2,268 matches
-
singur miros, ci de o antologie criminală de emanații grase, de dâra lăsată de miile de bețivani și nespălați care o folosiseră până la mine și o vor folosi după mine. Oare cei din spatele meu aflaseră de existența mea? Martina se încrunta și pufnea. De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vreme am început să nutresc un fel de pasiune poporanistă pentru Spunk... Dea. Nu-i așa că e tare de tot? Acum două zile l-am luat la Blithedale și i-am făcut cinste cu un prânz la cantină. În timp ce se încrunta la meniu, s-a pus într-o situație neplăcută față de chelnerul pletos care încerca să-și comande salata. A ieșit la iveală, după multe bâlbâieli și corecturi, că bietul copil nu prea știe să citească. Era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cine știe ce tipă trăsnet. O dată m-am îndrăgostit nebunește de fetița de nouă ani a lui Alec Llewellyn, micuța Mandolina, micuța Mando. Totul era de un erotism deplin (îmi plăcea tare mult atingerea ei), iar simptomele erau clasice (o singură privire încruntată din partea ei și, și urma neantul, sinuciderea) - dar povestirea nu avea nimic sexual în ea, nu, hotărât lucru. Probabil că ceea ce simt eu acum pentru Spunk e o revenire a acelei stări. Îmi spun uneori - liniștește-te, sunt împunsăturile eului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e vorba de estetică. Mâine vom merge la noua mare expoziție a lui Monet sau Manet sau Money, sau ceva de genul ăsta. Deci iată-mă, după o cină ușoară, stând în camera de zi a Martinei, bând vin și încruntându-mă la Freud, când sună telefonul... Acum nu mai am sentimente filiale față de Caduta Massi. Acum mi s-au aprins călcâiele după ea: „Îmi ești ca un fiu, John“, mi-a spus ea azi la ceai. „De asta nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Selina făcea prospecțiuni și pentru ceea ce numea ea buticul ei, care prosperase și crescuse, crescuse și prosperase. În timp ce vorbea, Selina își scărpina coapsa cu un deget leneș, își încrucișă încet picioarele și își întoarse capul într-o parte ca să se încrunte la un defect de pe mâneca bluzei. Am profitat de ocazie pentru a revedea perspectiva oferită de picioarele ei și chiloții albi, umflați ca pânza unei corăbii la capătul culoarului. — Știi, e ciudat cât poate să-mi fie dor de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Înțelegi ce vreau să spun? Se vindecă mai repede. — Fat Paul, ascultă-mă, am spus eu. Bani. El ce-ți dă? Cincizeci de lire sau cam pe-aici. Eu îți dau un miar. Lasă-mă să fug. Fat Paul se încruntă. — Nu, o să mă aleg cu ceva de băut. Nu cu bani. La faza asta ai vorbit exact ca Barry. Hai, John. Fii om de înțeles. — Unde? l-am întrebat eu. — Fața. — Cât de tare? — Cu toată puterea. — De câte ori. — Doar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doamna Cramm, iar atunci când picioarele ei îl sugrumau sau brațele ei îl sugrumau, își amintea de moartea lui Oscar Cramm și se tulbura. Fapt care-i afecta adesea îndeplinirea îndatoririlor sexuale, iar în acele momente o vedea pe Livia Cramm încruntându-se gânditoare și strângând din buze, după care îl asigura că n-avea nici o importanță. Sorbea din cana cu apă pe care o ținea întotdeauna pe noptieră, înconjurată de armata ei de pastile, îi întorcea spatele și se culca. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
povesti întâi ceva despre noi, ca să te fac să te simți în largul tău. Desigur, doar dacă vrei să afli câte ceva despre noi. — Vă rog, spuse Vultur-în-Zbor și mai potrivi încă vreo alte trei piese în puzzle. Virgil Jones se încruntă. — Cred că aia merge în capătul de sus, zise el puțin răstit. Vultur-în-Zbor încercă - nu se potrivea. — O, înțeleg! spuse Vultur-în-Zbor. Merge aici! Piesa fu potrivită la locul ei la capătul de jos al jocului. Știi, întotdeauna mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
necunoscut, cu vârful în nori. Virgil Jones încerca să anime conversația. — Ești de acord, domnule Vultur, că lucrurile de care specia umană se teme cel mai mult sunt urzelile propriei minți? — Da și nu, răspunse distant Vultur-în-Zbor. Domnul Jones se încruntă. Știa că ar fi trebuit să găsească un subiect mai puțin serios, dar nu-i trecuse prin cap nici unul la lumina mohorâtă a lumânării. Erau strânși în jurul mesei joase de răchită, Vultur-în-Zbor iarăși fără rochie și Virgil fără pălărie, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vezi că e gol. Ești de acord acum că motivația acestor două descrieri are mult mai puțin de-a face cu natura - atât a fântânii, cât și a mea - decât cu felul în care ne vezi pe amândoi? Vultur-în-Zbor se încruntă. — Iartă-mă, spuse Virgil Jones. Văd că ești nedumerit și de ce n-ai fi? Dar ia aminte: eu însumi sunt alcătuit din materie, care, la rândul ei, e compusă din particule și mai mici și așa mai departe, până la ultramicrocosmos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu jumătate de gură, dar Virgil era departe, pierdut în gânduri. — Știi, așa sunt și cei din K, continuă el. împietriți. Și de ce oare? ridică el din umeri, parcă îndepărtând o greutate de pe ei. Păi, din cauza blestematelor de dimensiuni. îSe încruntă.) îți amintești vorba mea, că trebuie să-ți ții mintea fixată asupra unui singur lucru, cum ar fi Prepelicarul. E singura metodă de apărare. Știi, Efectul e mult mai puternic în K. Mult mai aproape de Grimus. îi scoate din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
peste tot în cântece. Diferența este crucială. Vezi tu, Ragnarak, înseamnă cădere. Distrugere totală. Un lucru mult mai teribil decât amurgul. Vezi cum o singură literă poate denatura o mitologie? — Cum faceți rost de cafea aici? întrebă Media. Grimus se încruntă la auzul întrebării fără rost. — Gândesc, deci există, rosti el. Lui Vultur-în-Zbor i se păru că Grimus era încântat de nedumerirea ei. La ieșirea din sufragerie Grimus s-a ciocnit de Prepelicar. Femeii i-a scăpat farfuria pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fac asta“, am corectat-o eu. Însemnând că a făcut-o deja cel puțin o dată. —„Chiar dacă le spune...“ ce? Ar putea fi „Chiar dacă le spune că e totul în regulă“. — Chiar dacă spune cui că e totul în regulă? Janey se încruntă. —Lasă-mă să mă gândesc. Ar putea fi totul foarte simplu, să știi: „nu-i mai pot lăsa pe oamenii de la curățenie să plece mai devreme, chiar dacă supraveghetorul le spune că e în regulă“. Vezi? —Dumnezeule, ești îngrozitor de pragmatică! Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Toți din camera aia o duceau bine - directorul băncii, fetele lui, încă vreo doi directori și tot așa. Ideea ca vreunul dintre ei să șantajeze un portar e absurdă. Dar nu ai suficiente date ca să afli ceva? mă privi Janey încruntându-se. Sam, încetează să te mai gândești la asta. Unul dintre prietenii tăi e mort, iar tu ești tristă. Dar nu e nimic de făcut. Nu ai nici cea mai vagă idee despre ce vorbea sau la cine se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
comentariul lui Sebastian asupra lipsei ei de sentimentalism. —Ei bine, se pare că va trebui să îi caut, totuși, a spus, schimbând subiectul. Richard devine nerăbdător. Se uită de-a lungul încăperii. Într-un colț îndepărtat se afla Richard Fine, încruntat; prinzându-i privirea, îi făcu semn spre ceas nerăbdător. Geneviève a ridicat elocvent din umeri și și-a desfăcut brațele a neputință. Scuzându-se, dispăru. Abia am observat; atenția îmi fusese atrasă de către o altă persoană din mijlocul invitaților, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
i-ar plăcea asta, nu crezi? Iubește moda. — M-am întâlnit cu Baby Thompson la petrecerea de logodnă, m-am oferit să relatez. Lucrează în Relații cu Publicul, modă, în special. Părea că Belinda o cunoaște destul de bine. Suki își încruntă sprâncenele, făcând riduri pe fruntea ca de porțelan. —Ah, Eleanor! a spus într-un final. Știi, am fost la școală cu ea. A început abia apoi să-și spună „Baby“. Este prostesc, nu? De fapt, nu prea i se potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întors încet într-o parte, retrăgându-se într-un colț departe de centrul camerei pentru puțină intimitate. I-am admirat metoda. — Este într-o dispoziție stranie, i-am spus precaută, dar asta se poate datora calmantelor. —Cui? Oh! S-a încruntat. Credeai că vorbesc de Belinda. Din nou apăru acea vagă mișcare a umerilor în sus și jos, care numai ridicat din umeri nu era. —Belinda... e ea însăși. De fapt, vorbeam despre Suki. Sunt mai degrabă îngrijorată în legătură cu ea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu într-un mod prietenesc - mai mult de parcă răsucea cuțitul în rană. Ar fi putut însemna orice. — Asta a fost recent? Nu știam că James are o prietenă. — Acum câteva luni. Dar ce anume i-a spus? Nicola s-a încruntat făcând efortul de a-și aminti. — Păi, eram în Dornford, crama de mai jos de bancă, într-o vineri. Toată lumea era încă tensionată de la muncă. Cei doi avuseseră o ceartă în acea dimineață. Unul dintre ei blocase mașina celuilalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spus. Ți-a tot furnizat detalii pentru bârfele de la „Agendă“, nu-i așa? S-a înroșit. — Nu este nimic în neregulă cu asta! a exclamat. De cealaltă parte a biroului, Anne-Marie și-a ridicat ochii din calculator și s-a încruntat. Jordan și-a coborât vocea din nou. —Vreau să spun că fiecare agendă depinde de lucrurile pe care ți le spun alții. Bineînțeles că le verific mereu înainte de a le publica. Oh, da, nu spun că ai făcut ceva greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acel an cu femeia aceea. — Ei și, ce-i cu asta? i-am ridicat încă odată din umeri, întorcându-i spatele. — Nu-i nimic, ce să fie, mi-a răspuns el. Nu mai apuc să văd dacă râde sau era încruntat. Voi stinge lumina. Terminaseră tortul, când mă voi așeza iarăși lângă ea. Ea va răsfoi o revistă. Când mă voi așeza o va închide. O voi privi nedumerit, neluând în seamă zâmbetul cu care mă va chema să vin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Întru cîtva culoarea. Băiatul acesta, copilul portarului ce și-a pierdut În chip eroic scrotul apărînd coloniile, sînteți sigur că se numea Fumero, Francisco Javier Fumero? — Da. Întru totul. Îl cunoașteți cumva? — Nu, intonarăm amîndoi În polifonie. Părintele Fernando se Încruntă. — N-ar fi de mirare. Francisco Javier a ajuns, În cele din urmă, un personaj de o tristă celebritate. — Nu sîntem siguri că vă Înțelegem... — Mă Înțelegeți de minune. Francisco Javier Fumero e inspector-șef al Brigăzii Criminale din Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bea. Minți mai bine ca mine. Nu mă cunoști, Daniel. — Așa spune frate-tu. Privirile ni se Întîlniră În vitrină. — Tu mi-ai arătat, ieri noapte, ceva ce nu mai văzusem niciodată, murmură Bea. Acum e rîndul meu. M-am Încruntat, intrigat. Bea Își deschise geanta, scoase o carte de vizită Îndoită și mi-o Întinse. — Nu ești singurul care cunoaște mistere În Barcelona, Daniel. Am o surpriză pentru tine. Te aștept la adresa asta, azi la ora patru. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ți se Învîrte capul? Nu auzi voci? — Acum, că tot ați pomenit, din cînd În cînd mi se părea că aud un murmur disonant și aritmic, ca și cînd un macac ar fi Încercat să cînte la pian. Barceló se Încruntă. Clara continua să mîngîie claviatura undeva În depărtare. — Nu-ți face griji, Daniel. Am Încasat eu bătăi mai strașnice. Fumero ăsta nu știe să lipească nici măcar un timbru. — Prin urmare, cel care ți-a făcut fața asta nouă e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
seamă prezența unui preot slăbănog și năsos care mă binecuvînta cu parcimonie, ținînd În mînă un liturghier și un rozariu. 39 M-am Întors la librărie cu o Întîrziere de vreo trei sferturi de oră. CÎnd mă văzu, tata se Încruntă cu reproș și se uită la ceas. — Frumoasă oră. Știți că trebuie să mă duc la un client din San Gugat și mă lăsați singur aici. — Dar Fermín? Încă nu s-a Întors? Tata clătină din cap cu acea grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tata, care pregătea o ceașcă de cafea cu lapte. — Ce-i cu ăsta? l-am Întrebat eu. — S-a jurat că se cacă pe el. Ce puteam face? — Să-l lași În stradă, poate așa se mai Încălzea. Tata se Încruntă. — Dacă nu te superi, eu urc În casă. — Firește că nu. Și pune-ți pe tine ceva uscat, să nu te pricopsești cu o pneumonie. Apartamentul era rece și tăcut. M-am Îndreptat spre camera mea și am furișat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]