1,250 matches
-
ședea un bărbat care se Încrunta la mine. L-am privit Întrebătoare, dar el nu și-a schimbat expresia, așa că m-am uitat În altă parte. Dar chiar În vreme ce mă străduiam să mă realătur conversației, Îi simțeam În continuare privirea Încruntată ațintită În ceafa mea și luptam cu tentația de a-mi Întoarce din nou capul. În cele din urmă, grupul plecă (trebuiau să ajungă acasă, la neveste și copii), iar cînd m-am ridicat să plec, am văzut că bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tunică albă, fără fireturile colorate specifice, deoarece, în cazul de față, reprezenta întreaga comunitate. Se sprijinea, ca de un toiag, de o spadă longobardă lungă, vârâtă într-o teacă de piele și lemn. - Cunoști regulile, nu? m-a apostrofat el încruntat. - Desigur, am răspuns. Drept care m-am așezat pe un scăunel dincolo de cercul pe care-l formau câteva bănci, la doi pași în spatele jilțului său. Servitorul Lucio mi-a întins trusa de scris. - Scrie tot ce-o să se-ntâmple, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câtva timp a venit în odaia mea cu o sticluță în mână. - Pune-ți din asta pe înțepături. Era un ulei cu mireasmă de mentă, care alina usturimea. - Nu vrei să facem câte ceva? l-am întrebat. Se legăna pe picioare, încruntat, cu mâinile la spate. - Mâine, mi-a răspuns. - Bine și mâine, dar dis-de-dimineață, am consimțit. A vrut să mă răsplătească pentru docilitate, cel puțin în felul în care concepea el recunoștința. - Azi încep eu să te-nvăț, m-a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
episcopul Magno. Cerea să i se permită episcopului și clerului să părăsească orașul, pentru a se retrage la Veneția împreună cu nobilii care se opuseseră asasinării ducilor și norodului care nu participase la masacrarea trupurilor. - Ce garanții îmi dați? a întrebat încruntat Rotari. - Ai cuvântul episcopului Magno, un om sfânt și drept. Consultat din priviri, am făcu un semn de aprobare. Când soarele a fost deasupra orașului, porțile s-au deschis și s-a ivit episcopul în odăjdiile lui sfinte și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bine, surioară. Îl voi însoți pe Aio la Benevento. Frumosul chip i s-a înseninat de bucurie și surâsul ei a fost mai presus de oricare cuvânt de mulțumire. Tocmai ieșeam din încăpere, când și-a făcut apariția un Rotari încruntat, care, cu mâinile la spate, m-a luat în primire: - Stiliano, știu că-ți cer prea mult, dar, ținând seama de starea în care a ajuns Aio, tare mă tem că la Benevento pot să se iște răzbunări și lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ridicam mâna la frunte să ne ferim de soare. Noaptea, ne odihneam pe saltele groase în corturi de un alb imaculat. Diferența nu ținea doar de lux. Călătoria se făcea în liniște, aproape în șoaptă. Iosif stătea singur, cu sprâncenele încruntate, cu falangele albe pe brațele scaunului. Nici mie nu-mi era ușor, pentru că era imposibil să vorbesc cu Benia fără să fim auziți. Doar fiii lui Iosif erau în largul lor. Menashe și Efraim își potriveau măgarii la pas, Huppim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai limpede În mintea ei cînd se va fi eliberat de toți demonii care o obsedau, Își spuse ea cu lașitate. Era Încă devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească. - Așteaptă, am să mă duc să deschid obloanele de la birou. TÎnăra polițistă flutură din mînă În semn că se va descurca și singură, intră În birou și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
experiență de de-stresare” acum aproape fix un an. E sora mamei mele și e foarte îngrijorată în legătură cu femeile de carieră. De fiecare dată când ne întâlnim mă apucă de umeri, se uită adânc în ochii mei cu o căutătură încruntată, și în felicitarea care a însoțit voucherul a scris „Fă-ți puțin timp pentru tine, Samantha !!!” Ceea ce chiar intenționez din plin să fac. Dar am avut câteva chestii urgente de pus la punct la serviciu și nu știu cum a trecut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bumbac. N-am nici cea mai mică idee ce parte din cămașă țintesc. Mai bine închid ochii. Și din senin se aude un țârâit venind dinspre bucătărie. Telefonul. Slavă Domnului... slavă Domnului... slavă Domnului... — Of, cine-o fi ? spune Trish, încruntată. Scuze, Samantha. Cred că trebuie să mă duc să răspund. Nici o problemă ! Vocea mi-o ia fără voia mea pe înalte. Nu vă faceți griji ! Eu îmi văd de treabă... În clipa în care Trish iese din cameră, trântesc fierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
câteva secunde. Cineva, undeva, a ținut în mână mobilul și a tastat un mesaj pentru mine. Am o viziune subită cu Guy, în pantaloni sport și cămașă albastră, ținuta lui din afara orelor de program. Îl văd stând la birou, scriind încruntat. Cerându-și scuze. Dându-mi vești. Despre o evoluție surprinzătoare a situației, pe care nici n-aș fi bănuit-o posibilă ieri... Nu mă pot abține. În ciuda tuturor celor întâmplate, simt o mică licărire de speranță. Cum stau aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de pe listă. Asta e o denumire simandicoasă pentru plăcinta ciobanului. Pot să te învăț, fără probleme. Iar păstrăvul înăbușit cu alune e destul de simplu de făcut... Coboară cu degetul pe pagină, apoi, într-un final, ridică ochii spre mine, ușor încruntată. O să te-nvăț toate felurile astea de mâncare, Samantha. Dar n-o să fie ușor. Dacă n-ai mai gătit niciodată în viața ta. Se uită la Nathaniel. Nu știu ce să zic... Când îi văd expresia, mă străbate un fior de alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din greu toată ziua. — Mi-ar prinde bine un ajutor, spune în treacăt. Dacă n-ai altă treabă. Simt că-mi sare inima de încântare, lucru pe care încerc să-l camuflez tușind. — Am înțeles. Ridic din umeri vag, aproape încruntată. Păi... poate. — Super. Îi salută din cap pe cei doi Geigeri și pornește cu pași mari spre grădină. Trish a urmărit această conversație cu insatisfacție crescândă. — Văd că nu sunteți prea afectuoși unul cu celălalt ! zice. Trebuie să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
petrecere, murmur, cu capul în jos. Sunt chelneriță. De la Bertram’s Caterers, adaug pentru mai multă siguranță. — A, da. E la etajul paisprezece. Bate la computer. Cum vă numiți ? — Mă numesc... Trish, zic. Trish Geiger. Melanie se uită pe ecran încruntată, bătând cu stiloul în dinți. — Nu sunteți pe lista mea, spune în cele din urmă. — Trebuie să fiu. Continui să stau cu privirea în jos. Trebuie să fie o greșeală. — Sun imediat să întreb... Melanie formează un număr la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o servantă. Probabil că tocmai ștergea praful când am sunat. În locul dumneavoastră, n-aș folosi pămătuful ăsta, adaug politicoasă. Vă pot recomanda eu altele mult mai bune. Doamna Farley își lasă jos ceașca și se apleacă în față. Are fruntea încruntată și preocupată. — Samantha, ai intrat cumva într-o sectă religioasă ? — Nu ! Nu mă pot abține să nu râd când îi văd fața. Doar că... am făcut cu totul altceva decât până acum. Mai vreți puțină cafea ? Mă îndrept spre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
greșit. Mi-ai zis că sunt „iresponsabilă”. Simt din nou vechea rană și împunsătura de umilință și-mi feresc privirea. Am zis că alte persoane au zis că ai greșit. Guy se oprește din tastat pe BlackBerry și ridică privirea, încruntat. La naiba, Samantha. Să știi că ți-am luat apărarea. Am fost de partea ta. Întreabă pe cine vrei ! Mda, sigur. De-asta n-ai vrut să vin să stau la tine. Dar nu zic nimic. Chiar nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
slujbă. Care îmi place foarte mult. Așa că nu voi da curs ofertei dumneavoastră. Se lasă o tăcere înmărmurită. — Vă mulțumesc, adaug politicoasă. Și... ăă... mersi pentru șampanie. — Vorbește serios ? spune cineva din spate. Ketterman și Elldridge schimbă între ei priviri încruntate. — Samantha, spune Ketterman venind spre mine, poate că ți s-au oferit oportunități și în altă parte. Dar tu ești unul dintre avocații firmei Carter Spink. Aici te-ai format, aici e locul tău. — Dacă e o chestiune de salariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine Guy, un coleg de la firmă, și m-a convins - mi-a arătat clar cum stau lucrurile. M-a făcut să-mi dau seama... Mă opresc și dau din mână neajutorată. — Să-ți dai seama că ce ? spune Nathaniel, ușor încruntat. Nu a zâmbit deloc. N-a zis „E o idee foarte bună, tocmai asta voiam să-ți sugerez și eu”. De ce nu vrea să-mi ușureze povara ? — Nu pot să fiu menajeră toată viața ! Glasul îmi răsună mai defensiv decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În avion. Și nu cred că ar trebui să fiu penalizată pentru un lucru care a fost doar o simplă greșeală. Urmează un moment de tăcere. — Asta crezi, că vreau să te penalizez ? spune În cele din urmă Jack Harper, Încruntat. Omul ăsta chiar n-are pic de inimă ? — Da ! E evident că n-aș fi pomenit niciodată nimic de CV-ul meu, dacă aș fi știut cine sînteți ! A fost o... cursă ! Știți, dacă asta ar fi o sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri. Promovare posibilă, după un an. Scrie negru pe alb. Arunc hîrtia pe birou, spre el, iar el o privește Încruntat. — Emma, partea asta din anunț se referă doar la candidații excepționali. Tu nu ești pregătită pentru o promovare, crede-mă. Va trebui să dovedești că meriți mai Întîi. — Dar fac totul cît pot de bine ! Dacă mi-ați da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
concentrată la computer, oprindu-se din cînd În cînd să admire ce a scris, cu un zîmbet gen „Doamne, ce genială sînt !“. Nick citea paginile de sport de la Telegraph, dar acum Îl văd studiind niște documente pline de grafice, extrem de Încruntat. — Emma ? spune Artemis cu o voce fals-mieroasă. Mi-ai găsit cumva broșura de care te-am rugat ? Nu că ar fi chiar așa mare grabă... — Da, ți-am găsit-o ! zic. Îmi trag scaunul, mă ridic și mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un final, și continuu să bat la computer, roșie ca o pătlăgică. OK. Asta e. Nu contează. OK, i-am pus suc de portocale la plantă. Și ce dacă ? — Mi-a văzut cineva cana cu World Cup ? spune Paul, intrînd Încruntat În birou. N-o găsesc nicăieri. — ...săptămîna trecută i-am spart cana șefului meu și am ascuns cioburile la mine În geantă... Shit. OK. Asta e. Și ce dacă am spart o cănuță ? Nu are nici o importanță. Continuă să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și eu sau pot să... spun, din ce În ce mai stins. — Emma, dacă poți să servești ceaiuri și cafele prin telepatie, spune Paul sarcastic, poți să rămîi la biroul tău, n-am nimic Împotrivă. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
adolescenți de toate rasele, spune Connor, albi, afro-caraibieni, asiatici și... ăă... se uită rapid pe hîrtie. Cavaleri Jedi. — Adolescenți ! spune Artemis, dîndu-și ochii peste cap. — Connor, fii te rog amabil și amintește-ne care este publicul nostru țintă, spune Paul Încruntat. — Publicul nostru țintă, Connor consultă alt clipboard, are vîrsta cuprinsă Între 10-18 ani, persoane ocupate total sau parțial cu școala. El/ea bea Panther Cola de patru ori pe săptămînă, mănîncă burgeri de trei ori pe săptămînă, se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gînd să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am o dimineață foarte plină. — Am vrut doar să te văd. CÎt mai de aproape. Împing ușa cu un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului lui, ca Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
semn ca să știm unde s-o punem la loc. — Stai ! zice, În momentul În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e una jos. — Spioană trebuia să te faci, spun, privind-o cum desface cu mare grijă scotchul. — OK, zice, Încruntată. Sigur a mai pus ea niște capcane. — E scotch și pe ușa garderobei, zic. Și... o, Doamne ! Arăt În sus. Pe ușă e un pahar cu apă aflat Într-un echilibru precar, care, În clipa În care am deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]