1,441 matches
-
să se întoarcă pentru o vreme în satul lui de baștină. Toți curtenii ascultau cu lăcomie. În câteva ceasuri, zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra alor mei încă și mai multă nenorocire. Când mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
roage, poate și ca să plângă. În oraș, lăsat pe mâna pedestrașilor germani, prădăciunile s-au ținut lanț încă vreme de câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea o frenezie a explorării. Croindu-și drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
copci mici, care să-i amintească de acea zi ciudată din viața lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără nici un motiv. De atunci, inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete afară. Bietul băiat, spunea familia sa, douăsprezece femei și trei bărbați, plescăind din limbi sub camera lui, privind în sus spre locul unde, dincolo de tavanul de deasupra lor Hungry Hop stătea la ferestră și-și pipăia urechea ceas de ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am temut că-mi voi pierde postul. Ceea ce am făcut a fost să-mi notez adresa la care trimiteam facturile pe numele lui Miquel Moliner, o vilă de pe strada Puertaferrisa. Am păstrat adresa aceea cîteva luni, pînă cînd m-am Încumetat să-l vizitez. În cele din urmă, conștiința a avut cîștig de cauză și m-am prezentat la el acasă, pregătită să-i spun că domnul Cabestany Îl escroca. Mi-a zîmbit și mi-a zis că știa. — Fiecare face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
amintește din acea zi și probabil că apoi a adormit. Asta la propriu, pentru că altfel, conștiința lui pare să fi căzut imediat după asta Într-un somn lung de cel puțin câțiva ani. Următoarea amintire pe care memoria lui se Încumetă să i-o livreze poate fi datată cu ușurință. Era deja În clasa a cincea și se afla la o oră de istorie cu profesorul Valedulcean. Omul acela tocmai vorbea clasei despre obiectele găsite Într-un tumul din Dobrogea. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Angelica purta, la rândul ei, un inel care o ferea de orice vrajă, și care,băgat în gură, avea puterea de a o face nevazută. Astfel Argalia trebuia să răstoarne și să ia prizonieri pe cavalerii care s-ar fi încumetat să se măsoare în luptă cu el, bazându-se pe farmecele Angelicăi pentru atragerea cavalerilor în această fatală aventură, iar fata știa, la rându-i că inelul ce-l purta in deget i-ar fi îngăduit, la nevoie, să scape
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
numai din pricina calului tău, care eraq slăbit și care avea mai degrabă nevoie de odihnă și de hrană, decât de o astfel deciocnire. Și nici adversarul tău nu are vreun merit din moment ce s-a grăbit să-și vadă de drum, neîncumetându-se la o a doua încercare. În vreme ce ea îl consola astfel pe Sacripant, a văzut apropiindu-se ceea ce părea a fi un curier, cu sac și corn la gât. Când a ajuns lângă ei, străinul s-a oprit și l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ascet, Dac-aș vorbi, vorbirea, mi-ar fi acum gângavă; Simt labe-mpleticite de lup, fugind prin mine, Colți de mistreți, rupându-mi azurul din decor; Ce-mi mai servesc acele profunde legi divine Când cântece de bufniți, cobesc asurzitor?... Mă-ncumet ca să judec, o judecată seacă, Sleindu-se ca seul, dintr-un opaiț orb Și înțelesul dușman din rațiune pleacă Lăsându-mă în bezne, vâscoase, ce mă sorb; Străfulgeră în juru-mi surâsuri veninoase, Tentaculare brațe de hidră mă cuprind Un crivăț
GROAZ? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83802_a_85127]
-
aducem la îndeplinire întocmai cele plănuite! Și cum gândurile bune nu vin niciodată pe burta goală, prima noastră grijă trebuie să fie o masă bună. Eu am făcut începutul: rămâne ca voi să urmați, să vă văd iscusința! Cine se-ncumetă să facă rost de mâncare, că mâine seară aș vrea nespus de mult să facem o mică petrecere? Atunci, aceia dintre pungași care nu făcuseră nici o ispravă de când începurăm povestea noastră, săriră deodată cu toții: ― Eu fac rost de pește! spuse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-o; iar la Matematici, Spiridon Popescu ne-a dat o problemă de Geometrie combinată cu Algebră, trebuia să punem în ecuație etc. Mai cu una, mai cu alta, a mers și am intrat cu toții la oral. Cu toții, cei care ne-ncumetaserăm să dăm examenul, pentru că mulți dintre noi renunțaseră și fugiseră "in corpore" la Comerț, unde nu se cerea examen de admitere în cursul superior. La oral, însă, nu știam cum vom ieși la liman. Eu, ca să mărturisesc cinstit, aș fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Parcă toate se petrecuseră Într-o altă viață. Chiar de a doua zi, tânărul Își cumpărase alți doi cai, legase desaga pe unul din ei și pornise spre Apus. Întâlnise puține caravane, din cauza sosirii timpurii a iernii. Nimeni nu se Încumeta să pornească, acum, la drumuri prea lungi. Dar târgurile rămâneau deschise, din popas În popas, iar negustorii continuau să caute clienți pentru cele mai diverse mărfuri. În marele târg de la Luoyang se vindeau corali și perle din Marea Roșie, lână adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a zăpezilor proaspăt topite, care transformaseră nordul Moldovei Într-un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna oprise, parcă, orice freamăt, drumurile fuseseră Înecate de nămeți și biciuite de viscole. Nimeni nu se Încumetase să călătorească dinspre Suceava spre Țara de Jos. Călăreții măriei sale reușiseră doar să asigure legătura cu Cetatea Neamțului, cu Hotinul, Orheiul și Soroca. Ultimele trei erau cetăți din câmpia de Răsărit, iar drumurile putuseră fi străbătute Într-acolo. Străjile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm... Adonis părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care atunci bunii creșteau nepoți Și totul se înnoia la cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tăia pe nepoftit și azvârlea În Vale bucățile care Încă mișcau. Știau până și copiii că șerpii, oricât de zdrobiți ar fi, nu mor de tot decât după asfințit. În rest, n-aveau a se teme decât cei care se Încumetau să străbată hățișurile În partea lor cea mai de jos, acolo unde soarele cu greu pătrundea câteodată, prin cine știe ce spărtură În frunziș. Cu ceva vreme Înainte ca viitorul lor prieten, Lică, să sfârșească În apa adâncă și verzuie a Gropanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că n-ai tocat destulă ceapă În perișoare? Acuma nu mai ești puternic? Ți s-a stafidit bărbăția?” Tatapopii mormăi ceva din care femeia cea țâfnoasă pricepu că ar fi trebuit să fie cărată cu targa după ce s-ar fi Încumetat să primească Între picioare avânturile armăsărești ale negustorului și Împunsăturile mădularului său ce ar fi putut-o străbate până la gât. Femeia se arătă gata să Încerce cele spuse de Tatapopii, Însă se Îndoi că, la sfârșit, targa i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bolții. În continuare, urmează un registru cu două scene mai mari, care redau Ieșirea din Egipt a iudeilor. În prima scenă după cetatea Egiptului este arătată armata egipteană, după care urmează Marea Roșie în valurile căreia se zbat cei ce se încumetă să-i urmărească pe evrei, care sunt plasați pe malul opus, cu chipurile luminoase, că au scăpat de robie. Scena următoare arată cum este dus chivotul legii pe umeri de către un grup de evrei, în fața cărora unii se închină iar
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
doliu și ne-a prezentat cu tristețe de Ziua României, cele mai sincere condoleanțe, urându-ne să ne fie sărbătoarea de cap și să ne rupem gâtul la prima curbă. Printre cei câteva sute de degerați naționali, ce s-au încumetat să vină la Arcul de Triumf din București, se vânturau fătuci cu microfoane în mâini și cu bujori roșii ca focul în obraji, care puneau întrebări cu mult schepsis de genul: Ce înseamnă pentru dumneavoastră ziua de 1 Decembrie?", "Vă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de mai multe grupe operative, mobilizate exclusiv pentru el. A trecut vremea și urmăritul nostru poet, s-a mutat undeva la țară, ca să-și mănânce și mai ales să-și bea pensia având codrul aproape. Dar și acum, dacă te încumeți să te duci cu mașina până la el, nu scapi de povestea cu Securitatea. De fapt, nu despre acest brav cetățean al României, care a străbătut cu bine era ceaușistă, fiind în grad de harnic muncitor, ce contribuia pe lângă realizarea planului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
când bunicile ne pecetluiau buzele cu palmele lor aspre mirosinde a busuioc și tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a oceanului îmblânzit? mă întreb ca într-o rugăciune înalțată din catedrala sufletului meu. Aștept. Oceanul nu se încumetă să mă restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte încărcate de o adâncă simțire. -Trăiește, îmi șoptește ca pe o resemnare. Ești iubită... Soarele ne trimite șăgalnic sulițe aurii, conturându-ne chipurile îndurerate, ca un părinte ce-și regăsește fiii rătăcitori
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui, și va doborî trei împărați. 25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinții Celui Prea Înalt, și se va încumeta să schimbe vremurile și legea; și sfinții vor fi dați în mîinile lui timp de o vreme, două vremuri, și o jumătate de vreme. 26. Apoi va veni judecata și i se va lua stăpînirea, care va fi prăbușită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
financiare astfel că majoritatea banilor sunt cheltuiți pe droguri, mâncare sau orice altă substanță pe care sunt chitiți. Cel mai important motiv e teama, a spus ea. Oricărui om îi e frică să meargă la dentist, dar drogații nu se încumetă niciodată. Așa cum nu dau piept cu nimic din ceea ce-i sperie, a zis Barry. Când li se face frică, beau o sticlă de whisky sau mănâncă un camion de prăjitură cu brânză sau pariază banii pe care-i câștigă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
copci mici, care să-i amintească de acea zi ciudată din viața lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără nici un motiv. De atunci, inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete afară. Bietul băiat, spunea familia sa, douăsprezece femei și trei bărbați, plescăind din limbi sub camera lui, privind în sus spre locul unde, dincolo de tavanul de deasupra lor Hungry Hop stătea la ferestră și-și pipăia urechea ceas de ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de sete treizeci de zile la o temperatură de peste șaizeci de grade? Dacă sunt atât de necugetați încât să încerce asta, vă garantez că nu va mai fi nevoie să ne facem griji din cauza lor. Sergentul major Malik-el-Haideri nu se încumetă să-l contrazică iarăși pe cel al cărui grad era cu mult deasupra lui, dar ministrul vorbi în locul lui. Poate că e o nesăbuință, acceptă. Dar sergentul și locotenentul se află aici pentru că sunt singurii care au avut de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]