1,401 matches
-
Am unu’ aicea... — Și poate-ți bagi și firu’ în cur, să aibă curent... spuse Pârnaie, trăgându-i o scatoalcă peste țeasta deja pregătită. Iadeș... suspină, tardiv și înfrânt, cheliosul. Calu, care nu știa de monologurile lor telefonice, se trase îndărăt, pentru a nu lăsa urme de potcoave pe pământul afânat. — Și, dacă chemi Poliția, ce-i spui ? Ce-i arăți mai întâi și mai întâi ? — Păi, ce să-i arăt ? Asta ! Iadeș se uită la mâna mortului. Nu, boule ! zise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unde apuci... Da’ ce-are ? întrebă Bunelu, neținând seama de celelalte aprecieri. — Păi, tu vezi ce scrie acolo ? — N-am ochelarii la mine, se apără Bunelu. — Dă-i lu’ Faraon să citească, îl îndemnă Calu, dar acela făcu un pas îndărăt, speriat. — Mai bine cânt ceva... spuse, încurcat. Calu înșfăcă buletinul și citi : — Republica Populară Română. Se pare totuși că acest enunț pe care îl socotea edificator nu avu efectul scontat. — Așa... și ? se stropși Bunelu. Ce-i cu asta ? — Republica
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clintiră, privind fascinați la monștrii care mușcau, clefăind din molozuri. Ce s-o fi întâmplat cu mortu’ ? întrebă Iadeș. Pârnaie privi către soldații de oțel ai acelei armate. — O fi înviat... Abia atunci se dumiriră și începură să se tragă îndărăt. Iadeș își apucă sacul din care se vedeau, înghiontindu-se, colțuri metalice. — Lasă-l pustiilor ! îi ceru Pârnaie. Iadeș căută din priviri și găsi telefonul cu firul atârnând. Îl îndesă lângă celelalte. — Mai schimbăm și noi o vorbă, spuse, opintindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca un corb din aripi, croncănind tot mai tare : — Trăge-ți-ai în cur cu biela și manivela, cu pickhammerul, cu mașina de cusut Ileana, cu... Bătrânul mai dădu o dată larg din mâini, apoi se întoarse spre cameră. Maca făcu un pas îndărăt, spre bordură. — Moșule, spuse, te iubesc ! Să-mi spui când îți vine s-o mierlești, să-ți aduc niște geam de Buzău capac la sicriu. ăla face ape și, când or veni să te vadă, le mai faci cu ochiul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sprijini. — Anormal, spuse, lăsându-se, la ieșire, să cadă moale, rezemat de zid, e ceea ce unui anormal i se pare normal. Dacă zici că am dreptate, ești unul de-al nostru, o să ne înțelegem. Într-adevăr, îi întrerupse Jenică, privind îndărăt, prin deschizătura porții. Au dispărut toți câinii. N-a mai avut cine să le dea de mâncare... — Când o să se vândă fabrica și or s-o demoleze, să venim să luăm ce mai e prin sertare. Și fotografia... — Las-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
învăța... Își șterse cearcănele și își privi, distrată, negreala de pe buricele degetelor. — Și la ce ți-a folosit ? întrebă, fără să aștepte vreo lămurire, era mai degrabă răspunsul pe care și-l dădea singură. Apoi își aminti și se trase îndărăt, fără să-i mai pese de ghionturile care îi împungeau noada : Asta faceți voi, mă pândiți când vin acasă... Sunteți, tu și cu ăsta, de-i zici unchiul, niște... niște... — Labagii... o consolă Maca, bătând-o pe umăr : Hai, du
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De dedesubt, din crăpătura ușii, ochii lucioși și uscați ai bătrânului scânteiară, atât cât Maca să-i poată observa, înainte de a se trage îndărăt. — Bâțâitule ! Moș Coprol ! strigă, înainte de a trânti ușa. Fata se oprise în pragul băii. Avea un prosop în jurul coapselor și cu altul, mai mic, își usca părul. — La cine strigai așa ? Nu strigam, spuse Maca, întinzându-se în pat și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu șevaletul strâns pe umeri. Se opri să ia, la bodegă, un lichior de anason și atunci scoase desenele la lumina lămpii de pe masă și le privi pe îndelete. Dar cu ochii tot mai căscați de uimire, împingând cu scaunul îndărăt, de parcă ar fi vrut să se îndepărteze de chipurile acelea pe care jucau flăcările curbate de sticla lămpii. Iar această surpriză, amestecată cu spaimă, nu era din pricina faptului că își pierduse puterea de a anticipa vârstele morții, ci dimpotrivă. I
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca îi șopti ceva la ureche și ceafa moșului zvâcni brusc. Se întoarse și privi la umbre cu ochii măriți de groază. Umbrele purtau măști. Ale aceluiași chip care era al celui de-al patrulea. Bătrânul se dădu un pas îndărăt, apoi o luă la fugă. Trecu, nesăbuit, pe sub bariera care se lăsase. Dar nu reuși să se refugieze la timp pe celălalt mal. Umbrele nu trebuiau să alerge ca să-l împresoare, erau peste tot... Cercurile lor începuseră să se strângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și făcute dintr-o ceară care, topindu-se, a rupt contururile), cubism platificînd acoperișurile și provocând astfel eroziunea suprafețelor pe timp de ploaie. Curțile în general au mici grădini. Cum însă casele sunt așezate unele la drum, altele câțiva metri îndărăt sau în fundul curților, străzile n-au linie și din păcate nici vegetația nu este așa de plastică încît să înghită golurile. Impresia generală, pe ploaie, e a unui parc de materiale așezate cu socoteală la anumite distanțe. Ioanide zicea că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
om de carte, să le păzească cum le-am păzit și eu. Hagienuș desfăcu pachetul și scoase la iveală un fragment de metopă ce reprezenta pe Perseu tăind cu cuțitul capul G. Călinescu Meduzei, care semăna cu o mască comică. Îndărăt se zărea capul unei babe, nu alta decât Minerva. - Le cumpăr eu! zise Ioanide. - Faci o faptă bună, pe dumnezeul meu, domnule Ioanide,salvezi o colecție strânsă cu trudă. După Gorgonă, Hagienuș aduse înfășurat în jurnal un medalion destul de mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința în adevăratul Împărat? Câți făcători de rele n-au suferit moartea, pentru că au fost surprinși săvârșind nelegiuiri? Oare noi nu vom suferi moartea pentru dreptate? Să nu ne dăm îndărăt, camarazi! Să ne luptăm cu diavolul! Trupurile noastre nu sunt decât trupuri! Să nu le cruțăm! Pentru că trebuie negreșit să murim, să murim ca să trăim!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, VI, în PSB
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
spiritul unui anglo-saxon lipsit de "fior metafizic", cum de altfel cu onestitate declară din capul locului. Nu m-am putut însă împiedica să nu mă gândesc la ce ar fi făcut Heidegger din problema autorității. Ar fi mers fără îndoială îndărăt, așa cum obișnuiește să facă. Și bine ar fi făcut, pentru că tendința firească a culturii de astăzi este să progreseze prin regresie, așa cum inițial promitea și logica matematică, care și-a propus să meargă "îndărătul matematicii", dar care, în practica de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
promitea și logica matematică, care și-a propus să meargă "îndărătul matematicii", dar care, în practica de astăzi, a sfârșit prin a merge orbește înainte, în spațiul fără repere al lui "de ce nu și așa?". Heidegger ar fi mers deci îndărăt și ar fi spus că auctoritas vine de la augeo, de la "a spori". Orice autoritate adevărată aduce cu sine un spor care-l obligă pe celălalt să se supună. Nu te supui cu adevărat decât atunci când te simți sporit. Așadar, Heidegger
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spor care-l obligă pe celălalt să se supună. Nu te supui cu adevărat decât atunci când te simți sporit. Așadar, Heidegger ar fi început prin a căuta rădăcinile autorității, și nu funcțiile ei, cum face Bochenski, iar atunci când o trimiți îndărăt, la rădăcini, autoritatea ajunge la investire: cine te investește și cum te investește. Mă bucur însă să văd că și Andrei și Gabi au vibrat în fața unei lucrări de filozofie analitică." "Andrei și Gabi, intervine Sorel, care pesemne că nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sâcâială interioară și de suferință într-un fapt pozitiv. Ca să scriu, aveam nevoie de seninătate, de echilibru interior. Când cineva e ecorșat, nu are timp să facă stilistică. Scrisul nu este un țipăt nemodulat, el cere vigoare, construcție, un pas îndărăt față de propria-ți stare. Trebuie să ieși din propria-ți dramă pentru a o exprima. 24 mai Prima amintire legată de viața mea afectivă datează de la 3-4 ani. Mama se pregătea să-mi citească o poveste. Era seară, urma să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noi să cerem de la unguri ceva, căci ei nu sunt competenți să ni dea nimica. Când un făcător de rele comite o infracțiune în avere publică ori privată, nu e făcătorul de rele instanța competentă de la care ai a cere îndărăt cele răpite, ci justiția. Se poate chiar ca justiția, rău informată, să fie legalizat apropriarea făcătorului de rele; asta însă nu schimbă nimica din ființa dreptului, căci cu toate astea, a doua zi, justiția, bine informată, va revoca o sentință
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de avantagele lor, sârbii au avut vreme de a-și încheia din nou linia, care astăzi e tocmai așa de tare ca și înaintea luptei, cu mica deosebire că centrul ei se află astăzi cu câteva mii de pași mai îndărăt. Deci poziția lor se 'ntinde astăzi pe defileul dintre Duniș-Crușevaț pe de o parte; iar pe de alta e așezată pe înălțimile din a stânga Moravei, de-a - lungul pârâului Dgiunisca până la podurile de pe Morava de la Trubarevo. Aceste înălțimi sunt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
societății noastre, care luase de la grecul constantinopolitan toată lenea, tot bizantinismul, se lasă ușor înădușită de ciocoimea ei, de foastele ei slugi, cari, fără nici o muncă meritoasă pentru societate, se urcă repede în locul vechei aristocrații, ce dedese așa de tare îndărăt. Se va găsi că lenea este caracteristică românului "ridicat", pentru că s-au și ridicat din clase leneșe, din privilegiați mici. Rămânea deci o singură clasă muncitoare, din a cării esploatare trebuia să trăiască toată societatea română - țăranul. Dar chiar esploatarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de necorespunzătoare, pe când în comitetul Hunedoarei, tocmai arondismentul Dobrei este în cele școlare cel dintâi, ba poate în întreaga arhidieceză puține ținuturi se vor putea lăuda cu școli bine organizate ca acest arondisment. Toate celelalte din apropiere sunt cu mult îndărăt. Ungurilor le place însă {EminescuOpIX 411} a vedea pe român în neștiință și necultură, căci unde e de lipsă să facă ceva nu fac nimic, ba se bucură de starea cea în adevăr regretabilă, și de altă parte desființează o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
germani, căci farmecul culturei e cel mai mare farmec. Dar te pomenești că între noi și cultura germană se pune piatra cea brută și scorboroasă a maghiarismului, ea apasă pe noi cu greu, numai că noi nu ne vom da îndărăt, pentru că nu putem. Impenetrabilitatea corpului fizic nu permite ca în unul și același loc să stea două corpuri deodată; ce minune dar daca impenetrabilitatea corpului noastru moral nu cedează nici un atom al ființei sale corpului străin ce apasă asupră-ni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
celelalte două, și anume cele de la capătul seriei, Olimpul și Pământul, reprezintă limitele Universului: Olimpul - limita regiunilor superioare, iar Pământul a celor inferioare. Ele sunt considerate de poet ca fiind comune și indivizibile 1. Dar, după cum spune Euripide, „Ci haide-ndărăt la ale noastre”2. Cei care preamăresc tetrada Îndeamnă să observăm - și nu fără dreptate- că toate corpurile care există s-au format prin raport cu tetrada. (D) Într-adevăr, un obiect solid este descris prin raportul dintre Înălțime, lungime
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu mii de fețe», ca zeii să se Înșele, după cum susține Euripide 3. Se cuvine să ținem seama de complexitatea lucrurilor când avem curajul să ne pronunțăm despre probleme atâta de serioase, de parcă ne-am pricepe În materie. Ci haide-ndărăt la ale noastre» mai bine, după cum invită același autor 4, și să preluăm prima temă de la care am plecat În conversația noastră. (B) Am spus că oracolele 5, atunci când sunt abandonate de demonii care pleacă, rămân Întocmai unor instrumente de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
scrii, noaptea este Încă prea puțin noapte. Din cauza asta nu poate fi niciodată destul timp la dispoziție, căci drumurile sunt lungi și te rătăcești ușor, uneori te cuprinde spaima și, fără nici o constrângere și ispită, Îți vine dorința să fugi Îndărăt (o dorință Întotdeauna greu pedepsită mai târziu), ca atunci când ai primit pe neașteptate un sărut de pe gura cea mai iubită!1 Kafka credea că vocația sa de scriitor era incompatibilă cu viața amoroasă, după care tânjea, pe de altă parte
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de prudență), și prin opririle în care totul pare că trebuiește luat de la început. Este necesară răbdare, câteodată reluarea după o întrerupere pentru a remarca că ceea ce părea un blocaj imposibil de transgresat, nu reprezintă în nici un caz un pas îndărăt. 3. Fiecare ședință este un proces de creație și de achiziție care îl face pe terapeut să intervină în realitatea sa concretă și în stabilitatea sa. Terapeutul, este cel care trebuie să se repereze, pornind de la datele semiologice și contextuale
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]