2,323 matches
-
Desemnând așadar nu un mod creator de existență, ci subzistența, supraviețuirea fizică, desfășurată În unghiul (orb, cel mai adesea) În care Își trăiește trupul precaritatea, acest tip de rezistență s-a prezervat În Însemnările personale ale scriitorilor. Parte a unei Îndeletniciri scripturale curente (a lua note după realitatea imediată), aceste discursuri n-au vizat În epocă un public (străine le-au rămas, de altfel, și formele de circulație clandestină, dar au scontat, În schimb, pe un ipotetic cititor din viitorime) și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cât mai cuprinzător, o atmosferă socială, dar și percepția individuală a unor întâmplări din anii copilăriei, petrecuți într-un sat bănățean. Eu și ai mei evocă o primă etapă a vieții naratorului, Romolos, desfășurată într-un cadru strict delimitat de îndeletniciri vechi (cultivarea pământului, culesul porumbului, paza strugurilor copți), de tradiții, obiceiuri, ceremoniale specifice, care dăinuie până la intervenția bruscă a evenimentului major, primul război mondial, implicând, prin plecarea la luptă a bărbaților satului, pierderea coeziunii comunitare. Cei care au plecat continuă
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
și în domeniul căruia ajunge și antrenor. Frecventează cenaclul Sburătorul după moartea lui E. Lovinescu și, potrivit propriei mărturisiri, colaborează cu versuri „la mai toate revistele literare”. Nici acum, nici mai târziu nu se poate spune că profesează propriu-zis o îndeletnicire stabilă, și anii în care a fost metodist la Casa Centrală a Creației Populare (1966-1968) nu fac decât să sublinieze acest lucru, accentuat și de statutul său de pensionar al Uniunii Scriitorilor. În 1979 i s-a decernat Premiul Asociației
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
hipocoristic de la Gheorghe -, este al doilea copil al banului Radu Golescu. Carte învață cu dascăli reputați ai vremii, precum Lambru Fotiade, Șt. Comita, Constantin Vardalah. Urmând cursurile Academiei Domnești din București, își formează o solidă cultură clasică. O sumedenie de îndeletniciri aveau să-l absoarbă, după absolvire. E mare vornic, după ce deținuse pe rând dregătoriile de mare stolnic și mare logofăt. În 1829 intră în Divanul Săvârșitor al Regulamentului Organic, iar după doi ani face parte din Obșteasca Extraordinară Adunare pentru
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
pleacă de la un citat din Titu Maiorescu și mărturisește intenția publicației de a se transforma într-un „agent de armonizare a sufletului mulțimei”, căci „cu multă dibăcie poți să educi pe alții când în viața ta a fost o plăcere îndeletnicirea armonizării propriului tău suflet”. Beneficiind de colaborări de prestigiu, S.l. reușește să adune un grup de poeți importanți, din mai multe generații. Sunt publicate în primul rând versuri de Al. T. Stamatiad, încă din numărul inaugural (Timiditatea, În primăvară), apoi
SALONUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289450_a_290779]
-
apoi intră la școala de cântăreți bisericești din Slatina. După o perioadă de peregrinări cu tentă aventuroasă (la un moment dat încearcă să se îmbarce la Hamburg, emigrant clandestin, pe un transatlantic cu destinația SUA), în cursul căreia practică diferite îndeletniciri (vânzător de portocale la Craiova, paracliser la Biserica Amzei din București, muncitor la fabrica de ciment din Sinaia și la cea de hârtie de la Letea, vânzător de jurnale în Iași, expediționar în administrația ziarelor „Dimineața” și „Adevărul”, muncitor la o
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
eliberată treptat de clișeele literaturii sămănătoristo-poporaniste. Ochiul unui mare poet al naturii înnobilează și conferă grandoare până și celei mai anodine întâmplări, unor expediții cinegetice, mese rustice, întâlniri cu oamenii locurilor, îndeobște vânători, pescari, pădurari, plutași, ciobani, inși care, prin îndeletnicirile lor, duc o viață singuratică, departe de așezările populate, fie ele chiar sate sau cătune, și se dovedesc adaptați perfect peisajului frust și sălbătăciei lui virgine. E o umanitate care încearcă o retragere tăcută din fața civilizației în inima firii, spre
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
lui S. închină un panou și vieții amorțite din măruntele târguri moldovenești. Ele comunică prin partea din spate a curților și prin ulițele prăfoase, continuate în drumuri de țară, aproape nemijlocit, cu lumea satului, căreia până mai ieri îi aparțineau. Îndeletnicirile multor târgoveți, impiegați obscuri sau meseriași amărâți, sunt încă legate de începuturile lor rurale. La Pașcani și Fălticeni scriitorul a cunoscut bine forme de excrescență urbană recentă, pe un fundal sătesc. Aici descoperă însă o umanitate cu totul diferită. Alcătuită
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și primele experiențe scriitoricești. În ciuda numărului foarte mare de texte care o compun, opera lui S. păstrează o profundă unitate. Din povestiri, descripții de natură, din nuvele, evocări și din romane se încheagă un vast epos al existenței românilor, cu îndeletnicirile, credințele, instituțiile și obiceiurile lor străvechi. În proza sadoveniană situațiile, atmosfera sunt încărcate de ecouri și rezonanțe multiple. Din întâmplări mărunte, chipuri fugare, din scurte drame anonime, spovedanii la un popas, în preajma focului, se învie ample fragmente de viață comunitară
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
CXXIII / 136 de la B. A. R.). 140. în Europa de apus, profesia de vopsitor a rămas multă vreme o ocupație a evreilor, sporind marginalizarea branșei (Michel Pastoureau, op. cit., p. 216). Venind pe pământ românesc, evreii au continuat să exercite această îndeletnicire, iritându-i pe români (vezi Eugen Pavelescu, Economia breslelor în Moldova, București, Fundația Regele Carol I, 1939, p. 268, 445. 141. Vladimir Dinulescu, Bresle, negustori și meseriași în țara Românească (1830-1848), București, Editura Academiei R. S. România, 1973, P. 64, 67
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dar și reprezentante ale altor neamuri balcanice -, fete nemăritate (care își pierduseră fecioria, în urma unor abuzuri, uneori la vârste fragede), femei despărțite ori văduve, persoane ce practicau profesii - slujnice prin hanuri, cârciumărese - ce le puteau împinge către o astfel de îndeletnicire, își făceau meseria, atingând un profesionalism notabil (Evlia Celebi era încântat de prestația hotinencelor), în orașele din Principate (doar prostituția este o excrescență a civilizației urbane 370), în cârciumi și hanuri 371, de-a lungul drumurilor străbătute de oști372 și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de zid din țara Românească în secolele XIV-XVIII, Editura Vremea, 2000, București, p. 552. 116. în Călători străini..., vol. VIII, p. 373. 117. Nicolae Iorga, Viața femeilor în trecutul românesc, p. 100. 118. Anton Maria del Chiaro era de părere că „îndeletnicirea cea mai obișnuită a femeilor din țara Românească este țesutul. Războaiele de țesut se află în bordeie, de aceea pânza este foarte îngustă [...]. Fiecare jupâneasă ține roabe țigănci și alte fete, și toate acestea trebuie să lucreze necontenit, de cele mai multe ori
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
60; Dan Silviu Boerescu, Unora le place Robinson, LCF, 1996, 11; O carte în discuție: „Viață publică”, „Caietele de la Durău”, 1996, 3 (semnează Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Radu Florescu, Doina Popa, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu); Gabriel Rusu, Îndeletnicirea de martor, TMS, 1996, 11; Nicolae Coande, Ultimul poet fericit, „Calende”, 1997, 1-2; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 250-252; Grigurcu, Poezie, II, 355-361; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 130-132. R. D.
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
Ieromonah la Iași, la Trei Ierarhi, în 1833 își reia studiile, audiind cursuri (literatură, filosofie, latină, greacă, franceză) la Gimnaziul Vasilian, apoi la Academia Mihăileană. În 1838 urcă treapta de singhel, fiind numit totodată predicator și catihet la Mitropolie. Rodul îndeletnicirilor de acum va fi un catehism tipărit cu litere latine în același an, Catihis sau Învățături de căpitenie ale Bisericii Răsăritene. La îndemnul profesorului său Eftimie Murgu, va studia în 1838-1839 la București, la Colegiul „Sf. Sava”. Revine la Iași
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
material variat: povești, legende, snoave, glume, păcălituri, obiceiuri tradiționale, cimilituri, cântece, strigături, bocete, jocuri de copii, mai toate de o certă valoare artistică și documentară. Preocupările de etnografie și artă populară sunt concretizate în observații referitoare la port, arhitectură populară, îndeletniciri, instrumente muzicale etc. Se publică, de asemenea, vechi manuscrise laice ori religioase, precum și scrieri de genul Filosofia babelor (text din 1847) ori Pepelea sau Trădiciuni năciunare românești de Teodor Stamati, editată în 1851. Nu sunt cultivate, în genere, studiile cu
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
această privință. Preocupările de lingvistică ale unor colaboratori se reflectă în articole de istorie a limbii române, glosare regionale din toate provinciile, folosite în bună măsură la elaborarea unor dicționare, în publicarea unui vast material lingvistic și etnografic referitor la îndeletniciri (păstorit, agricultură, pescuit, meșteșuguri), în note și materiale cu caracter onomastic (culese din sate ori extrase din documente) etc. Rețin atenția în chip deosebit lucrările lui G. T. Kirileanu, O nouă ediție a scrierilor lui Creangă, J. Urban Jarník, Comoara
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
a cărui influență se poate recunoaște în scrisul său) și, în 1971, a făcut cunoscut publicului din România Manuscrisul de la Saragosa de Jan Potocki. Fascinat de teatru, Al. Sever scrie un fel de monografie tragică a grandorii și mizeriei acestei îndeletniciri. Fiindcă actoria presupune și un paradox dureros: este o insinuare în viață, dar nu pe cale naturală, ci printr-o înșelătorie. De aci și titlul romanului: Impostorul. [...] Abilitatea romancierului e de a sugera, în impostura aceasta perpetuă, acțiunea hazardului care face
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
instituționalizant, în scopul „deschiderii” care să anuleze sau cel puțin să atenueze „traumatismul instituționalizării”. Secțiunea V Aspectele interdisciplinare ale igienei mintale Capitolul 35 Educația și igiena mintală 1. Igiena mintală ca mentalitate Medicina și igiena sunt printre cele mai vechi îndeletniciri umane (M. Sendrail). La originea sa, medicina a fost o „artă magică”, integrată religiilor și mitologiei, care s-a desprins ulterior de acestea, ca o formă particulară de gândire și practică în lupta omului cu suferințele și boala (Th. Gomperz
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
1933, p. 344 footnote> Erau numeroase și seriile când se sta numai de vorbă în timp ce doamnele din suita Suveranei se așezau în cerc și se îndeletniceau cu lucrul de mână. Este bine știută pasiunea Mariei Sale Regina Elisabeta pentru broderie. Îndeletnicirea aceasta nu numai că o practica cu plăcere în particular, dar a și răspândit-o printre doamnele din înalte societate și chiar la scară națională prin intermediul diferitelor societăți pe care Regina Elisabeta le-a înfințat urmărind nu numai popularizarea acestei
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
o preocupare deosebită ăn ceea ce priveste educarea acestei categorii de femei. Exercițiul, plimbarea, excursiile în trăsură pe la locurile și priveliștile cele mai frumoase și mai încântătoare ale parcului și ale pădurii, în sfârșit lecturile și convorbirile, acestea sunt, pe scurt, îndeletnicirile zilnice ale Reginei Elisabeta. Măria Sa Regina Elisabeta, obișnuia să-și invite și apropiații la plimbările de după-amiază. În aceste condiții Suverana adopta o ținută de munte. Încă din copilărie Elisabeta se simțise atrasă de munte, de pădure și de tot
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
este a unui autodidact cu lecturi dictate de afinități și de aspirații creatoare: Edgar Allan Poe, poeții decadenți avangardiști. Duce o viață de boem, în compania câtorva colegi din „generația pierdută” (între ei, Dimitrie Stelaru și Pavel Chihaia), subzistând din îndeletniciri temporare și din expediente. După însemnările autobiografice, în 1939 era funcționar la Direcția Generală PTT, iar în 1943-1944, când a fost disponibilizat, lucra în calitate de diurnist dactilograf la Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. Ca poet, începe prin a-și publica
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
fie prezent în text nu doar prin stil sau inaplicare la „barbaria” prozei, ci și prin mai multe poeme care joacă roluri variate, inclusiv acela de climax. Toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta îndeletnicire alchimistă; toate îmbracă aparența unui proces complicat, ezoteric, la capătul căruia alambicul verbal ne promite un rezultat fabulos. Dar aparențele sunt înșelătoare: nici o „piatră filosofală” nu satisface setea noastră de adevăr, nici o transmutație miraculoasă nu ne este livrată la capătul
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
Semnalul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viitorul”, „Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. I s-a decernat în 1974 Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române. Într-o primă etapă, incluzând anii 1930-1950, preocupările lui Z. atestă orizonturi pluridisciplinare, determinate și de îndeletnicirile didactice. Paginile cu privire la istoria învățământului, ca în volumul colectiv Monografia Liceului „Gh. Lazăr” din București (1860-1935), tipărit în 1935, etică (Elemente de etică pentru clasa a VIII-a secundară, manual semnat în 1936 în colaborare cu Dimitrie Gusti) și psihologie
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
scris, citit, utilizarea PC-ului, etc.) nu sunt date doar de o înălțime necorespunzătoare a biroului ci și de restantul funcțional la nivelul membrelor superioare ale bolnavului, dificultățile de prehensiune sau de coordonare fiind principala problemă care intervine în cadrul acestor îndeletniciri Pentru rezolvarea acestor neajunsuri s-au făcut tot felul de adaptări pentru obiectele de birotică, de la adaptare pixului sau creionului, până la adaptarea tastaturii și a calculatorului care poate fi manevrat prin comandă vocală în cazul persoanelor ce nu-și pot
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
în 1949, la Negru Vodă. Nu rămâne mult timp în mediul rural: merge la Constanța, intră în redacția ziarului „Dobrogea nouă” (1949-1950), devine secretar al Filialei din Dobrogea a Uniunii Scriitorilor și conduce un cenaclu literar. Renunță curând la aceste îndeletniciri, îmbrățișând-o pe cea de funcționar, dar o abandonează, spre a se face hamal în port. Dorul de ducă îl mână din nou la drum și, după ce cutreieră Dobrogea, și nu numai, prestând munci necalificate pe șantiere, ajunge tocmai la
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]