2,579 matches
-
mult timp? îi strigă cu veselie una dintre șosete seducătorului acoperit de succes. S-a cam împotrivit, ai? — Am crezut c-o să rămânem acolo o veșnicie, glumește bine dispusă o pereche jegoasă de pantaloni de crichet. Ți-ai cam pierdut îndemânarea. În drumul către pat, Adam mi-a ușurat trecerea peste podeaua curată ca oglinda sărutându-mă. Așa, ca să nu fiu nevoită să mărșăluiesc pân-acolo și să mă așez pe pat, pentru ca apoi să-l privesc în expectativă, jenată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se profilează chipul pe care ei Încearcă să-l scoată la iveală, Rebusul Mistic, Anagrama Sublimă... — Sator Arepo! strig eu cu o voce care ar face să tremure un spectru. Și lăsând roata pe care el o ține cu marea Îndemânare a mâinilor lui ucigașe, Sator Arepo apare, ascultător, la porunca mea. Îl recunosc, și deja bănuiam cine este. E Luciano, curierul cel ciung, pe care Superiorii Necunoscuți l-au destinat ca executor al misiunii mele nelegiuite și sângeroase. — Sator Arepo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Altcineva poate să aleagă În locul tău. Timbrul vocii i se schimbase total. Era mai adânc, rezonant, ca al unui bărbat mult mai În vârstă. Citise o carte clasică pentru magicieni, Expertul la masa de joc, și știa că, cu ajutorul iluziilor, Îndemânarea se află În mâini, În ochi și În simțul spectacolului. Rupert ținu pachetul cu fața În jos și cu o mișcare răsfiră cărțile În formă de semicerc. —În ținuturi magice, magia e posibilă. Dar numai dacă crezi. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
groase de bambus de care atârnau bateriile mari de doisprezece volți, o ramă de generator, gecile oaspeților și diferite provizii alimentare. Unul câte unul, bărbații trecură cu agilitate podul, iar odată ajunși pe partea cealaltă, Își lăsară jos Încărcăturile. Cu Îndemânarea obținută prin practică, unul dintre ei Începu să dezlege nodurile care fixau podul de copaci, ceilalți desfăcură o frânghie care se afla undeva Într-o parte, Înfășurată În jurul trunchiului altui copac ca să creeze un fel de scripete. Aceasta era coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu păr blond-roșcat Îmbrăcat Într-o haină albă și cu o pălărie de pai. Sau altele: un baston aurit, o mustață tunsă Îngrijit, o cicatrice mică precum un viermișor sub ochiul stâng. La fel de convinși ar fi fost și de: orice Îndemânare manuală, mai ales puterea de a schimba pălăria cuiva fără ca acesta să-și dea seama sau să deschidă o carte și să pară că Dumnezeu suflă Întorcând paginile cărții. Acești oameni, atât de disperați după orice fărâmă de speranță, vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
simt bine) așteptările celor care-l vor cerceta, după cum n-a satisfăcut nici ambițiunea și speranțele mele proprii. Aici, dator sunt să mă opresc puțin. Nu pentru a atinge cauzele de imperfecțiune datorite lipsei mele de artă, de gust, de îndemânare, de pricepere... Lucrurile acestea au încetat de a mai sta în sfera judecății mele, din momentul în care, dându-i drumul în lume ca unei paseri eliberate dintre gratiile coliviei sale, am repetat, despre cartea mea, cu amestec de speranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de povestire, nota specifică, saillantă, distinctivă și să scoată în același timp în relief spiritul de observație și de sinteză, priceperea artistică, gustul, tactul, măsura și humorul povestitorului. Și de fapt Junimiștii au dovedit că știau s-o cultive cu îndemânare și artă, ca pe un sport al inteligenței și al inimei și s-o exploateze ca pe o sursă de bună dispoziție. Într-o lucrare mai veche, care nu și-a pierdut totuși nici interesul nici importanța ("Cultura română și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prezintă secrete. Mă uitam prin tăietura mongolă a ochilor pungiți de-alcool, vesel, mincinos, sincer preocupat de soarta fiică-mii. Doar că eu n-aveam nici o fată. Păcăleam în permanență sistemul. Odată cu el, mă păcăleam și pe mine, cu o îndemânare și-un succes demne de invidiat. Protestam prin cultură. Îmi croisem din paginile romanelor interbelice o armură de cavaler medieval, pe care o purtam triumfător la demonstrațiile de „1 Mai“ și „23 August“, unde eram scoși cu facultatea. Îmbrăcam rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iute, Încât nici nu poate fi văzut de ochiul omenesc, dar bățul lui de bambus, ascuțit la un capăt, zbura exact În fracțiunea de secundă În care peștele ieșea la suprafață, străpungându-l. Înțelegea că aceasta nu e o simplă Îndemânare, ci este ceva mai mult. Ceva care venea din interior. O altă așezare În raport cu tot ce Îl Înconjura. Poate ceva din armonia cu universul, despre care Yamabushi Îi vorbea atât de des. - Ce facem noi aici, Yamabushi? Îl Întrebase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un spadasin, fie el cât de bun, ca să ucidă câteva zeci de războinici bine antrenați Înainte ca aceștia să apuce să se apere? Cât putea fi de iute? Cât putea fi de puternic? Unde putuse el ajunge la o asemenea Îndemânare, necunoscută În lumea pe care o cunoștea Amir? Cei o sută de războinici Bordjighin formaseră un semicerc În jurul șefului lor, dar nici unul nu-i tulbura gândurile. Îl priveau, doar, ușor nedumeriți, plimbându-se prin valea aceea de la un capăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iarăși scurt, blocând avansul unui alt Apărător, pe care Îl surprinse cu sabia jos și Îl atinse pe umăr. Apărătorul Înțelese semnul (ar fi fost lovit la gât Într-o luptă reală) și ieși din cursă. Rămăseseră opt. Pară cu Îndemânare un atac venit din dreapta, apoi țâșni din nou În față, intrând Într-o confruntare frontală cu unul din Apărători. Lamele săbiilor se mișcau cu o repeziciune care le făcea aproape invizibile. Dar tânărul Întârziase prea mult Într-o ciocnire În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doua săgeată și ochi un timp Îndelungat. Patru săgeți la una. Angelo simți tensiunea crescând. La fel o simți și căpitanul Oană, căruia Erina Îi ridicase ușor capul, ca să poată privi. Era o luptă a spiritului, mai mult decât a Îndemânării. Amir călărea calm, fără a-și privi adversarul. A doua săgeată porni și păru a-și atinge ținta, dar, fulgerător, Amir se lipi de coama calului, lăsând săgeata să treacă pe deasupra lui. Trei săgeți. Caii alergau deja nebunește, ridicând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
parte și de alta a șeii, o armă europeană. Buzdugane. Asta fiindcă era calul pregătit pentru Alexandru. Tânărul Ninja sări În șa direct de pe pământ și scoase un șuierat abia auzit. Cei doi cai porniră direct la galop, trecând cu Îndemânare printre stejarii pădurii Ilișeștilor. Era ultima clipă de singurătate. Începea marea bătălie pentru care se pregătise timp de optsprezece ani. * - Un călăreț... spuse Erina Încercând să Înțeleagă ce se Întâmplă departe, În fața ei. - Erina... spuse Oană, blând, toată Moldova e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
coji ale unor idei străine, sub cari geme, ci un om care-și exercită toate puterile proprii ale inteligenței, întărindu-și aparatul intelectual, precum un gimnast își împuternicește pîn-în gradul cel mai mare aparatul fizic, fie-n vigoare, fie-n îndemînare. Aci vorbim, se-nțelege, de învățămîntul educativ din școlile primare și secundare, nu de universități. La cele dentîi metodul de predare e lucrul de căpetenie; la universități metodul e indiferent, căci aci se cere știință și numai știință. Și aci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
discursuri frumoase la tribună. Ele au comitete generale cari adresează nobile, escelente circulare către alegători. Toate acestea cad de sus, nu se coboară deloc în adâncimile maselor populare. Numai un singur partid practică această artă a alegerilor populare cu aceeași îndemînare, cu aceeași ardoare, cu același succes ca și partidul republican, acesta, partidul democrației cezariane. Celelalte partide vorbesc sufrajului, universal limba care i se cuvine sufrajului restrâns; ele confundă opinia publică cu sentimentul popular; ele practică alegerile sub regimul democrației precum
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
viața cestiunilor arzătoare e suspendată până la primăvara viitoare. {EminescuOpXI 366} Aceeași mortală tăcere s-a răspândit asupra cestiunilor ce ne privesc pe noi: cea dunăreană și cea a Arab-Tabiei. Cine mai vorbește azi de Arab-Tabia? Ea se temporizează cu atâta îndemînare încît într-o dimineață o să ni se pară că n-a existat nicicând și că n-a fost decât visul unei nopți urâte. Tot astfel a tăcut știrea alianței cu Austria și Germania, nelăsând decât oarecare așezături a unor nouă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și rece, antecameră a iadului). Și încă: "în evoluția limonadei, armata ocupă un loc important". Această construcție dadaistă, absurdă, descrie cel mai bine realitatea modernă a serviciului militar. Nu pot învăța limbajul Morse, oricât m-aș strădui. Ta-ta-ti-ti-ta. Nu am îndemânarea necesară, abilitatea practică, am tulburări de atenție etc. Locotenentul care are grijă de noi și ne bagă în cap alfabetul ta-ta-ti-ti-ta mă ia de o parte și mă întreabă cât se poate de serios dacă nu vreau să învăț Morse
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
șușotind, ca și cum ar pune la cale un complot. Sud-americanii se strâng laolaltă spontan, scot o chitară și cântă cântece de dor și jale de pe la ei, trăgând cu poftă din pipa de maté. În fine, chinezii. Ei gătesc tot timpul cu îndemânare incredibilă în wok-uri mâncăruri elaborate, matematic gândite, în care culorile legumelor se combină cu felul de carne folosită. Sosul de soia nu se amestecă niciodată cu creveții, aceeași culoare vineție, pas bon mi-a spus odată un chinez expert în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un „simț” al mișcării echilibrate. Nu este, deci, surprinzător că majoritatea meșteșugurilor ce necesită o anumită intuiție referitoare la unelte și materiale se transmit, de obicei, printr-o lungă ucenicie. Fără Îndoială că unii indivizi par să capete o anumită Îndemânare și să o și stăpânească mult mai repede decât alții. Însă dincolo de această diferență inefabilă (care adesea este tocmai cea dintre competență și geniu), mersul pe bicicletă, navigarea, pescuitul sau păzitul oilor sunt lucruri ce se pot Învăța prin practică
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
în ciuda obligației asumate de autor de a oferi o varianta prescurtată, romanul rezistă și anunță calități ale unui narator cu mari posibilități epice. Trama este condusă, în pofida unor stângăcii de început (romanul este scris acum circa 10 ani!) cu destulă îndemânare și deși numărul de pagini (133) este nesatisfăcător câteva personaje (Durban, Donia, Ozana și, chiar, Tomina și Cârjan) se mișcă bine în structura acțiunii, demonicul, inteligentul Durban și roșcovana, insațiabila Donia păstrându-ni-se multă vreme în memorie. Autorul își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este că mai avea nevoie de o secțiune finală și că, altminteri, se încheie brusc, fără concluziile așteptate. În rest, modestele noastre comentarii nu pot acoperi în întregime toate ideile cuprinse în această carte, și care se desfășoară cu mare îndemânare pe parcursul a aproximativ 300 de pagini. Dacă termenul nou introdus, transmodernism, care conține implicit o latură oarecum inefabilă, nedefinită, însă și una atotcuprinzătoare, se va impune, rămâne de văzut în viitorul aproape recent, sinteză augustiniană a trecutului-prezent-viitor! "Dacia literară", nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ascundeți sau să fiți pe față pe linia reeducării? Eram numai Între noi, studenții. Nu am cunoscut pe alții... Și am fost la țesătoria asta, eu făceam suveici. Au Încercat să mă promoveze ca țesător, dar, văzând că n-am Îndemânare, au renunțat la asta și de-acolo eu am fost eliberat, pe 30 ianuarie ’51, după ce făcusem șase luni În plus de Închisoare... Să Înțeleg că În Gherla ați fost ferit de reeducare... Da, da, n-am avut probleme, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Radu a rîs cu lacrimi în ochi. Ai văzut? ai văzut? Drept în cap l-am nimerit. L-am făcut fleoașcă pe ticălos. Am învățat să calculez foarte bine cum să arunc baloane ca să nimerească la fix. Ce zici de îndemînarea mea? Radu n-aștepta răspunsuri, nu era nimeni în preajmă destul de important pentru o conversație. S-a dus după următoarea pungă cu apă, s-a prins din nou de balcon, și-a ales următoarea victimă, s-a aplecat parcă și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
-l pună la învățat. Pentru Alin, medicul e un vînzător de poțiuni magice care te pot vindeca sau chiar ăla pe care dacă-l ajuți te ajută la rîndul lui vindecîndu-te și dîndu-ți puteri mai mari, sau poți tu căpăta îndemînarea asta și-o poți folosi în timp ce cu cealaltă mînă te lupți. Știința se poate obține din diferite cărți doar deschizîndu-le și așa-ți crește experiența, de asta mai degrabă fițuicile contează, decît să înveți pe de rost tot felul de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mîncare. Radu prefera să-și pregătească singur. De obicei găsea tot felul de lucruri în mîncarea lui taică-su. N-o prea avea cu gătitul bătrînul. Nu se complica, n-avea răbdare. Nici la felurile simple, care nu necesitau cine știe ce îndemînare. A avut dreptate: în margarina întinsă pe feliile de pîine mucegăită, pe care taică-su le așezase într-un mod pe care-l credea estetic pe farfurie, sub forma unei flori cam blege sau ceva de genul, a descoperit urme
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]