2,093 matches
-
sau o îndeletnicire distinctă în cadrul jurnalismului, a gazetăriei sau presei moderne, pe aceea de corespondent de război. Deși nu era pentru prima oară în istoria războaielor când știrile de pe front și din preajmă ajungeau la îndemâna publicului prin alte mijloace, private îndeobște 3, adevăratul început al acestui tip de corespondent de presă a fost marcat - se spune - de sosirea lui William Howard Russel în Crimeea, însoțind trupele engleze: „Oaspete agreat oriunde în tabăra ostășească, obișnuind să ia masa laolaltă cu combatanții, a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era egal - comunismul de extracție sovietică -, însă terenul și germenii diferiți. În consecință și feed-back-ul a funcționat după reguli și obiective diferite. Pretutindeni însă comunismul s-a autodistrus, încheindu-și cariera în neant. Două sunt perspectivele istorice din care este îndeobște abordată geneza comunismului românesc: endogenă și exogenă. Din perspectivă endogenă, experimentul comunist este un produs politic legitimat de evoluția istorică anterioară. Nu există proces istoric fără rădăcini, fără premise sau părinți fondatori. Prima tentație a istoricului post-decembrist a fost însă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și trinitariene din secolul al VI-lea, consecvente în a proteja hotărârile sinodului din Calcedon. Literatura română veche va cunoaște, desigur, unele dintre compunerile acestor scriitori străromâni, dar aceasta se va întâmpla mult mai târziu, scrierile lor venind pe „canale” îndeobște frecventate de literații români din Evul Mediu. Repere bibliografice: Dom Germain Morin, Le Témoignage perdu de Jean de Tomis sur les hérèsies de Nestorius et d’Eutiches, „Journal of Theological Studies”, 1905, 7; A. E. Burn, Niceta of Remesiana. His
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
inițiatică, este scoasă și rămâne doar masa de episoade „periferice”? Exemple pentru asemenea conglomerate anarhetipice sunt romanele cavalerești din secolul al XVI-lea, din ciclul lui Amadis de Gaula. Construite originar pe scenariul arhetipal al căutării Graalului, aceste romane, tratate Îndeobște drept prolixe și baroce, „uită” pur și simplu de imperativul unui sens final și evoluează În voia plăcerii narative, aglomerând scene și Întâmplări disparate. Un reproș asemănător, acela că nu știe crea arhitectural, i-a fost adus și lui Proust
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
până acum ai acestui alineat ce merge și el până la capătul paginii: unul al jocului, unul al ierbii și unul al dulcii iubiri. Iubirea aceea cu aură pe care dacă o duci În lume, În istorie, În mijlocul lucrurilor unde stă Îndeobște viața o liniște de seară se Împlinește. Și acum rămân acestea trei: timpul credinței, care e și al istoriei, al formelor, al morții și al scriiturii; timpul nădejdii, care e și al persoanei, al sensurilor, al vieții și al ființării
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al scriitorului poate fi considerat volumul Romanul fantasticelor pățanii și aventuri și coșmaruri ale curajosului James B. Clawhead, marele Maestru al Obiectivității, omul care a trecut Cortina, roman satiric, cu accente de furibund pamflet politic, apărut în 1954, și cunoscut îndeobște sub titlul prescurtat de pe copertă: J.B.C. trece Cortina. În anii ’50, ca ziarist la „Scânteia”, F. dobândește în mediile culturale un renume de „comisar” al „rectitudinii” ideologice comuniste. Ca scriitor însă abandonează destul de curând temele politice și gazetărești ori virulența
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
a-și lua în serios vocația, F. a exersat în varii genuri literare; redebuta la scurt timp cu teatru, probabil stimulată de același G.M. Zamfirescu, mentor al tinerilor scriitori-actori dornici a înfrunta, la începutul anilor ’30, pastișa și rutina. Privite îndeobște sub specia unui teatru de lectură, piesele (ce apar mai toate în „Familia”) nu trec, la timpul lor, neobservate, și mai târziu se impun atenției unor istorici ai dramaturgiei prin nota certă de modernitate (ținută reflexivă, miza pe intertextualitate și
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
manifestării; căutarea unității în diversitatea și metamorfoza întrupărilor. Un discurs poetic stăpânit, pe întreaga sa suprafață, de luciditatea unei conștiințe care-i rotunjește toate reliefurile; o rostire iubitoare de clarități, înscriind, în ritmurile-i solemne, până și tulburile fantasme nesupuse, îndeobște, nici unei geometrii; considerarea reticentă a contingentului și concentrarea tuturor puterilor de gândire și imaginație spre un orizont al permanențelor umane, ca și salvate de mutilările istoriei: sunt trăsături ce situează lirica lui Ștefan Augustin Doinaș într-un spațiu pe care
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
persoane ,,neîngăduit” de certată cu sine și mereu în ,,contraavânt” - conturează imaginea unui autentic, sui-generis, avangardist. În contrast cu începuturile sale, întemeiate pe dilatarea și distorsiunea realului în numele unui eu hipertrofic, pe negarea mimesisului, versurile chemate să retrăiască patriotismul celui ce părea îndeobște a întoarce spatele socialului impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
în drum spre Sahara, ale cărui tresăriri de încântare rămân departe de pragul expresivității. Mai puțin rutiniere ar fi notațiile din Ierusalim (1914), cărticică unde autorul reconstituie, fără pretenții de stil, itinerarul său de pelerin la Locurile Sfinte. Minuțios ca îndeobște, atras de detaliul care cât de cât semnifică, evlaviosul („căzui în genunchi și sărutai piatra funerară”) e cotropit, după propria spusă, și de „delicii estetice”. Ce folos, ele își pierd pulsul în exclamațiile calpe („uimitor” ș.a.). Roman sentimental, Getta (1916
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
exces în receptarea complicată a împrejurărilor vieții personale” (Laurențiu Ulici). Pe de altă parte, prozele de început au fost interpretate ca „niște ecuații intelectuale atent cizelate, bazate pe degradarea conștientă și transpunerea voită în plan minor, cotidian, a unor mituri îndeobște cunoscute” (Ștefan Borbély). Nu trebuie omis faptul că modelul prozei lui D. R. Popescu sau a lui Mihai Sin funcționează cât se poate de stimulativ. Romanul Omul de nisip a fost raportat și la Bunavestire de Nicolae Breban. Început în
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
autohtone. „Lovitura de grație” pentru micii întreprinzători autohtoni a venit însă din partea capitalului străin, care dispunea nu doar de capitaluri net superioare ca volum, dar și de o expertiză superioară în materie de desfaceri cu amănuntul, concretizată în ceea ce este îndeobște cunoscut sub numele de „supermarket” sau „lanțuri de magazine”. Încă din primele săptămâni de după revoluție, în momentul în care, ieșită din comunism din punct de vedere politic, dar nu și economic, noua Românie a trebuit să fie evaluată din punctul
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
involuntară în percepție și memorie, sunt afectate de dezirabilitate chiar și răspunsurile la întrebări „factuale” (comportamente de consum cultural, acte de violență în familie). Din cele afirmate rezultă că invitația la adresa subiectului de a fi sincer și deschis, ce însoțește îndeobște chestionarul, nu este nici pe departe suficientă. În destule cazuri, ea servește mai mult cercetătorului, ca mijloc de autoliniștire. Cu toate acestea, o instrucție bine formulată poate avea efecte pozitive și în ceea ce privește reducerea dezirabilității. Este deosebit de important a-l face
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sau flexibilitatea constructelor. Este ușor de sesizat oportunitatea metodei lui Kelly pentru investigarea valorilor. În fond, o mare parte dintre termenii cu ajutorul cărora subiectul face comparații sunt de natură evaluativă. Matricea valorico-atitudinală se proiectează în grila constructelor. Oamenii sunt înclinați îndeobște să-i caracterizeze pe alții prin prisma frământărilor, a aspirațiilor, valorilor, intereselor prioritare stringente. În autodescrierea, cât și în portretul făcut altor persoane subzistă astfel, ca un laitmotiv, expresii ca: „cinstit-necinstit”, „ambițios-delăsător”, „cult-incult”, „ascultător-neascultător”, „familist-nefamilist”. Rezerva pe care o avem
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dimensiuni: 1. ceremonialele ce însoțesc acest crucial „rit de trecere”, poate cel mai important în orice societate; și 2. componenta economică a căsătoriei, adică „ce se dă” și „ce se primește”. În legătură cu ritualul căsătoriei, să spunem doar că el este îndeobște un prilej de mare bucurie și emoție. Acesta cuprinde, de la cultură la cultură și de la regiune la regiune, o serie de particularități estetice și psihosociale. În Oaș și Maramureș, mireasa se pregătește ca vestimentație și coafură timp de trei zile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în cauză. De la căsătoriile aranjate de părinți și rude s-a trecut la căsătoriile construite pe alegeri libere, personale. Și întrucât funcțiile familiei s-au deplasat de la cele instrumental-economice la cele expresiv-emoționale (confort psihic, dragoste, afecțiune), alegerea partenerului se face îndeobște pe baza afecțiunii, a sentimentelor de dragoste. Analizând pe un material concret istoric și etnografic relația dintre tipurile maritale și familiale și alți factori sociali, W. Goode (1970) arată determinațiile reciproce dintre respectivele tipuri și industrializare, modernizare, structuri sociale și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de abuz sexual fiind mai numeroase, întrucât o parte însemnată nu se raportează. Este adevărat, în același timp, că aceste cifre se referă și la abuzurile extrafamiliale. O mare parte dintre ele se petrec însă în cadrul familial, luând forma incestuală (îndeobște tată-fiică) sau, cu cea mai mare pondere, tată vitreg-fiică vitregă. În această din urmă situație sunt și complicații legale, deoarece nu e considerat incest. Băieții sunt abuzați sexual mai puțin de către ceilalți membri ai familiei, ei căzând victime vecinilor, antrenorilor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reconstituite au copii dintr-o căsnicie anterioară. A. Giddens (2000) face îndreptățita observație că dacă definim familia vitregă drept una în care cel puțin unul dintre parteneri este părinte vitreg, atunci numărul acestor familii este mult mai mare decât arată îndeobște statisticile oficiale (p. 172). De ce? Pentru că în respectivele statistici se iau în calcul doar familiile reconstituite în care sunt copii. Există însă multe cazuri în care copilul are un părinte vitreg, nu locuiește cu elpermanent, dar îl vizitează foarte des
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de subzistență” și „ajutorul de promovare”. Prin primul se vizează intervențiile necesare pentru a menține un anumit standard al calității vieții, iar al doilea urmărește ameliorarea statutului social. Or, apare clar că până la pensionare sensul ajutorului de ambele tipuri este îndeobște de la părinți la copii, iar după aceea, invers. Să remarcăm totuși că, per total, schimbul de bunuri între părinți și descendenții lor este asimetric, în sensul că părinții dau mai mult decât primesc. Într-o secvență temporală mai întinsă, aceasta
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1991) afirmă că terapia contextualistă reprezintă una dintre puținele încercări explicite care vizează atât terapia individuală, cât și cea sistematică (vezi 9.3.4.). Pe de altă parte, tocmai pentru că practică un gen de eclectism teoretic, ea nu este tratată îndeobște ca orientare distinctă. • Perspectiva familie-sistem social mai larg (J. Coppersmith, E. Imber-Black și alții) se interesează de problemele care apar în relația dintre familie și sistemele sociale mai cuprinzătoare: munca, școala, religia, sănătatea, agenții mandatate să se ocupe de handicapații
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
poate avea locul aici, facilitând contactul și accesul celor cu probleme la instituțiile și resursele necesare. Tratamentul psihosociologic de specialitate poate viza schimbări structurale în interiorul familiei, cum ar fi o nouă configurație a subsistemelor (vezi 9.3.1.2.), dar îndeobște se concentrează asupra factorilor ideologici. E adevărat însă că fiind vorba de un grup foarte mic, ideologicul și structuralul sunt atât de intim legați, încât schimbarea perspectivei asupra structurilor și faptelor schimbă chiar aceste structuri și fapte. Înainte de a arăta
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să frângem gâtul imaginei, să rămâie numai glasul criticei” (Între critică și injurie, 3/ 1932). Acest „glas” se face, într-adevăr, auzit, și nu doar în cronicile și recenziile literare, ci și în restul bogatei publicistici culturale, ce se caracterizează îndeobște prin echilibru, prin deschidere spre toate tendințele artistice și printr-o mobilitate aparte. Se face loc și unor mărturii scriitoricești importante (de exemplu, cele ale lui Panait Istrati, 66, 74/1933), sunt evocate și comemorate personalități, editorialele abordează probleme de
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
diferite, în parte chiar opuse, preciza că S. își propune doar „o unitate românească”, cu adăugirea că profilul sau nu se va confundă cu nici una din pozițiile exprimate, luate în parte. Rubrici: „Comentarii”, „Recenzii”, „Note”. Lui Lucian Blaga îi aparțin îndeobște contribuțiile de reflecție filosofica, în care se regăsesc preocupările lui dominante: Despre viitorul filosofiei românești, Getica (privitor la „particularitățile stilistice” ale spiritualității dace), Despre permanentă preistoriei (continuitatea prin vreme a unor reminiscențe arhaice), Fenomenul istoric (considerații de filosofie a istoriei
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
printre care, desigur, și valorile prealabile pe care le deține, dar și felul în care își evaluează propriile calități fizice, intelectuale și emoționale. 1.2. Natura și geneza valorilortc "1.2. Natura și geneza valorilor" În abordarea axiologicului se desprind îndeobște trei mari clase de teorii: cele care consideră izvorul și natura valorilor în subiect (psihologism); cele care afirmă că valorile sunt o reflectare a proprietăților obiective (realism naiv); concepțiile care văd în axiologic un domeniu aparte, ce nu ține nici
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
un portret specific, receptarea și interpretarea atitudinilor și actelor sale de conduită vor fi distorsionate în favoarea imaginii-stereotip prezente în grup, adică tipurile respective sunt uneori mai degrabă în ochii și mintea grupului decât în realitate. Cele două explicații se află îndeobște în raport de complementaritate. Între profilul constituțional și cel de personalitate (însușirile caracteriale) s-ar putea să existe o corelație și ca rezultat al determinării în aceeași direcție de către substratul genetic a fenotipului și psihotipului, chiar dacă nu în sensul indicat
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]