1,549 matches
-
privesc tristă și vinovată noptiera goală de lângă patul lui, cum să furi așa ceva, cine ar fi fost interesat de un Tanah vechi și tocit, din ale cărui pagini curg firișoare de praf. Îi cumpărasem imediat un Tanah nou, dar îl îndesase în dulap fără a-l deschide măcar, ca și cum poveștile pe care le iubea atât de mult nu s-ar fi găsit decât în cartea aceea veche, așa face cu toate cărțile pe care i le cumpăr, nici măcar nu le deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lăsasem nimic pentru Noga, nimic din mâncarea aceasta care îi plăcea atât de mult, cum am putut să fac așa ceva, mă îndrept împleticindu-mă spre baie și îngenunchez în fața vasului de toaletă, nu pot păstra greutatea aceasta în burtă, îmi îndes două degete în gură, simțeam că, atunci când voi da totul afară, mă voi purifica, dar nu voia să iasă nimic, bulgărașii de carne mi se lipiseră de burtă ca niște fetuși nedoriți, îmi îndes din ce în ce mai mult degetele pe gât, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
păstra greutatea aceasta în burtă, îmi îndes două degete în gură, simțeam că, atunci când voi da totul afară, mă voi purifica, dar nu voia să iasă nimic, bulgărașii de carne mi se lipiseră de burtă ca niște fetuși nedoriți, îmi îndes din ce în ce mai mult degetele pe gât, până mă irit și-mi dă sângele, ce am făcut, lacrimi roșii cad în vasul de toaletă, mă ridic și mă spăl pe față, cu greu îmi recunosc mutra murdară, asta nu sunt eu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna umbrit, aici mă opream pe trotuar și culegeam ghinde, pe care le îndesam mai apoi în căpăcelele lor dezlipite. Opresc mașina lângă livadă, încerc să găsesc locul în care era copacul pe care îl iubeam cel mai mult, acela cu fructe roșii, grele și dulci, care străluceau printre frunzele sale, apoi alerg acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vor începe să îmi vorbească, ce s-a întâmplat aici, în dormitorul lor, cel mai mic din toată casa, dormeau în paturi suprapuse, ea în patul mare, de sus, iar el, în patul îngust, la picioarele ei, care dimineața era îndesat sub patul ei, pentru a putea traversa camera minusculă. Stau vlăguită în fața obloanelor pline de secrete, camera aceasta îmi stârnește întotdeauna o stare difuză de depresie, o durere ascuțită în gât, iar acum dinăuntrul ei se aude pe neașteptate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de omletă uleioasă și salată cu lămâie, în coșuleț mai găsesc o ultimă franzeluță, pe care o fur imediat, o pun în secret pe o farfurie rămasă încă pe masă, printre resturi de salată și bucățele mărunte de omletă, o îndes repede în gură, nici măcar nu mă interesează ale cui sunt resturile acelea, ca și când toți cei de aici ar fi copiii mei, și iat-o pe Hani zâmbindu-mi confuză, chiar mult mai jenată decât mine să mă vadă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deja abia aștept clipa în care amândoi se vor duce la culcare, atât de tare mă apasă prezența lor, iar eu voi sta pe terasă, printre rufele proaspăt spălate, când și când mă mângâie câte o mânecă goală, pentru că el îndeasă în mașina de spălat până și hainele de iarnă, pantaloni matlasați și bluze cu mânecă lungă, chiar și câteva pulovere. Printre aburii moi, respir ușurată, cât de plăcută este liniștea aceasta goală a nopții, nimic nu te mai poate dezamăgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pot acuza, pot implora, nimic nu mai contează, iar în clipa în care înțeleg acest lucru, mă cuprinde o oboseală ucigătoare, oboseala unui bolnav în fază terminală, care nu mai are nici măcar puterea necesară pentru a se jeli pe sine, îndes pe deasupra hainele rămase, care nu avuseseră privilegiul de a intra în rucsac, mă așez, închid ochii umflați de plâns și mi se pare că am adormit, dar continui să îi ascult pașii, o mișcare ce nu se va mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimeni aici, Noghi, ce anume vezi, ea își afundă iar capul în pernă, rupând cuvintele în silabe, redevenind copil, ca atunci când învăța să vorbească. Acestea sunt simptome ale febrei, îmi spun eu speriată, trebuie să îi scad cumva temperatura, îi îndes în gură două pastile de paracetamol, îi torn apă în gură, iar ea înghite supusă, îmi explodează capul, murmură, nu văd nimic, deodată îmi dau seama că nu este o simplă răceală, ci simptomele unei meningite, încerc să îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături? Acolo se practică lansarea licuricilor pentru oaspeți. Acesta, bietul de el, s-a rătăcit pe la noi, zise Cavaleristul în timp ce-și îndesa haine și caiete în sacoșa lui neagră, marca Boston. Trecuser\ deja câteva săptămâni de când a început vacanța de vară și în cămin mai eram doar noi doi. Nu aveam chef să mă întorc acasă, la Kobe și, de fapt, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mi-a răspuns Reiko, spunându-mi că ar fi încântate să mă vadă, că Naoko avea momentan probleme cu scrisul și mă ruga să nu mă îngrijorez pentru că i se mai întâmpla, uneori, așa ceva. Când a început vacanța, mi-am îndesat lucrurile în rucsac, mi-am încălțat cizmele și am plecat spre Kyoto. Doctorul cel straniu avusese dreptate - munții acoperiți de zăpadă erau incredibil de frumoși. Ca și la vizita anterioară, am dormit două nopți în același apartament cu Naoko și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu inima strânsă, că deocamdată nu-i puteam spune nimic, dar o rugam să mai aibă puțină răbdare. În următoarele trei zile am stat prin cinematografe de dimineața până seara. După ce am văzut toate filmele noi din Tokyo, mi-am îndesat lucrurile în rucsac, mi-am scos toți banii din cont și am pornit spre gara Shinjuku, urcându-mă în primul expres care s-a nimerit. Nu-mi aduc aminte nici pe unde am umblat, nici cum am călătorit. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceva pentru cină. Mor de foame, să știi. — Bine, hai! Ți-ai dori ceva anume? — Sukiyaki, spuse ea. N-am mai mâncat de ani de zile mâncăruri făcute în tigaie și chiar am ajuns să visez că mănânc sukiyaki... îmi îndesam în gură carne, ceapă, tăiței subțiri, t½fu și tot felul de legume... — Sigur, putem să facem, dar nu am tigaie pentru sukiyaki. — Mă descurc eu. O să împrumut de la proprietari. A dat fuga la proprietăreasă și s-a întors cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mergînd pe lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le la marginea trecătorii, se duceau Înspre peșteră, se aplecau și intrau. În timp ce-i urmăream, un motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
kilometri la bord. Avea două roți de rezervă În stare bună, aripi solide, un radio, un reflector mare, spațiu generos pentru bagaje și avea o culoare nisipie. La cinci jumate părĂseau hotelul, după ce făcuseră mai multe cumpărĂturi, și portarul le Îndesa bagajele În spatele mașini. CĂldura era Încă ucigătoare. Roger, care transpira din plin În uniforma sa greoaie, la fel de potrivită pentru o vară În preajma tropicelor ca o pereche de pantaloni scurți Într-o iarnă din Labrador, Îi lăsĂ un bacșiș portarului, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
el și mă simt de parcă l-aș avea pe dracul alături. E îngrozitor! —Bine, dar e un tip nemaipomenit când e în toane bune, îi ia Davey apărarea. E foarte energic. Încearcă să vezi partea bună a situației. Vijay își îndeasă în gură ultima bucată de sandvici. O altă dâră de gălbenuș se alătură celorlalte deja uscate. Trebuie să stau cu mâinile sub mine pentru a mă putea abține să nu-i întind un șervețel. Nu sunt maică-sa. Chiar dacă barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lung care duce către bucătărie și care e supraîncărcat cu tot felul de obiecte decorative care mai de care mai surprinzătoare: cizme Wellington de dinainte de război, costume de vânătoare vechi, împuțite și pătate de sânge de la nenumărații fazani împușcați și îndesați prin buzunare. Noblețea nu poate fi cumpărată. E moștenirea generațiilor care au trăit în această casă, și-au scuturat noroiul de pe cizme pe răzătoarea de fier de lângă ușa din spate, au intrat în bucătărie să ceară ceva de mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe o stradă plină de anticării de lux. Trebuia să se Întâlnească cu un domn italian, ne spusese el, care voia să cumpere, fără să discute prețul, un tablou de-al lui de trei metri pe doi, În care șiruri Îndesate de Îngeri dădeau o bătălie finală Împotriva legiunilor adverse. Așa l-am cunoscut pe domnul Agliè. Îmbrăcat impecabil Într-un costum cu vestă, cretat, deși era cald, lentile cu montură de aur pe chipul rozaliu, păr argintat. Îi sărută mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și am comandat un cocktail Pink Beach. Dacă tot o făceam lată și aruncam pe fereastră jumătate din salariul meu, cel puțin să o fac cu clasă. În jur, pe scaune înalte cu picioare de nichel, femei de treisprezece ani îndesate în blugi strâmți, care le trădau și mai bine lipsa de forme, sau în fuste fosforescente, roz ori verde-praz. Din difuzoare curgea o voce aspră, care se răstea la noi pe un fond muzical cu multă percuție: „poți să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Aducându-și aminte că Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și-l imagină pe administrator cu registrul de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu colivă, nu tu prieteni, nu tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de căprioară; cealaltă mai aspră, dar cu ochi blânzi, de cerb, avea creștetul tuns perie. Oricum, păreau să semene ca doi gemeni. Un hermafrodit cu cap de androgin. Acum râdea în hohote: reporterii de la Realitatea Tv ieșiseră în stradă, le îndesau oamenilor în gură microfoane roșii: să spună ce vor de la politicieni. 41% au spus că politicienii sunt ursoaice năpârlite care dau iama prin tomberoanele patriei - mai bine ar fi toți strămutați pe terenul de vânătoare al lui Țiriac. 50% au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan, mai stați un an...! își ciupește Nae mândru, mustața lui de lider, tunsă à la Clark Gable. Nu scrie fraier și nici airbag, pe fruntea mea! Băiatu' cumpără marfa preferențial, numai și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să nu vă gândiți! se căznește Dan să alunge dihăniile lihnite, atrăgându-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Costică, ești acasă? Părinte! Părințele... Hei! Nimic. Nici un răspuns. Hei, părinte! Scoală, băi și vino la ușă! Avem o treabă cu sfinția-ta! O treabă din aia, care nu suportă amânare! Părinte Costicuță! se insinuează și Dănuț. Tu de ce te-ndeși? face Silică, deranjat. Ajunge unu', care să strige, ca ogaru'... Părinte, scoal' părinte! prinde glas și Vierme. Voi v-ați tâmpit? pufnește agresiv Matahala. Ce este...? Care ești acolo, bă? Ce naiba vreți? se aude vocea preotului-paroh, de după ușă. Hait! E
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]