8,189 matches
-
piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până peste cap de hohote, strâmbături, fluierături și poante fâsâite, din fericire n-am zărit ochii strabici prin jur, mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă, vă zic eu sigur, mare lucru n-aș fi făcut, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
suzetele între gingii până le făcea bucățele, scâncea, plângea de-a binelea, făcea caca și pipi pe el, adică-n scutece, nu în pempărși, trecuse deja de operația de stenoză de pilor (dacă v-ar arăta burta lui, deși mă îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați zări cicatricea datând de la vârsta de trei săptămâni), gângurea baritonal și molcom încât bunicul nostru o consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără dinți, plescăia-n somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
intrat în bucătărie. Mama prăjea pâine pe plită, iar mirosul acela și becul aprins (era tare mohorât afară) făceau, nu știu cum să zic, ca bucătăria să pară primul și ultimul loc de pe pământ, singurul de a cărui existență nu te puteai îndoi, ca și cum Dumnezeu crease, mai întâi de toate, nu lumina, apele sau uscatul, ci bucătăria asta a noastră din Drumul Taberei și pe mama înăuntru prăjind pâine, ca apoi să mă cheme și pe mine din somn cu o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui. Nu mă îndoiesc că destinatarul cu zulufi se află în posesia textului pe care tocmai l-am parcurs împreună (eu în calitate de frate al Mateilor, voi ân calitate de cititori), doar într-o chestiune atât de personală, de intimă, erorile funcționărești nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se băteau covoarele) pe Gigi Maimuță, înalt de doi metri zero trei, slab, inter stânga la handbal, la juniorii de la Steaua, și pe Șobi, îndesat, mai mult gros decât gras, cu palmele ca niște lopeți, cu degetul arătător de la dreapta îndoit la 60 de grade, după ce, cu ani în urmă, băgase un cui în priză. Gigi, cu brațele lui lungi, cu alonja pe care și-ar fi dorit-o orice campion, își ținea la distanță adversarul, îl izbea deseori în creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o locomotivă cu aburi, se tot rotea în jurul plăvanului din fața lui, arunca o sumedenie de lovituri în gol, parcă ar fi prins muște, îndura țăcăneala aia de pumni primiți în cap și, câteodată, prindea un upercut la ficat, care-l îndoia pe Gigi, îi cobora fața la o înălțime rezonabilă față de pământ, cât să-l facă accesibil unei directe clare, din rărunchi, care-l termina. Au fost cele mai frumoase meciuri de box pe care le-am văzut în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
S-a dus la raftul cel mai apropiat de mica peșteră din spatele chestiei de metal cald și a tras spre ea cea mai mare carte pe care a putut pune lăbuțele. A tras-o jos și a deschis-o și, Îndoind o pagină cu picioarele, a rupt-o cu dinții și a făcut-o confetti. Același lucru l-a făcut și cu cea de-a doua pagină, și cu a treia. Simt că aici v-a cuprins o vagă Îndoială. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Împletitura groasă a puloverului amortiza hurducăturile, Însă nu-mi alina durerea din picior. Sub coș, roata din față a bicicletei scîrțîia. Mi-ar fi plăcut să-i spun lui Jerry adio fermoar, Însă nu aveam puterea și, oricum, mă cam Îndoiam că ar Înțelege. Și așa am ajuns a doua oară În Cornhill. Prima oară fusesem purtat aici pe apele mișcătoare din pîntecul mamei, iar acum Între cutele puloverului lui Jerry. Asemeni lui Moise, am fost purtat de destin Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fiecare zi. PÎnă și bombardamentele aeriene nu erau pentru el decît Întîmplări petrecute În cartierul Purley. — Sau să ne gîndim la o altă posibilitate, urmă domnul Rennit. Să zicem că bănuiala dumitale În privința ceaiului e Întemeiată, deși eu, unul, mă Îndoiesc... Se prea poate ca individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
farmecul și dezinvoltura fratelui ei; aceeași experiență care dezvoltase În el un soi de nihilism amuzant, Îi lăsase fetei un fel de tristețe, de parcă ar fi coborît pe o treaptă mai joasă și mai nefericită a acestei experiențe. Rowe se Îndoia că rănile li se cicatrizaseră. I se părea că fata simte adînc ceea ce fratele ei perceuse numai la nivel ideatic. CÎnd o privi din nou, avu senzația că nefericirea lui Își găsise un suflet Înrudit, care refuza, Însă, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care Rowe nu-l putea identifica pe Întuneric. Stătea cu urechea la pîndă și aștepta: va avea răgazul să-și elibereze mîinile dacă va auzi un pas În spatele lui? „Vor Încerca să te omoare pe Întuneric.“ Acum nu se mai Îndoia de seriozitatea acestui avertisment. Da, primejdia era reală; așteptarea asta Încordată Îi amintea de altcineva care așteptase la fel, zile În șir, pînă ce mila lui crescuse Îndeajuns de mult, căpătînd proporțiile monstruoase necesare trecerii la fapte... Deodată, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe de anchetarea unui fleac de asasinat. Își trimiteau probabil unii altora rapoarte detaliate, și poate chiar li se dădea voie să se deplaseze „la locul crimei“, dar Rowe se Îndoia că rezultatele anchetei erau luate mai În serios decît mîzgălelile acelor pastori năstrușnici care Încă se mai căzneau, În parohiile lor rurale, să găsească argumente Împotriva doctrinei evoluționiste. Parcă-l auzea pe unul dintre inspectori spunînd: „Săracul Cutare! E bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui stricați era foarte puternic. Ca să-și ascundă scîrba, Rowe Începu să vorbească: — Vă ocupați și dumneavoastră de grădinărit? — Nu chiar de grădinărit, răspunse anticarul, privind mereu pe fereastra taxiului, cu o Încordare ce-l făcea pe Rowe să se Îndoiască de satisfacția mărturisită adineauri. Mă Întreb, domnule, urmă el, dacă ați fi dispus să-mi faceți o ultimă favoare. Scările la Regal Court sînt cam greu de urcat pentru un om de vîrsta mea, și nimeni nu-i oferă unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-l deranjăm pe doctor“... Ce poate fi mai liniștit decît praful? De n-ar fi fost tic-tacul pendulei și un vag miros de fum de țigară ieftină care-i făcea inima să-i bată de teamă, Digby s-ar fi Îndoit că această aripă e locuită. Poole locuia probabil În Încăperea de unde se auzea pendula. Ori de cîte ori se gîndea la Poole, Digby simțea o apăsare stranie, de parcă o amintire dureroasă ar fi Încercat să iasă la suprafață În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acolo, la sanatoriul doctorului Forester, ca să vezi cînd Începe să-mi revină memoria? M-ar fi Închis atunci și pe mine În „Pavilionul special“, ca pe bietul Stone! — Ai perfectă dreptate, dar În același timp greșești, spuse ea obosită. Mă Îndoiesc c-o să putem lămuri vreodată lucrurile. E adevărat că te supravegheam pentru ei. Dar nici eu nu voiam să-ți recapeți memoria. Nu voiam să te văd că suferi. Acum Îți amintești tot? adăugă ea cu neliniște În glas. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
minte pe roțile ei dezumflate. Ceea ce mă surprindea cel mai mult era gravitatea stricăciunilor. În cursul accidentului, capota zburase peste compartimentul motorului, ascunzându-mi adevărata dimensiune a coliziunii. Atât roțile din față, cât și motorul fuseseră împinse în habitaclul șoferului, îndoind podeaua. Sângele încă mai păta capota, serpentine de dantelărie neagră duceau spre șanțurile de scurgere ale ștergătoarelor de parbriz. Fulgi infinitezimali erau împroșcați peste scaun și volan. M-am gândit la bărbatul mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de serviciu pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-am petrecut brațul pe după umerii ei, zâmbi scurt în barbă, un rictus pronunțat al buzei superioare care-i expuse incisivul drept capsulat. I-am atins gura cu gura mea, îndoind carapacea ceruită a rujului pastel, privindu-i mâna cum se întinde spre stâlpul cromat al gemulețului lateral. Mi-am apăsat buzele de fildeșul dezgolit și nepătat al dinților ei de sus, fascinat de mișcarea degetelor sale pe cromul neted al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
masa de sub geam. Arătau fața familiară a actriței de film, făcute când aceasta cobora din limuzină în fața unui hotel londonez. - Elizabeth Taylor. O urmărești? - Nu încă. Trebuie să fac cunoștință cu ea, Ballard. - De ce, face parte din proiectul tău? Mă îndoiesc că te-ar putea ajuta. Vaughan începu să umble săltăreț prin încăpere pe picioarele-i inegale. - Lucrează la Shepperton acum. N-o puneți cumva să joace într-un spot publicitar pentru Ford? Vaughan se aștepta să-i răspund. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ampex, vizitatorii urmăreau motocicleta cum se izbea încă o dată de berlină. Porțiuni ale coliziunii erau reluate cu încetinitorul. Într-o lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei lovi bara de protecție a mașinii. Când janta cedă, pneul se îndoi în sine formând cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
boxă, scuturând ultimele picături de urină pe podeaua din gresie. Odată plecați de la Laborator, își recăpătă toată agresivitatea, ca și când mașinile în trecere i-ar fi întețit apetitul. Conduse mașina grea de-a lungul drumului de acces la autostradă, menținând barele îndoite de protecție la câțiva metri în spatele unui vehicul mai mic până când acesta i se feri din cale. Lovind în tabloul de bord, am spus: - Mașina asta... un Continetal vechi de zece ani. Să înțeleg că vezi asasinarea lui Kennedy drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dintre panourile portierelor și pereții de rezistență. Mi-am imaginat accidentul filmat cu încetinitorul, aidoma coliziunilor simulate pe care le văzuserăm la Laboratorul de Cercetări Rutiere. Am văzut-o pe actriță lovindu-se de tabloul de bord, coloana de direcție îndoindu-se sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
imaginat că România va deveni unica excepție, unica țară fostă comunistă în care să se încerce o strategie politică neosocialistă și colectivistă complet lipsită de șanse de succes. Nu neg că domnii Iliescu și Bârlădeanu au asemenea intenții. Ceea ce mă îndoiesc este că ei vor izbuti să ofere altceva decât dovada sterilității flagrante a viziunii lor politice marcat birocratice și etatiste.” Tot domnia sa ne avertiza în 1995 că: „naufragiul sovietismului nu înseamnă că iluziile și capacitatea umană de auto-înșelare s-au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Această «vadimizare» a mesajului, ce face și mai tare de râs clasa politică românească, indică o campanie negativă, în care ceea ce contează este blocarea adversarului, și nu electoratul. Campania negativă a fost înființată de PSD, care demonstrează astfel că se îndoiește, el însuși, de efectele propriei guvernări. Când, în urmă cu câteva săptămâni, Nicolae Văcăroiu anunța acest tip de campanie, formularea părea o nouă «perlă» a președintelui Senatului. S-a dovedit, la scurt timp după aceea, că ea a fost doar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spiritului omenesc.” Merită să reflectăm și asupra cuvintelor lui Václav Havel : „Instrumentul de bază al făuririi acestei conștiințe de sine a societății este cultura ei. [...] Prin cultură societatea își aprofundează libertatea și descoperă adevărul.” După precizările făcute deja, nu mă îndoiesc de un lucru: cultura a devenit pentru omul contemporan la fel de necesară precum oxigenul. Nici cultura generală sau informația nu trebuie neglijate. Astăzi trebuie să fii bine informat, pentru a alege în deplină cunoștință de cauză. Altfel, nu poți avea succes
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bord și am pornit încet spre cel mai apropiat spital. Nu înțelegeam deloc ce se întâmplă, dar simțeam că ceva din cele ce se petrecuseră în acea noapte avea o legătură cu altceva. Nu știam ce cu ce și mă îndoiam că aveam să aflu vreodată. Dar cumva începeam să cred că sunt nemuritor. 8 noiembrie 2004 DE URSUS HORRIBILIS ET HOMO DETESTABILIS HISTORIA Într-o zi mă uitam la televizor la un film documentar pe National Geographic când mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]