4,713 matches
-
fie încununate de anumite succese. Ne gândim, afirmând aceasta, la poemul Studenta de Aurora Cornu (apărut în Viața românească, nr. 10. 1953), poem care se arată din capul locului a fi mai mult decât o simplă încercare ori o promisiune îndoielnică (...) Dacă ar fi să se caracterizeze laconic poemul Aurorăi Cornu, poate că nici un epitet nu i s-ar potrivi mai bine ca acela de interesant (...). De reținut că poeta și-a propus să scrie un poem, nu o poezie de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cuvântul mai dulce ca o mandolină, Când privirile lui se-ndreaptă, în consecință, Către leul ce prezidează-n ședință. - Ce să mai spun, leul are calități minunate, Prin munca lui el duce instituția-n spate. Priceperea lui nu poate fi îndoielnică. El creează pentru critică o atmosferă prielnică; Deși muncește - n-are spirit de comandă, Iată că-l voi critica aspru aci - ca dovadă. Și măgarul cercetează pe leu la figură. Acesta face o amară și rea strâmbătură. Măgarul e lac
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nimic improvizat. La fiecare nou pas în această direcție, consilierul făcea o mică pauză, pentru a-mi da posibilitatea să renunț la angajament - să refuz să-mi schimb pașaportul, să nu urc împreună cu el în acel mic cargou cu aspect îndoielnic, să nu accept pistolul pe care mi-l dăduse. Mai târziu, aveam să înțeleg că, pentru el, un astfel de început și schimbarea de identitate reprezentau o suită de mișcări aproape mașinale, o rutină pe care o executa fără a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
transportul vitelor, agitând patul puștilor. „Cine-s oamenii ăștia?“, întrebă Marelst din cușetă. „Culaci și sabotori“, răspunse iute tatăl și coborî pe peron, pentru a-l amenința pe șeful de gară, care îndrăznea să rețină trenul în situația aceea ideologic îndoielnică. Mama acoperi cu mâna ochii lui Marelst. Iar el simți o plăcere complexă, asemănătoare gustului prăjiturii pe care o mâncaseră la aniversarea surorii lui: crema aia albă care se lipea de cerul gurii, așchii fine de ciocolată, paiete minuscule de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
topească în viața aceea nouă, de care până atunci fugise. Părăsi regiunea Volgăi, îndreptându-se către apus, după care porni, la voia întâmplării, să coboare spre sud, gândindu-se la mare, la porturi, la forfota meridională în care înfățișarea lui îndoielnică, de soldat vagabond, putea trece neobservată. Gările și trenurile deveniseră de mult timp adevăratul lui domiciliu. Săptămânile petrecute la depou îi dăduseră o siguranță de profesionist. Reperă de mai multe ori prezența unei patrule militare. Își schimba ținuta, își punea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de pedeapsă, fluier final etc.), din terminologia militară (bătălie, mobilizare generală, canonadă etc). Cum remarcă și A. Kientz, conflictul este pivotul oricărei informații. Plecând de la o premisă corectă, dar oricând amendabilă (nu există limbaj neutru), putem ajunge la o concluzie îndoielnică și defel originală (jurnalismul este o literatură derivată sau specializată). Doar abordarea pragmatică pune în evidență câteva dintre trăsăturile distinctive ale textului jurnalistic: criteriul de alegere a cuvintelor nu este nici lingvistic, nici semantic, ci comunicațional: atragerea atenției, întrebări la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
subiectul, miza articolului etc. Chiar dacă nu ați găsit un titlu grozav, nu vă impacientați. Cereți ajutorul unui coleg sau lăsați să intervină inspirația de moment a șefului. Cineva din afară va avea o privire mult mai lucidă și mai eficientă. Îndoielnice și riscante sunt titlurile cu rimă. Dau o tentă literară sau prea jucăușă textului. Îndoielnice sunt și titlurile care folosesc jocurile de literă: „Mona Muscă muscă rău”. Atenție la titlurile umoristice. Ele se adresează unui cititor de o anumită factură
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ajutorul unui coleg sau lăsați să intervină inspirația de moment a șefului. Cineva din afară va avea o privire mult mai lucidă și mai eficientă. Îndoielnice și riscante sunt titlurile cu rimă. Dau o tentă literară sau prea jucăușă textului. Îndoielnice sunt și titlurile care folosesc jocurile de literă: „Mona Muscă muscă rău”. Atenție la titlurile umoristice. Ele se adresează unui cititor de o anumită factură - informat și ușor elitist. Nu mai vorbim despre tratarea unui fapt grav în manieră comică
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
folosirea jargoanelor. Etichetarea: citatul trunchiat, prejudecata, ideile de-a gata, ruperea din context. Suprainformarea: acordarea importanței unor subiecte în dauna altora. Altfel spus, banalizarea efectelor dramatice, crearea confuziei prin detalii nesemnificative. Parainformarea: informația reală se substituie prin detalii cu semnificații îndoielnice, reduse. Pseudoinformarea: publicitate mascată sau propagandă. Știre vs fapt divers Nu putem ignora acest tip de știre, mai ales că presa noastră o promovează cu o insistență demnă de o cauză mai nobilă. Nu ne ascundem iritarea față de proliferarea acestui
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
anchetă trebuie să te grăbești încet. Iată de ce entuziasmul cu care cineva intră în redacție strigând din ușă: „Șefu’, am un subiect trăsnet” pare din capul locului suspect. La o analiză mai atentă, se va dovedi că, în afara unei informații îndoielnice, de culoar, ancheta anunțată nu e decât un simplu foc de paie. Ca scriitură, ancheta permite o largă paletă de procedee. Contează efectul, și mai puțin mijloacele prin care îl obținem: reportaj, interviu, portret, narațiune. Michel Voirol (1992, pp 58-60
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în care scriu acum... în care scrisesem. De ce ai continua paginile pe care le scriu eu? De ce nu începi altă carte? Ar fi mai bine. Nu. N-ar fi. Eu aș putea scrie o carte nouă ce ar avea începutul îndoielnic, deoarece n-am fost aici când a început revoluția. Eu am ajuns abia în seara asta. Tu, în schimb, ai fost aici de la început și ar fi bine dacă ți-aș continua ție munca. În plus, în curând n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pârâu. Și mai încolo, iată-l pe micuțul bastard, fructul acestei legături 219 rușinoase, părăsit de bunicul său în pădure, unde îl alăptează o capră. Nu așa i-ar fi plăcut să-și împodobească locuința. Dar Gallus, cu gustul lui îndoielnic, n-a vrut în ruptul capului să-i contemple pe Nemuritori maiestuoși ca în temple. A preferat să-i vadă în mijlocul aventurilor lor galante, să îi micșoreze la o scară aproape umană. Probabil că așa îi înțelege și-i simte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reglementate prin interzicerea vânzării produselor alimentare de către cei care nu obțineau autorizație emisă de primărie. În cazul în care comercianții aveau prețuri mai mari decât cele stabilite și publicate de către primărie sau nu respectau gramajul și aveau produse de calitate îndoielnică le era retrasă autorizația de comerț. Remus Opreanu a fost desemnat ca reprezentant al Ministerului de Justiție în Dobrogea imediat după unirea acesteia cu România. La scurt timp după aceasta este numit prefect al județului Constanța 455. Încă de la începutul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu-i așa?" Am dispărut la ieșire, dar am întîlnit-o mai târziu. Era fatal în târgul Bucureștilor, mă mir cum nu prevăzusem de la început. Și după câteva reproșuri și după scuze de ale mele pocăite (mă scuzam față de mine, interpretând îndoielnic morala "nu vreau s-o fac să sufere", cu toate că nu-mi luam nici o obligație pentru mai tîrziu: de fapt, eram laș și foarte plictisit de singurătate), plimbările începură - mai întîi pe strada principală și apoi pe din dos - și discuțiile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
debaraseze de partenera sa, dar o cheamă cu disperare ori de câte ori sunt temporar despărțiți. Relațiile dintre ei devin relații sado-masochiste, relații dintre călău și victimă. Romanul tinde în permanență către ambiguitate. Sinceritatea jurnalului lui Sandu este cum nu se poate mai îndoielnică, deoarece el îl scrie cu gândul că va fi citit și de Irina. Finalul cărții este esențialmente deschis, căci rațiunea lui stă tocmai în necesitatea de a nu se dezlega enigma: Irina s-a sinucis sau a fost un accident
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar recurge la exemple disparate, citând alături de Homer, Virgiliu și Dante poeme hinduse, chineze sau mexicane, adică prezentând poetici istoricește solidare (Homer, Virgiliu, Dante), dar și creații care țin de alte estetici. În limitele istoriei literare, asemenea juxtapuneri sânt destul de îndoielnice, însă ele se dovedesc valabile dacă se are în vedere descrierea fenomenului poetic ca atare, dacă scopul este de a arăta deosebirea esențială dintre limbajul poetic și limbajul obișnuit, de zi cu zi. Sacrul și Istoria Primul nostru scop este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stătea acuma tatăl meu. Am stat puțin acolo (nu știu pentru ce) și apoi m-am dus la Roman. Din Bacău - puține amintiri. Acolo a murit sora mea. Cele câteva luni saupoate un an la Bacău, îmi par un vis îndoielnic. Nu știu bine pentru ce, de la Bacău, tatăl meu m-a dus la Roman la școală. (În vremea asta tatăl meu probabil că pierdea cele din urmă parale.) La Roman m-a încredințat unei rude a sa, deși în acel
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vremelnic fir de țărână în infinit. Unii concep viața ca un râu, în voia căruia nu ai decât să te lași, ca să ajungi la țărmurile înflorite. Alții o concep ca un curent, în susul căruia trebuie să înoți voinicește cu speranța îndoielnică de a ajunge la un mal aspru, unde să-ți odihnești capul obosit. Amintirile - o muzică care ne vine de undeva de dincolo de orizont. Cele mai multe judecăți false în privința lucrurilor omenești se datoresc infirmității morale, și nu slăbiciunii intelectuale, pentru că mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
i-am șoptit: "Dă-mi voie să-ți spun pe nume: Adelina". Ea m-a corijat cu vocea puțin iritată: "Nu, nu! Spunemi Adela!" În adevăr, ceea ce se petrecea între noi nu era gingaș. Iar diminutivul era de un gust îndoielnic. (De unde izvorâse acest cuvânt, la care nu mă gândisem niciodată?) Adela continuă să se plimbe repede. Femeia înaltă se plimba agitată din cauza mea și se gândea intens la mine. Întreagă viața ei lăuntrică era determinată în aceste momente de existența
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ivit odată cu apariția Adelei în Bălțătești. Sosirea Adelei nu o putem numi întîmplare, căci * Sintagma și în Amintiri... de Ion Creangă. știm din Privind viața opinia lui Ibrăileanu. Totul este predestinat. Așa că întîmplarea din roman nu trădează vreun gust artistic îndoielnic. În iubire se poartă rezervat și delicat, cu o rafinată voluptate, interesat de experiențe psihologice. Dragostea pare să aibă și un aer experimental, de joc superior. Doar târziu, după epuizarea unor etape, devine expansiv, pasional. Până atunci, pasiunea sa se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șase profesori de literatură engleză modernă sau de la asistenții la care au fost expuși încă din primul an de facultate. Nu arareori, dacă tânărul predă sau e deja pregătit să predea el însuși, boala e atât de înaintată, încât e îndoielnic dacă mai poate fi străvilită, chiar dacă cineva s-ar strădui să încerce. Nu mai departe de anul trecut, de exemplu, un tânăr a venit să discute cu mine despre un eseu scris cu câțiva ani în urmă referitor la Sherwood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
analiza respectivă, iar În ce privește costul, va plăti apsolut tot. Laboranta privi câteva momente cele două bucăți de pește, rugându-i să aștepte puțin. „Trebue să Întreb șeful...”, justifică ea refuzul. Reveni aproximativ după o jumătate de oră, afișând o figură Îndoielnică. „ Acest laborator, nu poate efectua acest fel de analiză...! Dar dacă, veniți cu aprobarea poliției...!! Aceste cuvinte zise, laboranta trânti ușa cu zgomot dispărând În spatele ei, lasându-i pe cei doi prieteni pradă celor mai contraversate ipoteze. Mai inpulsiv Nando, Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
e dotată cancelaria.) Unii dintre ei stau cu privirea fixă, în gol, cu umerii căzuți. Alții citesc - sunt favorizate paginile de cultură și monden ale ziarelor de orientare liberală sau romanele în ediții de larg consum și de un gust îndoielnic -, ideea fiind nu să citească ceva, ci să aibă un scut împotriva conversației colegilor. Se consumă o cantitate apreciabilă de batoane de ciocolată și supă instant în casolete de plastic. În ziua venirii Shebei, cancelaria era oarecum mai plină decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de mărimea unei coli de ziar; peretele avea altă culoare. Am văzut o mînă Întinsă ce servea comanda, dar nu i-am distins și chipul căreia Îi aparținea. MÎna era moale și albă, dar atît sexul, cît și vîrsta păreau Îndoielnice. În cazul În care era bărbat, nu-l puteam considera decît prea efeminat, iar dacă era femeie - prea masculinizată. În Închipuirea mea Însă posesorul mîinii trebuie să fi fost bărbat, poate soțul femeii sau vreunul cu care trăia ea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în alb, în care se păstrau de-ale gospodăriei și lemnele pentru iarnă. În holul pe care îl ocupam și în care-mi instalasem biroul, biblioteca și două fotolii, se intra prin ușa principală de la față; lumina zilei pătrundea aici îndoielnică prin cele două vitralii givrate ale ușii, ca singură deschidere în afară. Proprietarul și soția lui intrau în casă prin ușa bucătăriei, eu având rezervată pe aceasta din hol cu boltă ornamentală în afară. Cele trei trepte și ușa greoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]