3,787 matches
-
profesioniști”). El era profund convins că împăratul trebuie să apere puritatea credinței, pentru că triumful ortodoxiei și eliminarea erorilor aduce pacea în Biserică, necesară pentru bunăstarea imperiului. Deși recunoștea autoritatea Bisericii romane în materie de credință, s-a considerat de fapt îndrumătorul și legislatorul Bisericii. De aceea, nu s-a ocupat de teologie ca un teolog mai mult sau mai puțin diletant care își elaborează o opinie proprie, ci cu scopul de a pune la punct teologia oficială menită să constituie osatura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Cultură a Sindicatelor din Zalău. După 1989 lucrează în redacția ziarului „Graiul Sălajului” din Zalău. Debutează cu o proză (25 de bani) în revista „Universitatea” a Universității din București (1956) și colaborează în continuare la „Luceafărul”, „Viața românească”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cronica”, „Tribuna”, „Steaua”, „Rostirea românească” ș.a. Editorial debutează abia în 1993, cu un roman, Altarul de nisip. În primul roman al lui G. figura personajului central, Tovionescu, un fel de „Păcală tragic” (Constantin Zărnescu), devine emblematică pentru categoria arivistului
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
de Stat pentru literatură (1954), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1977) și Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1978). Autodidact, L. s-a format într-un climat dominat de spiritul revistei „Viața românească”. Cunoștința și prieteniile legate cu mari scriitori și îndrumători literari ai deceniilor interbelice (Ionel Teodoreanu, G. Topîrceanu, Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, G. Ibrăileanu) au însemnat o ambianță culturală determinantă pentru formația literară a poetului. Încă de la început el își conturează preferințele pentru anumite teme, lăsând să se întrevadă influențe
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
al învățământului românesc, manifestându-se totodată ca autor de manuale didactice, inginer, orator, moralist și scriitor. Din perspectiva acțiunilor sale, el se înscrie printre întemeietorii culturii române moderne. A fost autorul celei dintâi programe și al celor dintâi manuale școlare; îndrumătorul primilor pași ai teatrului în limba română; stihuitor cu plachetă tipărită în limba „daco-românească” la 1808, dar poet mai mult în proza sa; poliglot și traducător în primele linii, care s-a străduit să pună la îndemâna conaționalilor săi, cât mai
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
pe muzică de Ciprian Porumbescu. Între 1876 și 1882 a funcționat ca judecător la Câmpulung Moldovenesc, înființând aici și un teatru de amatori. Magistrat la Suceava între 1882 și 1888, a avut din nou prilejul să își desfășoare aptitudinile de îndrumător, sprijinind fondarea Societății Școala Română din Suceava, a colecției „Biblioteca de petrecere și învățătură pentru tineretul român” și a „Revistei politice” (1886). Din 1889, timp de paisprezece ani, este șef al Judecătoriei din Câmpulung, din 1903 consilier la Curtea de
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
1949 fiind profesor titular de teologie dogmatică și simbolică. Detenția în închisorile comuniste (1958-1963) i-a întrerupt activitatea didactică. Va fi reintegrat în facultate în 1965 și va funcționa până în 1973, când iese la pensie, ulterior fiind numit profesor consultant, îndrumător, în calitate de conducător științific, al mai multor doctoranzi. S. a luat parte la numeroase întâlniri cu teologi din alte țări. A făcut parte din delegațiile care au purtat discuții în Germania (1970), Grecia (1971), Egipt (1971), la Vatican (1971), a fost
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
absolvirea facultății (în 1898, la Paris) va practica medicina la Iași. Era căsătorit cu fiica folcloristului Moses Schwartzfeld, directorul ziarului „Egalitatea” (la care a colaborat în 1904-1905), iar poetului B. Fundoianu, care îi era nepot, i-a fost un adevărat îndrumător. Împământenit în 1913, ia parte la prima conflagrație mondială. În 1918, la puțin timp după întoarcerea din război, cu nervii zdruncinați, se sinucide, administrându-și o doză de morfină. S.-R. a publicat câteva cărți de poezie - Sărăcie (1897), Lirice
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
profesioniști”). El era profund convins că împăratul trebuie să apere puritatea credinței, pentru că triumful ortodoxiei și eliminarea erorilor aduc pacea în Biserică, necesară pentru bunăstarea imperiului. Deși recunoștea autoritatea Bisericii romane în materie de credință, s-a considerat de fapt îndrumătorul și legislatorul Bisericii. De aceea, nu s-a ocupat de teologie ca un teolog mai mult sau mai puțin diletant care își elaborează propria opinie, ci cu scopul de a pune la punct teologia oficială menită să constituie osatura întregii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
până la epigonism de Gr. Alexandrescu și de D. Bolintineanu ori îl imită jalnic pe Byron. După 1870 L. scrie, semnând Laerțiu, cronici literare și foiletoane dramatice în „Românul”, „Telegraful”, „Alegătorul liber”. Considerat de Al. Macedonski drept unul dintre primii săi îndrumători întru poezie, L. a avut mai mult faima decât substanța unui cronicar exigent, meticulos, care nu se lasă intimidat de nume consacrate în epocă, precum cele ale lui V. Alecsandri și V.A. Urechia. Postum, în 1885, i s-a
LAZARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287759_a_289088]
-
și ni le dăruiește pentru a ne stârni mirarea și consternarea, oprobriul și plăcerea în același timp. În amintirea doctorului Isac Weinfeld - Ion Palodă, în august 1947, cu o ocazia înmormântării acestuia, profesorul G.G. Ursu, care l-a avut drept îndrumătorul primilor săi pași la Academia Bârlădeană și ca îndrumător literar, regreta că acesta nu și-a tipărit lucrările publicate într-un volum, - citind din bucățile lui originale poemul în proză „Pesimism”, care este un model de operă bună. Cartea la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
și consternarea, oprobriul și plăcerea în același timp. În amintirea doctorului Isac Weinfeld - Ion Palodă, în august 1947, cu o ocazia înmormântării acestuia, profesorul G.G. Ursu, care l-a avut drept îndrumătorul primilor săi pași la Academia Bârlădeană și ca îndrumător literar, regreta că acesta nu și-a tipărit lucrările publicate într-un volum, - citind din bucățile lui originale poemul în proză „Pesimism”, care este un model de operă bună. Cartea la care ne referim reproduce și alte lucrări ale lui
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
unul ce cunoștea bine limba franceză, ca și pe cea greacă. Fapt remarcabil pentru un cleric, el recomandă, din rațiuni practice, studiul „științelor” la Academia Domnească, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. La Tipografia Mitropoliei, reorganizată prin grija sa, face lucrare de îndrumător al cărților imprimate. În 1794 adaugă la Psaltirea prorocului și împărat David o cronologie a domnitorilor moldoveni, Însemnare de domnii Moldaviei. Din îndemnul și cu cheltuiala mitropolitului s-au tipărit cărți didactice și scrierile lui Amfilohie Hotiniul (în 1795), după ce
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
Stelian Popescu-Segarcea, „Moartea locotenentului Fulga”, „Progresul”, 1939, 65; Paul Popescu [Constantin Crișan], „Moartea locotenentului Fulga”. „Ramuri de stejar”, „Orientări”, 1940, 10; Emil Nistru, „Pe altarele patriei ard candeli...”, „Slova noastră”, 1941, 1; Const. Gh. Popescu, „Pe altarele patriei ard candeli...”, „Îndrumătorul nostru”, 1942, 1-2; Scrisoare de la Elena Stamate. 1980, ADLTR, S-57; Scrisoare de la Mihail D. Havriș. 1980, ADLTR, H-14. C.T.
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
o conduce din 1961. Este pensionat provizoriu, pe motiv de invaliditate, în 1965, iar definitiv în 1969. Cu literatură debutează în 1966, la revista „Argeș”, iar prima carte, Ferestre spre azur, îi apare în 1970. A mai colaborat la „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Luceafărul” ș.a. Consecvent convențională și lipsită de mari pretenții, poezia lui S. rimează marotele unui clasicism de manual. Atemporală încă din momentul publicării, ea oferă totuși, în succesiunea volumelor ce o compun, datele unei perfecționări în
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
Georgiu Deheleanu (secretar) și Ioan Gal (vicenotar). Deși aprobarea oficială este cerută din octombrie 1850, va fi primită abia la 21 martie 1852, iar inaugurarea activității se face în ședința din 25 iunie 1852, societatea „de leptură” avându-l ca îndrumător pe profesorul Alexandru Roman, apoi pe Dionisie Pășcuțiu (1853-1858), Ignat Sabin (1858-1859), Vasile Pop Silaghi (1859-1864), Justin Popfiu (1864-1871), Iulian Papfalvi, Fr. V. Olteanu. Scopul societății este acela de a promova literatura prin lectură, de unde membrilor săi li se trage
SOCIETATEA DE LECTURA DIN ORADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289754_a_291083]
-
Din 1906, când luase ființă la Iași revista „Viața românească”, își îndreaptă tot mai mult simpatia către cercul ei, întemeind amiciții trainice cu D. D. Patrașcanu, G. Topîrceanu, C. Botez, Mihail Carp și mai ales cu G. Ibrăileanu. Criticul și îndrumătorul publicației îi luase apărarea în „Curentul nou” (1905) împotriva atacurilor lui H. Sanielevici și va deveni unul din exegeții săi cei mai avizați. În 1908 e desemnat cenzor într-o primă încercare de constituire a Societății Scriitorilor Români, căreia îi
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
comitetul de redacție inițial fac parte Vasile Goldiș, Dimitrie Gusti, Mihai Popovici, G. Bogdan-Duică, Ioan Lupaș, Onisifor Ghibu, V. C. Osvadă, Radu Dragnea. S. de m. își propune să fie o publicație „de teorie și informație largă și obiectivă”, „un îndrumător și sfătuitor în multe chestiuni”, „un organ al democrației” (Ion Clopoțel, Chemarea noastră, 1/1924), axat pe aspecte sociale, politice, economice și culturale ale vieții românești, în special ale celei din Transilvania, program ce reiese și din titlul rubricilor: „Probleme
SOCIETATEA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
al d-lui Mihail Sorbul, Încurajarea pictorilor și valoarea realizărilor de artă plastică, Traducătorul ideal, Între literatură și filosofie sau Despre moravurile noastre literare, Tinerii scriitori realiști, Scriitorii români și frământările spiritualității contemporane, Funcțiunea criticii literare și rolul criticului ca îndrumător al publicului cititor, Încurajarea literaturii dramatice originale ș.a., ca și Al. Raicu: Ionel Teodoreanu, Întoarcerea în timp, Marin Radu Voinea, Asceza, Radu Tudoran, Un port la Răsarit, dar și comentarii precum Teatru pentru copii, Realizări dramatice reprezentative, Cultura germană, rezistența
SEARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289589_a_290918]
-
de versuri Boema, apărut în 1938. E prezent cu versuri, proză, recenzii, însemnări critice și în „Prahova noastră”, „Sbucium”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Gânduri și rânduri”, „Vremea”, „Timpul”, „Tribuna”, „Cum vorbim”, „Contemporanul”, „România liberă”, „Îndrumătorul cultural”, „Orizont”, „Cronica” ș.a. Membru fondator sau conducător al unor cenacluri și societăți literare din Ploiești („Gândul nostru”, „Nicolae Iorga”, „Echinox”, „I. L. Caragiale”), activează și la grupări din București („G. Călinescu”, „Ionel Teodoreanu”, „Cincinat Pavelescu”). Teatrul Ligii Culturale din Ploiești
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Viteazul”, unde va lucra până în 1937. Va fi redactor la „Adevărul” și „Dimineața”, „România” (1938), codirector al revistei „Veritas” (1939), funcționar la Subsecretariatul de Stat al Propagandei (1938-1947) și la Ministerul Artelor și Informațiilor (1947-1948), redactor la „Călăuza bibliotecarului” și „Îndrumătorul cultural” (1948-1957), bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1957-1967). După ce, în 1929, în revista „Zori de zi” a Liceului „N. Gane” din Fălticeni îi apare o schiță, publică, în 1930, versuri și proză în „Gazeta noastră ilustrată”. Prima carte, romanul
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
de director al Teatrului Național din Iași. Pentru vederile sale democratice și luările de poziție contra fanatismului politic și extremei drepte, sub regimul antonescian a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu. Rămas fără slujbă, o vreme a servit ca îndrumător cultural într-o mică fabrică ieșeană. În 1944 era director general al teatrelor, în 1945 se afla în conducerea ziarului independent „Momentul”. În ultima parte a vieții s-a dedicat activității de traducător. Deși debutează cu poezie - ciclul Din acordurile
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
Donnini, Povestea „furnicuței” și a „furnicarului”, București, 1965 (în colaborare cu C. Raicu); Dimény István, Ionică, maimuțoiul și plastilina, București, 1965; L. Gheranskina, În țara lecțiilor neînvățate, București, 1968 (în colaborare cu E. Niță). Repere bibliografice: Elena Beram, „Aducătorului, mulțumiri”, „Îndrumătorul cultural”, 1976, 3; Simion Ștefan, „Viitorule, când te-ai născut?”, TR, 1977, 26; Constantin Sorescu, Carte de iubire..., SPM, 1981, 575; Hristu Cândroveanu, „Un Gulliver în țara chiticilor”, CNT, 1983, 14; Adriana Iliescu, „Un Gulliver în țara chiticilor”, RL, 1983
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
Anul universitar 200...../ 200..... Anul...............................grupa..... ........ Îndrumător de practică pedagogică :............................................ ........ Coordonator de practică pedagogică :............................................ ȘCOALA unde se efectuează practica pedagogică: ............................................. ........ Profesor mentor:...................................... ........ 1. FINALITĂȚILE ÎNVĂȚĂMÎNTULUI Legea învățămîntului, nr. 84, din 24 iulie 1995, pecizează idealul educațional și direcțiile de formare a personalității umane, ilustrînd, astfel, finalitatea ultimă
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
lista oferită de către Inspectoratul școlar; monitorizează activitatea studenților în școli și corectează eventualele disfuncționalități; evaluează practica pedagogică desfășurată de studenți, prin colocviul, ținând cont de aprecierea făcută de către mentor privind participarea acestora la activitățile de practică, de evoluția prestației studenților. Îndrumătorul de practică pedagogică: monitorizează activitatea studenților, însoțindu-i în școală, și le asigură acestora consultațiile necesare; menține legătura cu coordonatorul de practică și participă la asigurarea bunei desfășurări a activității; participă la lecțiile susținute de către studenți, la analiza și la
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
8. ANALIZA LECȚIEI 8.1. Repere în analiza lecției a) Proiectul didactic: * structura acestuia, în conformitate cu tipul și cu tema lecției; * conținutul fiecărei componente structurale; * relaționarea componentelor în unitatea impusă de temă; * claritatea și precizia conținutului; * estetica redactării; * avizarea proiectului de către îndrumător. b) Cunoaștera specificului școlii: * cunoașterea profilului unității de învățămînt; * cunoașterea performanțelor școlare recunoscute local / național; * cunoașterea performanțelor elevilor clasei la care se efectuează activitatea didactică; * cunoașterea performanțelor profesionale ale mentorului. c) Realizarea lecției: * conținutul științific al acesteia; * calitatea didactică a
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]