5,366 matches
-
neplăcut addenda care reproduce în finalul volumului întrebările adresate lui Grigore Vieru, Eugen Negrici, Mircea Dinescu și Valeriu Anania - care nu au răspuns din felurite motive. Addenda aceasta aduce cu o schiță de șantier pe care autoarea nu s-a îndurat s-o arunce, înduioșată de munca la care s-a supus pentru a formula chestionarele. Din păcate, curiozitatea cititorului nu e pînă într-atît de darnică ca să străbată, stinghere și nelămurite, niște întrebări care, în lipsa răspunsurilor cuvenite, rămîn niște acolade retorice
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
decît resemnat: „nu prea tare, dar sălbatec”; „cu acel foc adînc pe care nu-l întîlnești - spune autorul - decît acolo unde eternitatea năvălește brusc în viața oamenilor”. S-ar potrivi și încercării pe care ne-a fost dat s-o îndurăm mai deunăzi, ne-ar obliga, și pe noi, lângă arca unui asemenea sicriu, să gîndim demn, generos, - „loviți deodată de irevocabilul pe cale să se împlinească”.
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
unde și-a petrecut sărbătorile de iarnă, întrucât toate zborurile din New York au fost anulate. Motivul? O furtună de zăpadă care a lovit nord-estul continentului. Andreea Esca a fost înlocuită de colega ei, Oana Andoni. “Toată lumea a stat și a îndurat prin avioane câteva ore, în speranța că vor putea pleca, dar era absolut imposibil, pentru că zăpada se punea de fiecare dată pe aripi. Comandantul aeronavei Air France, în care eram noi, ne-a spus la un moment dat foarte simpatic
Ghinion pentru Andreea Esca. Ce a pățit la început de an by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52643_a_53968]
-
Mircea Mihăieș Capitolul cel mai greu de îndurat (acesta e cuvântul: îndurat) e cel care deschide, de fapt, seria confesiunilor. Cred că n-am mai citit ceva atât de atroce de la Însemnările unui nebun, ale lui Gogol sau dostoievskienele Însemnările din subterană. Cu o diferență majoră: în cazurile citate era vorba de
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
o să-și mai vadă o dată fiica, pe Jamie, cea care l-a părăsit în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și despre care nu mai știe nimic. Știe, de fapt, un singur lucru, că dacă ea s-ar îndura și s-ar întoarce în High Plains, pe el trebuie să-l găsească aici, în casa ei părintească care a fost și casa lui părintească. Povestea lui Abel începe când el însuși avea douăzeci de ani și trăia, în aceeași
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
Constelația Lirei. K. Fofanov Evan, Evoe! - înainte, tot înainte. Mirra Lohvițkaia Nervi-jonglori - vânt dement, Tămâiată e cale Universului. Lăsați să curgă șuvițele visărilor în haremul luminii - Cu furtuna cuvântului se-mpurpurează tristețea. În laude o dau pigmeii. Psalmodiază tămâierea. Nervi-jonglori - îndurați-vă pasul. Răsună constelațiile cu lumi de curcubeie Și soresc sentimentele electromagnetice. Dumnezeul Meu răsfiră-n fulgurații eterul fulgerelor. În grădini supra-stelare - zângănit de lire. Nervi-jonglori - plutiți în volnicie, Lucrați în stele - dar al iluziilor... Bucurați-vă, oameni, - reîntoarce-se
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
filozofie, religie și tradiție ancestrală, căutînd în fiecare din cele patru ipostaze o pîrghie de împlinire. Pe fiecare le-a atins pentru a le abandona, în timp ce, sub unghi biografic, Dab Iacob a absolvit Politehnica bucureșteană în 1985, supliciul de a îndura o atmosferă neumanistă insuflîndu-i o repulsie cronică față de domeniul ingineresc. Fastidiul față de pustiul tehnic și l-a domolit mergînd în 1984 la Noica, Păltinișul prilejuindu-i scrierea unui jurnal filosofic, după tiparul consacrat al dialogurilor speculative, dar scurta ședere în
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
ușor să scrii despre o mare naratoare lirică care ți-a fost cea mai bună prietenă și care s-a stins după o boală lungă (Parkinson) ce i s-a fofilat în corp luându-i darul vorbirii - lucru greu de îndurat pentru un scriitor care trăia prin vorbire. Plecarea Birgittei Trotzig a lăsat un gol nu numai în viața prietenilor și a cititorilor săi din Suedia, dar și într-a prietenilor și a cititorilor săi din România, țară pe care a
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
Cristina Alexandrescu După trei ani în care românii au trebuit să îndure tăieri de salarii, disponibilizări masive, creșterea TVA și sărăcirea populației, se vede și luminița de la capătul tunelului. Greul nu a trecut încă, dar suntem pe drumul cel bun, spun specialiștii. Indicatorii macroeconomici arată o Românie mult mai stabilă din punct
The Economist: Guvernul Ponta a pus România pe creștere economică by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/51030_a_52355]
-
acest moment și să poată să își refacă viața pentru că practic trei ani și jumătate de zile i-au fost răpiți din cursul normal al vieții". Mihai Ursu: "Îmi dau foc!" A stat după gratii un an de zile. A îndurat bătăi chiar dacă era nevinovat. Pe baza unor mărturii mincinoase, un ieșean a fost acuzat și condamnat la 8 ani de închisoare pentru tentativă de omor. "N-am ce mânca la ora actuală. Am 4 copii, femeie, vai de mine. Pentru
Mari erori judiciare în România. Nedreptăți strigătoare la cer by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/51387_a_52712]
-
taică-su se lansase într-o discuție, să-i strângă mâna, peste tejgheaua ghișeului, și să-i ureze o carieră strălucită în viitor. Îl irita vorbăria celor doi și abia se stăpânea să nu plece. Dar casierul încă nu se îndura să-i servească pe cei din spate și trăncănea de zor că vremurile s-au schimbat și că lucrul cel mai important era să oferi unui tânăr educația cea mai bună pe care ți-o pot îngădui fondurile bănești. Domnul
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
Tolstoi n-a mai putut vorbi, în notele lui Certkov apare o discretă undă de compasiune și înțelegere a ceea ce fusese un tip de existență : Am văzut pe fața lui frustrarea omului pentru care comunicarea umană fusese totul. Nu putea îndura." Și poate că, într-adevăr, imperativul "comunicării umane", ireprimabilă, aflată mereu sub semnul urgenței, constituie esența împlinirii acestei vieți. Căci, iată, până în ultimele clipe, înainte de a-și pierde glasul, cu cele din urmă puteri, Tolstoi a ținut să comunice : "Să
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
om cu conștiință. În temeiul acestei convingeri îl iubește și acum și, numai cu ajutorul lui Dumnezeu, zice ea, l-a suportat : "Altfel n-aș fi putut rămâne căsătorită cu Lev Tolstoi aproape o jumătate de secol. Nimeni n-ar putea îndura presiunea asta. E ca și cum ai trăi cu o tornadă." Despre Tolstoi s-a scris o întreagă bibliotecă. Din păcate, cunosc prea puțin din ea ca să mă pot pronunța asupra noutății demersului lui Jay Parini. Judecând însă după structura cărții, întemeiată
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
Kierkegaard pare un intelectual a cărui viață s-a încheiat odată cu despărțirea de Regine Olsen, restul existenței nefiind decît o lungă și virtuoasă ruminație pe seama trecutei rupturi. Un tînăr care își sacrifică iubirea de dragul credinței și care nu poate să îndure regretul decît convertindu-l într-un șuvoi discursiv cu virtuți speculative, acesta e profilul lui Kierkegaard. Un gînditor căruia vocația cerului i-a furat iubita fără a-i putea lua și amintirea ei. Cel care a intuit cel dintîi primejdia
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
Am intrat în literatură, trăiesc în ea și voi ieși din ea cînd mi-o veni sorocul". Scriitorul sârb Milorad Pavic a plecat la cele veșnice în plină forță creatoare, deși se pare că inima sa n-a mai putut îndura tumultul înfruntărilor scriitorului cu sine, pînda cu sine, cum spunea el, în a fura cît mai mult din viață, ca să dăruiască literaturii. Titlurile cărților sale par a fi predestinate a desemna capodopere: Dicționar khazar, Peisaj pictat în ceai, Partea lăuntrică
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
și eu vă strig cu grîul uneori / din satul meu căzut lîngă izvoare / se face frig și sîngerează zori / și de uitarea satului se moare" (Senin de Coruieni). O melancolie senin-dolorică precum o emanație a unei lumi ce nu se îndură să moară acordă versurilor o trăsătură de sufletească demnitate. Poetul meditează cu o arhaică pătrundere, fără risipă de vorbe, în expresivități ce pot reține atenția: "pe ce lume va mai fi o alta / în formă de inimă în formă / de
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
amant prea puțin pregătit pentru o răstignire fără de cuie - mîine vom fi - poate - și noi la rîndul nostru căpetenii și ne vom spăla de lacrimi mîinile cu sabia" (prea multă tăcere împotriva zgomotului). E un discurs arborescent ce nu se îndură a se întrerupe parcă din teama că, la un moment dat, se va auzi tăcerea. O mască a retoricii peste chipul auctorial, care, aplicîndu-și-o, dorește a-și drapa intimitatea. Această acrobație sintactică, acest gust al "ciudățeniei" ce-o însoțește trădează
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
plăcerea care omoară. Chinul, greutatea (poezia dintâi, Flori de mucigai, îi este dedicată lui Rosetti, editorul, benedictinul) stau prefață unor portrete de oameni care au vrut să trăiască ușor. Se întâlnesc, în această cronică a frumuseților hârșite în moara lumii, îndurându-și regretele departe de ea, două feluri de ușurătate. Aceea, pedepsită după legile omenești, a celor care-și întemeiează viața și avutul pe seama celorlalți, pe care-i pradă și-i ucid, și cealaltă, a viselor imponderabile și efemere, date, spre
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
el este exact de ceea ce are nevoie o astfel de campanie pentru a atrage atenția oamenilor. În ciuda criticilor, clipul are în continuare succes. În imagini apare un bărbat, tatăl unei fetițe, bolnav de cancer. Acesta trece prin chinurile greu de îndurat ale tratamentului împotriva cancerului, se însănătoșește, revine la viața de dinainte de a se îmbolnăvi, când ceva stupid și tragic se întâmplă. Aflat cu amicii la un grătar, bărbatul se îneacă cu mâncare și moare sufocat. Reclama sugerează faptul că, în
Cel mai deprimant spot, creat de serviciul de ambulanță din Marea Britanie - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/65570_a_66895]
-
Constantin Țoiu Cine a zis că Ficțiunea este cenușa vieții? Ce rămîne cînd totul a ars și cînd sub presiunea titanică a Timpului cenușa se preface în diamant. Dar traiul omenesc, la rîndul lui, îndurînd presiunea cea-laltă, a Spiritului, nu pare în final, el însuși, o ficțiune? Produsul unei imaginații prodigioase?... Ieșim din ficțiune, ca să intrăm în altă ficțiune. Po-vestea sau Viața. Viața sau Povestea. Și fiindcă existența este de multe ori dură, autorul exclamă
Creangă: un rai de ștrengării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6579_a_7904]
-
accentuată prin incongruența registrelor poetice. Idila e întoarsă pe reversul său lubric: "Mi-e-o scîrbă delicioasă de Tamara. / Beată-mi adoarme-n pat cu pula-n gură. / Nici picurată pe lindic cu ceară / Să nu se fută-n cur nu se îndură, / Ci vrea mereu să-i umplu-n sperme mațul / Ce-i străjuit de-o găurică strîmtă./ Vomit pe sînii ei, să-i sting nesațul, / Trupul i-l piș și fericită cîntă; / Și mă așează peste gura-i largă / Să-mi
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
de Yagoda m-au indus și pe mine în eroare. Prima a fost Pasărea vopsită, în care Jerzy Kosinski își povestea copilăria de coșmar din timpul războiului. Deopotrivă cu cititorii și comentatorii din toate țările, am fost impresionată de chinurile îndurate de băiatul obligat să rătăcească de unul singur printre țărani polonezi nemiloși cu alogenul (poate evreu, poate țigan) care nu semăna cu ei. Abia peste vreo două decenii am aflat, odată cu toată lumea, că această peregrinare avusese loc doar în mintea
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
cu trei săptămâni înainte să moară. Printre altele, Blecher a scris un „jurnal de sanatoriu" (Vizuina luminată, publicat postum de Sașa Pană în 1947) și un roman autobiografic (Inimi cicatrizate, 1937), în care își descrie suferințele fizice și umilințele psihice îndurate în anii '30 într-un sanatoriu din Franța, la Berck-sur-Mer. „Orașul orizontal", l-a numit Blecher, pentru că fiecare pacient al stabilimentului se deplasa culcat pe spate pe o targă cu roți trasă de un cal pe care îl mâna el
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
o dată și fără ecouri postume, dar filozoful nu. La el, moartea se cere a fi argument de retorică și tresărire de atitudine, așadar o prelungire funerară a ideilor vii, și ni s-ar părea o inconsecvență ca tocmai el să îndure un sfrșit lipsit de fabulă însoțitoare. Căci mai importantă decît moartea e trena de povești ce pot fi țesute pe marginea ei. Asta nu înseamnă că pe gînditori ni-i închipuim murind musai cu gesturi de vodevil, ca sub imperiul
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
soare", înfățișarea unui miracol naiv și impersonal, și „tot cerul Palestinii/ Părea că varsă lavă", imaginea urgiei neputincioase, târzii, e o reașezare a perspectivei. Paștelui oamenilor, duminică de țară, cu bucurii copilărești, îi ia locul Paștele omului, al aceluia care îndură singurătatea și supliciul. E nișa pe care o ocupă Arghezi și Voiculescu, preferându-i chinul patimilor celui, mult mai greu, al seninătății mărinimoase. Abia un sonet al lui Voiculescu va întrezări, ambiguu, printre rânduri, finalitatea chinului dintâi: „Frumoasă, tăinuită în
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]