1,233 matches
-
Înfuleca. La picioarele lui, cu un genunchi pe pământ și cu umărul lipit de perete, cu o mână acoperindu-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna hotărâre de a muri fără o exclamație, fără un vaiet. — Lasă-lm domnia ta! Îi strigă Alatriste italianului. Între două Împunsături de spadă destinate englezului, acesta Îl privi pe căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
abia către sfârșit dădu ușor din umeri. — Aveți, fără Îndoială, dreptate, spuse. Dar sunt lucruri greu de explicat. Eram gata să-l omor pe englezul acela. Și aș fi făcut-o, dacă s-ar fi apărat sau ar fi cerut Îndurare pentru sine... Însă, când s-a rugat de milă a fost pentru celălalt. Mascatul cu capul rotund rămase iar cu pana În aer. — Au spus atunci cine erau? — Nu, deși ar fi putut s-o facă pentru a-și scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a spus, încă de-atunci, stupindu-și în sân, și-a făcut o cruce mare de busuioc s-o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte, dovadă că bănuielile ei erau întemeiate. Numai o minune și îndurarea Maicii Domnului, la rugăciunile ei, îi mai puteau salva băiatul. Ziua, când i se uita în ochi, amețea. Flăcările iadului fierbeau acolo. Surâdea mereu dusă pe gânduri, privind în depărtare, de parcă ar fi întrezărit umbra Necuratului gonind spre ea pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și chipul i se luminează. În acel moment, cei doi se prăbușesc în apele lacului ca într-un abis incomensurabil care-i înghite. Acesta este filmul lui Sokurov: o formă de a plonja în abis acolo unde nu există nici îndurare, nici materie, nici margini, nici izbăvire, ci doar un dureros extaz. P.S. Răspund la rândul meu la anchetă: 1. România literară este revista unde am debutat în calitate de cronicar de film, prin urmare ceva ce nu se uită. Datorez foarte mult
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
lui Augustus, toți părtașii la orgiile, la care luase parte și Ovidiu, sunt exilați odată cu Iulia minor. Dezvinovățindu-se, Poetul avea să spună că două fuseseră cauzele unei pedepse atât de aspre: , poezia și o greșeală, evident, recunoscută, cerșind doar îndurare Austerității supreme... * A fost ideea unui scenariu mai vechi de prin anii șaizeci, că valurile Mării Negre fatale îi duc poetului tristețea în depărtări, răspândind-o în întreg universul, atât de ignar pe atunci, primind o dovadă strălucită a spiritului prin
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
în 1894 și în 1896, pe 2 decembrie, s-au predat cheile primarului Nicolae Gane. Reabilitarea acestui proiect de mare anvergura, clădirea Teatrului, a fost un act obligatoriu. Curajul, tenacitatea și cultura regizorului și directorului Cristian Hadji-Culea, puterea lui de îndurare, forța echipei de a nu renunța fac ca astăzi să reintre în circuit splendoarea fanteziei ornamentului baroc și rococo, cromatica pastelată, structura unei săli ce te copleșește prin armonia proporțiilor, a strălucirii sale în toate miile de detalii. Există acum
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
energie grea și mântuitoare care e esența monarhiei și scapă statele în decadență de păture ca ale Mihăleștilor și Caradalelor, daca, în sfârșit, amic și părinte al poporului său, care va fi și poporul fiilor și nepoților săi, ar avea îndurare de soarta lui, de necultura lui, de sărăcia lui și ar alege El - nu altul - elementele acelea cari vor în adevăr " binele și ridicarea poporului, iar nu faptul republicei cu corolarul esploatării sistematice, ce-ar zice d. C. A. Rosetti
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru Cameră nu puteau ieși decât cum au ieșit. De aceea facem apel încă o dată la colegiul I și al Ii-lea pentru Senat. Patres conscripti! Părinți înscriși în analele și documentele domnești ale acestor țări, părinți ai patriei, aveți îndurare de țara voastră! Nu lăsați ca demagogia compusă din venetici și din cavaleri de industrie să strivească cea din urmă rămășiță de libertate și de neatârnare a acestui popor; nu lăsați ca un popor, azi încă liber, să nu mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu se crapă Ca să-l înece cu apă. Soarele îi dă raze Îl rabdă și-l luminează Căci Dumnezeu ca un tată Nu se grăbește îndată Cum facem rău să ne bată. Ci are multă răbdare Și se întoarce cu îndurare. Când cădem la pocăință Și-L rugăm cu umilință Dar El ne zice nouă « De vreți, să vă iert vouă Iertați și voi pe greșiții voștri Cum citiți la Tatăl nostru». Da-o-ar Dumnezeu avere Izvor de lapte și miere
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
zeci de oameni, odinioară tovarăși, au ignorat mesajele pe care Ustin și însuși Dumnezeu ți le-au revelat și au murit cuprinși de fierbințeală? Și cum altfel ar putea fi înțeleasă vindecarea celor care au bătut în porțile Templului cerșind îndurare și care, în numai câteva zile, s-au pus pe picioare, devenind totodată și cei mai devotați slujitori ai Domnului. E limpede: Dumnezeu vrea ca toți copiii săi să se adune în jurul Templului, care să devină centrul lumii voastre. În timp ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
hoț, îi răspunse liniștit Sebastianus, făcând semn către prizonier și arătând pumnalul pe care-l ținea între degetul mare și arătător. — Ce? Ce anume? izbucni cu aprindere comandantul gărzii, apropiindu-se amenințător de acel om, care imediat căzu în genunchi. — îndurare! imploră el, părând că nu se adresa lui, ci mai degrabă romanului, în care nu se poate să nu fi recunoscut un ofițer de rang înalt. — îndurare la naiba! Ce voiai să faci, animalule? se năpusti Wolfhram asupra lui, repezindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
comandantul gărzii, apropiindu-se amenințător de acel om, care imediat căzu în genunchi. — îndurare! imploră el, părând că nu se adresa lui, ci mai degrabă romanului, în care nu se poate să nu fi recunoscut un ofițer de rang înalt. — îndurare la naiba! Ce voiai să faci, animalule? se năpusti Wolfhram asupra lui, repezindu-i în față un picior, parat doar în parte cu o mână. — Cine te-a trimis? Ești o iscoadă a lui Atila? Voiai să-l asasinezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspunsul ce-l avea de dat. Văzându-l că șovăie, Wolfhram înaintă iarăși un pas și îl pălmui. — N-ai auzit? Răspunde! Prefectul te-a întrebat ceva. Audbert se aplecă, lăsându-se în genunchi, până ajunse aproape între picioarele roibului. — îndurare, Eminentissime! Ai puțină îndurare pentru acest slujitor umil al tău! Da, sunt un marcoman și vin din Suabia de Sus. Sebastianus își potoli calul enervat de prezența sâcâitoare a țărănoiului printre jaretele sale aristocratice. — Suabia de Sus e cam departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dat. Văzându-l că șovăie, Wolfhram înaintă iarăși un pas și îl pălmui. — N-ai auzit? Răspunde! Prefectul te-a întrebat ceva. Audbert se aplecă, lăsându-se în genunchi, până ajunse aproape între picioarele roibului. — îndurare, Eminentissime! Ai puțină îndurare pentru acest slujitor umil al tău! Da, sunt un marcoman și vin din Suabia de Sus. Sebastianus își potoli calul enervat de prezența sâcâitoare a țărănoiului printre jaretele sale aristocratice. — Suabia de Sus e cam departe de aici și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce îi mai lipsea pentru ca tacâmul să fie complet. Câteva clipe, își mută înfrigurat privirea îngrozită când la unul, când la celălalt, de parcă ar fi vrut să afle care dintre cei doi părea cel mai aplecat spre a-i arăta îndurare. în sfârșit, se întoarse iute către Sebastianus, prosternându-se înaintea lui - pentru că fața sa, cu trăsături puternice și virile, luminată de ochi cenușii și ironici, dar nu răutăcioși, îi inspira, cu siguranță, mai multă încredere decât chipul respingător a burgundului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
virile, luminată de ochi cenușii și ironici, dar nu răutăcioși, îi inspira, cu siguranță, mai multă încredere decât chipul respingător a burgundului, dar mai ales fiindcă observase bine respectul supus pe care romanul i-l inspira comandantului gărzii. — Nu! Nu, îndurare! Pentru numele lui Isus Cristos, nu-i lăsa să mă chinuiască, domine! Romanul se încruntă. — Ești creștin? întrebă cu interes. Cu furie, Audbert își făcu de mai multe ori pe frunte semnul crucii. — Sigur, domine. Creștin botezat! Creștin botezat! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în grabă, pe spinarea vreunui catâr îndărătnic - căutau să mărească pasul. Diferitele comunități se adunau, de regulă, în spatele diaconilor, care mergeau ținând deschise Psaltirele de pergament și intonând, acum urmați doar de câteva glasuri din mulțimea epuizată, psalmi ce implorau îndurarea divină. Cât despre nobilitas, se deplasau mai ales pe cai ori în care de călătorie și, de multe ori, ajutați de servitori și gărzi înarmate, nu șovăiau să-și facă loc cu forța. Cercetând de la înălțime, până acolo unde putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și-o să poți vedea curând cu ochii tăi. Eu însumi am văzut cum treceau femei împodobite cu bijuterii și dedate la plăceri și animale de povară cu saci plini de bijuterii și monede. Sunt păcătoși! Da! Păcătoși care nu merită îndurarea ta. Recunoscându-l pe călugăr, Canzianus avusese o tresărire, iar acum îl privea cu severitate. Confratele său mai tânăr, care făcuse chiar un pas îndărăt, îl fixa cu groază pe Inisius și întreaga sa persoană părea străbătută de un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adevărat, nu neg. Dar acum nu mai sunt aici. Au luat calea munților. Balamber zâmbi din nou; își explică acum de ce nimeni nu avusese curajul să vegheze la barieră! — Prin urmare, constată sarcastic, nu vă mai rămâne decât să cereți îndurare. Un fulger sclipi în ochii lui Canzianus, dar imediat el lăsă capul în jos, ca o vagă resemnare; când îl ridică din nou, privirea sa era dreaptă și fermă: — Da. Sunt aici pentru a te implora... De ce vrei să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea sa era dreaptă și fermă: — Da. Sunt aici pentru a te implora... De ce vrei să faci vărsare inutilă de sânge? Ce onoare o să obții dintr-o asemenea acțiune? Dacă însă o să-i lași în viață pe oamenii aceia, faima îndurării tale se va răspândi pretutindeni și vei fi amintit nu doar ca un războinic de valoare, ci și ca un om drept și îndurător. Balamber făcu din mână un semn de plictiseală: — Oho! Toate astea sunt aiureli. Cu cine îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl întrerupse pe un ton dur: — Trebuie să te mulțumești cu atât, călugărule. Nu-ți forța norocul. Canzianus nu putu să se stăpânească: — Și dacă ești tu acela care-ți forțezi norocul? izbucni, încruntându-se. Dumnezeul meu știe să răsplătească îndurarea, dar îi pedepsește pe aroganți. — îndrăznești să mă ameninți? întrebă Balamber și-și duse mâna la mânerul săbiei, mai degrabă ca să-și salveze prestigiul în fața alor săi; făcu totuși, tulburat, un pas îndărăt. Gomerius, înspăimântat, îl lăsă jos pe Inisius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ziua de pe urmă și nu știu de ce ne-am mai întuneca viața cu această cugetare când avem atâta întuneric în viața noastră. [CELSUS] Moartea pământului, pace eternă. Eu pace eternă [nu] cer - căci n-o poț, Ci nu numai pace - îndurarea. Păstrează un rival Romei ca să-i păstrezi puterea până atunci până ce din ura sădită în inima acestui pământ va răsări un arbore care va umbri cu pace tot universul. De nu... atunci să știi c-ai nimicit tot fructul pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o voiește, o voi învăța. Aceasta-i misia-mi pe-acest pământ, O alta n-am. În astă oră ce-ai numit-o mare Îți dau cuvântul meu [de] Imperator: Unde dreptatea n-a fi necesară Va domni mila și-ndurarea mea. Unde va [fi] neapărată - nu. {EminescuOpVIII 63} [CELSUS] [... ] Decebal... daca pîn-acum ] va fi sculat armia sa [... ] încerca și *** încă [ÎMPĂRATUL] [Ce să-]i dau? [CELSUS] Ah, e prea tîrziu! TEXTE AFERENTE 1 2254 [CELSUS] Romanii nu mai sânt ce-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ntre acestea mii de mii de oameni unul este osebit de toți, el n-are dreptul viermelui de-a se-ncovoia sub piciorul celui care-l calcă, orice ureche omenească îi este închisă, numai Dumnezeu i-a mai rămas cu îndurarea, cu bunătatea... poate și cu dreptatea lui. ALEX[ANDRU] Las-o asta, regina mea. O minte de femeie nu cunoaște decât ceea ce inima-i zice. Știți voi ce gândiți sau nu gândiți, ce vreți sau nu vreți, și știți la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine, măi Catârcă? Javrele. Un câine bun își iubește stăpânul până la moarte.” i-am zis eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Și parcă te văd cum ai să te târăști la picioarele noastre, dar n-ai să găsești îndurare.” Iaca așa am pățit-o eu cu Catârcă. Cine or fi noii lui stăpâni, nu știu. Văd că ai nas fin. Ai cam adulmecat din ce parte vine mirosul de fiară. Că nu știi încă cine sunt stăpânii cei noi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]