5,677 matches
-
minunează Gulie luînd cuiul să vadă cît este de ascuțit. Pregătește sfoara, boxerule, îi zice lui Tîrnăcop, care începe să-și plimbe ochii dezorientat de la ghemul pe care-l ține în palme la ceafa Curistului, am început, îl anunță Gulie înfigînd vîrful cuiului în pielița moale pe care o strînge într-o cută între degetul mare și cel arătător. Nu mai sîngerează, o să iasă cîrpeala, constată Dendé privind cum Gulie se pregătește să mai facă o gaură în partea opusă, prima
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de foc îndreptîndu-i-se spre frunte și un deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-se prin buzunare, dînd la iveală pachetul cartonat de Assos pe care îl deschidea dîndu-i un bobîrnac cu degetul arătător. Nu putea să-i mai spună nimic, se resemna privindu-l chiorîș cum își scotea țigara și cum și-o înfigea între buze. Îl urmărea cum și-o aprinde și cum trage primul fum țuguindu-și gura în jurul filtrului pe care îl umplea tot de salivă, de parcă atunci ar fi fumat pentru prima dată în viață. Abia după aceea Poștășică începea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Pînă la urmă Timișoara e singurul de care nu te poți plînge. El a intrat mai tîrziu în joc, după ce toată lumea uitase de pățania de la Baricadă, a revenit în prim-plan și fără să se consulte cu nimeni și-a înfipt afacerea exact în buricul tîrgului. Nu l-ai prins nicodată să te privească de sus, ți-a pus de fiecare dată separeul la dispoziție și nu și-a băgat nasul acolo unde nu trebuia. Dar, numai de dragul lui, mai merita
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
reia Dendé, ce rost mai are să ne facem inimă rea tot discutînd despre aceleași lucruri din trecut, pe care nu le mai poate schimba nimeni? Nu ne-a ieșit și gata, le-a ieșit altora care au fost mai bine înfipți de la început. — Sînt de acord să te bați atîta timp cît mai există o șansă, completează Gulie, dar ce rost mai are să disperi după ce toată prada a fost împărțită? Nimic pe lumea asta nu e fără nici un rost, zice Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se facă plăcut în mijlocul celorlalți, să lase impresia că e băiat de comitet, că se implică, că aduce mereu informații noi din tabăra adversarilor, dar cînd să tragi linia ce să vezi? Numai dezinformare, intoxicare, e ca și cum cineva ți-ar înfige cuțitul mișelește în spate, cu zîmbetul pe buze, uite-așa ne mințea. Bănuise atunci la cine se referea Părințelul, și îi înțelese mișcarea, dar nu putea să i-o accepte, și totuși nu poți să-mi faci una ca asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Vai de viața mea! Scurtă și grasă, cu coșuri mari pe frunte, Didița Începea să tragă, ca un tanc, ciobacul cu Încărcătura sa prețioasă. Era Înfricoșată iar puterea cu care trăgea creștea odată cu panica și parcă ara, atunci când cu picioarele Înfipte În țărână, cu funia pe umăr, icnind din greu, trăgea cu obidă ciobacul la mal. Odată ajunși pe iarba verde și simțind pământul sub picioare, Începeau să culeagă racii, să-i numere și să astâmpere copilul legându-i degețelul cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ochiuri mărișoare, reținând numai exemplarele mature ale speciilor pitice. După ce Ochenoaia privea Soarele, care se rotea imperturbabil În jurul pământului... și aprecia câte prăjini mai sunt până să apună, echipajul intra În apă, exact În locul ultimei acostări, În timp ce Va, cu ochii Înfipți În cea mai tentantă găleată cu pește, urmărea cu mare atenție exemplarele deosebite, În Încercările lor disperate de a ajunge lângă familiile lor În, pe nedrept numita liniște a bălții, se mișcau rapid, convingându-se, rând-pe-rând de imposibilitatea aceasta. Copilul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prinse cu amândouă mâinile chica transpirată, În care arar zăreai și câte un fir de păr mai negru, trase cu putere și În același timp strigă un ordin celor doi tovarăși de nădejde: Lupu! Ursu! Șo, măi! Hoțu’! Lupu Își Înfipse colții În pulpă iar Ursu a sărit la gâtul gros al pretendentului, doborându-l cu ușurință. Femeia, făcându-și cruce, plecă spre casă dar nu Înainte de a scuipa, zicându-i: Ptiu! Bată-te-ar să te bată! Țap bătrân! Va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a strigăturii sale preferate de la joc: Nu te da, nu te lăsa! Va nu a comentat nimic, deși până la un punct Înțelegea rostul acelor vorbe. A luat o figură de om atent, asemănătoare cu cea a lui Vizanti, care bine Înfipt pe cele două picioare din față și cu pieptul scos În afară, pentru a părea un pic mai mare decât era, poza Într-un excelent apărător al averilor, dar și cu ochii scăpărători, cu o ureche ridicată țanțoș și cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să iasă.“ Toate aceste fabulații, lipsite de justificare estetică, par mai degrabă produsul unui delir decât al unui act de creație. Oricare dintre cititori poate continua citatul reprodus mai sus, lăsându-se în voia une imaginații infantile reziduale: Dropșii îți înfig în Morminiu colții lor de polistiren extrudat, din rănile lui Morminiu curg trei globule roșii și două albe, absorbite imediat de instalația de recuperare a pierderilor fiziologice, apare, salvator Piți piți, înarmat cu un ștrecher de ultimă generație. Și așa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se poate face remarcat și eventual admirat de noi. Cartea sa Patmos (Ramuri, Craiova, 2002) este plină de declarații șocante: „m-aș împușca cu o lacrimă / în tâmplă“; „sunt doar / un bolovan cu care / universul aruncă / după câini“; „mulți au înfipt în mine / cuțite“; „totul este pregătit / funia scaunul săpunul“; „la margine de drum / mă violează viața / apoi mă lasă undeva / pe câmp“; „întreg universul mă urăște / numai pe mine“; „în subsolul / textelor mele / trăiesc șobolani“; „de stele nu pot / să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
călătoria prin / trupul tău precum o / lamă de cuțit pe vena care / dă în clocot“. Dar nu este vorba numai de sadism, ci și de masochism. Autorul lugubrelor versuri mărturisește că el însuși este o victimă: „femeia care și-a înfipt colții în carnea mea/ mă va devora mai târziu“. Și, mai mult decât atât, chiar îi cere femeii să-l chinuiască: „ascunde-ți ghiarele în pielea mea“. Cu mare satisfacție, povestește apoi deznodământul schingiuirilor reciproce: „călăul îmi atârnă pielea în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-a gândurilor toană / Înfige-n carnea tăbăcită gheara. / Îmi picură pe-un colț de geană seara, / Și-n limpezi urme îmi sfințesc icoană.“ (Printre grădini arzând îmi port povara) În principiu, merită stimă un autor care promovează prin poezia sa un limbaj elegant, fie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ne curăță nopțile /... / cu piersici de stele.“ „Îmi iubesc inima, / o singură dată / de-aș putea-o ține în palmă /... / i-aș cădea în genunchi.“ „Fiecare om sărută zilnic o masă / fără care n ar mai fi om.“ „Fiecare salcâm / Înfipt în umerii mei / Respiră un basm“ etc. Foarte rar autorul face să apară în acest panopticum câte o irizație de poezie: „Cu o batistă de fluturi / Am șters gârla / De lacrimile / Primei copilării.“ Când se întâmplă însă așa, avem, din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În partea stîngă era o masă de bucătărie și un alt foc ce alimenta cu energie un grătar, unde sfîrîiau fel de fel de bunătăți. Prezența era constituită de trei granguri, un grăngurel și doi șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în România, gîndesc malițios. Dar în ce țară grangurii trăiesc greu? se stropșește la mine un soi de nesimțire din animalul politic. Chiar, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
drept, este intervievat de o domnișoară slută foc. Și de ce v-au condamnat? Au zis că l-am omorît. Dar n-ați spus că nu l-ați omorît? Ba da. Eu cînd l-am lăsat lat jos, cuțitul nu era înfipt chiar tot. Era posibil să vină altcineva să-l îndese în rănit? Asta am spus și eu. Dar judecătorii nu au vrut să țină cont... Justiția în zilele noastre... Crezi că au fost... influențați? Nu mi-au comutat pedeapsa nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și nici ale mele nu sunt. Când privesc din cenușă, viața pare o vegetare ireversibilă. M-am copt destul, este vremea viermelui. Viermele semănat în apa botezului, fașă peste scutece, cărare spre dealul cu mușuroaie. Vierme cu chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce și tu povara desfacerii!" spuneau ursitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se nășteau din memorie și se spărgeau în memorie; mai târziu, din căutare se spărgeau în căutare, din revoltă în revoltă, din resemnare în resemnare; cercuri concentrice, felii de sferă, sufletul tot mai subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din mine atât cât să-ți ajungă pentru un preș la intrare! Împletește, Doamne, din acest fir năvodul pescarului! Îmi este foame de furtună, de mare adâncă, de catarg rupt, de pânze sfâșiate, de stâncă înfiptă în pântecele corăbiei. Suferința este incomoditatea sufletului de a se disipa în stările altora, durerea este disponibilitatea; trupul primește cât poate duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O dispoziție naturală este durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mare erou al neamului, patriot și vizionar revoluționar, strategul tuturor victoriilor obținute sub stindardul partidului". Iar pentru ca această generație uniformă să existe, s-a purces la omogenizarea națiunii. "Uteciștii de azi comuniștii de mâine!" Cel dintâi buldozerist al țării a înfipt adânc fălcile în carnea cetății; peste ruine medievale creștea industria ca din apă: escavatoare, macarale, basculante. Cimitir de cărămidă sub muntele Cibinului. Deasupra mormintelor, hale de beton, oțel, sticlă, fabrici de textile, covoare, ceramică. Pietrele nu mai miroseau a copite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dădeau cu capul de obloanele cerului; se extindea viața ca o pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să ne ridice acoperiș deasupra capului proceda la fel. Da, așa făcea și ea, sperând că o să-l trezească pe tata din nebunie. Mama îl aștepta pe tata până umbrele se ascundeau în inimile copacilor și se făcea noapte. Mama înfigea un băț în colbul drumului, în jurul său închidea un cerc cât un cadran de ceas deșteptător și aștepta săgeata să coboare spre gârlă. Se făcea seara, se făcea noapte, tata nu mai venea. Mama îl aștepta cu masa pusă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bordură de lumină, sub grinzile cerului, liliecii făceau echilibristică. Ghearele spintecau razele lunii, viscol cu îngeri blonzi la fereastră. Dumnezeu, în postul Paștelui, mătura cerul de stele, mamiferele își ancorau zborul de alt cer. Dumnezeul nebunilor, închide ochii cât să înfigem pioneze în tavan! La noapte întunericul va ermetiza uterele cimitirelor, visele vor despleti curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun în dreptul ușii, paznicul dormea cu țigara arsă pe jumătate între degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum gura de ham strânsă în jurul inimii; altă cingătoare, ca un cerc închis sub pântecele butoiului cu murături; un fel de harnașament cazon peste burta ofițerului rus; la capătul chingii, o verigă, un lanț, un belciug de oțel, un pripon înfipt în perete. Caii cavalerilor traci dormeau sub șa. Noaptea, peste pijama, li se punea pardesiul. Gata haiducilor! V-am înțolit de ceremonie! Sunteți numai buni pentru bal! Ghiță, să cânte muzica! Frunză verde de cicoare, m-au legat în cingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]