1,020 matches
-
loc, dar În mod atât de tragic. A doua, la sud de Santa Barbara. O pereche de tineri căsătoriți făceau baie În ocean. Tânara s a avântat ceva mai departe În apă. La un moment dat a scos un țipăt Înfiorător și a dispărut. Ce se Întâmplase? O caracatiță enormă a Înfășurat-o În tentaculele ei și a dispărut cu prada, În fața ochilor soțului ei, Înnebunit de durere. Hotelul În fața căruia ne oprim ne dă impresia unei mari vile particulare. După ce
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
propriul suflet. A descoperit India ca pe o altă lume, o altă dimensiune a existenței, un loc în care oamenii sunt halucinant de... reali, trăind fără măști de protocol, fără inhibițiile și accelerațiile civilizației europene. Trăind într-o sărăcie materială înfiorătoare dar, în același timp, într-o bogăție spirituală văzută din exterior ca filosofie de viață, indienii surprind privitorul printr-un mod de a trăi năucitor. Ei probează iluminarea prin meditație, purificându-se prin întoarcerea către propriul spirit. Crăciunul 2004 l-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
titluri, momente bune staționând pe sticla televizorului Duhul adevărului, cartea lui Shri Mataji. Am tresărit! Silueta Mamei... parcă voia să se desprindă de pe fondul alb al coperții și... mă vizita... Am văzut în acel reportaj chipuri marcate de niște ego-uri înfiorătoare dar, în fuga aparatului, am mai zărit și câteva chipuri senine de sahaja yoghini. Oameni ai bisericii țepeni, cu fețele tensionate de dispute filosofice dar și capete frumoase cu mâini ridicate deasupra... După-amiază, am urmărit în reluare câteva secvențe din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai multe focuri. ... Nici o victimă nu se mai mișca, dar bandiții tot au mai străpuns trupurile cu baionetele spre a se asigura că nimeni n-a mai rămas în viață. Trupurile celor în agonie se mototoleau pe jos în poze înfiorătoare și cu fețele desfigurate de groază și de sânge. Podeaua devenise alunecoasă, ca la un abator. Aerul era de nesuferit. Totuși Jurowschi a avut sângele rece să fure de la cei morți toate lucrurile prețioase. Era urmat de Voicov care încerca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acopere cu pătura ca să te sufoci; să stai într-un picior pe hîrdău, cu mîinile în sus, cîte 24 de ore, pînă cînd cădeai leșinat; să stai cîteva nopți cu picioarele în sus, uitîndu-te la bec. Bătăile erau și ele înfiorătoare: te băteau la palme pînă se învinețeau; te puneau să te bați unul cu altul; se urcau și jucau cu picioarele pe tine, te loveau cu bocancii sau cu ciomege, în cap și în coaste; te dezbrăcau complet, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ciomege, dar cea mai mare suferință era ancheta continuă, fără somn (invenție cu totul originală a NKVD-ului rusesc). N-am fost lăsat să dorm pînă la 5-6 zile și nopți, încît ajunsesem să am halucinații și dureri de cap înfiorătoare. Subiectele anchetelor erau două: activitatea mea "subversivă" din Basarabia (unde nu fusesem niciodată) și un pretins atentat împotriva căilor ferate pe Valea Prahovei, lîngă Predeal (de care n-aveam nici cea mai mică cunoștință)". În penitenciarul din Brașov cunoaște: "22
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la el și voi cina cu el și el cu Mine". În ilustrațiile pe acest subiect ușa este reprezentată fără clanță: clanța e pe dinăuntru. La camerele de anchetă ale Securității, în celule, e invers, clanța e numai afară. Fără înfiorătoarele unelte ale torturii, Securitatea știe a te tortura altfel, Tortura prin Timp. Omul și Timpul, nimic altceva: umple-l! Ore, zeci de ore fără drept de a te așeza, de a dormi, urmărit prin vizetă din douăzeci în douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
crime împotriva propriului popor. Sîntem în decembrie 2006, desecretizarea, dosariada (cum mai este numită acțiunea de deconspirare a fostei securități, declanșată prin ordin prezidențial, în vara acestui an, în urma acțiunii de predare, în principiu, în totalitate a arhivei instituției de înfiorătoare amintire), începe să dea semne de oboseală și bagatelizare mai ales de către cei interesați. Nu mai e mult și, cum probabil și mizează foștii securiști și nomenclaturiști, acțiunea ar putea sucomba, lăsînd practic fără urmări vizibile această palidă încercare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ucis ultimul luptător din munți. Au fost cincizeci de ani de minciuni, de adormire a conștiinței, de mioritizare și expandare a ideii blîndeții românului, a pasivității și disponibilității sale de a se supune vremilor, de a nu se fi opus înfiorătoarei agresiuni comuniste. În unul dintre episoadele consacrate celor care s-au împotrivit cu arma în mînă tiraniei (Băieții din munți), Octavian Paler vede în rezistența armată din munți, un capitol impresionant de demnitate românească, și sînt mîndru, ca român, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu îi căutăm și nu îi judecăm pe vinovații crimelor și abuzurilor comunismului după faptele lor, sîntem însă complici cu ei. Ceea ce se întîmplă cu crimele comunismului s-a întîmplat în trecut cu Holocaustul. S-a pus problema acută a înfiorătorului program politic nazist de exterminare a evreilor, cît și sinistra lui punere în aplicare, doar la trei generații după ce acele crime împotriva umanității s-au întîmplat. Într-un mod absolut logic, copiii i-au întrebat pe părinți, văzînd imaginile munților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încercat să nu mă pierd cu firea, punând întrebări - dar asta nu era decât un fel de a pretinde că nu ne deplasam spre o situație la care scriitorul fusese deja martor și pe care o numea, cu o ambiguitate înfiorătoare, complicată. Am auzit frânturi ale dialogului cu Miller zvâcnind prin minte. Făcând un gest vag spre ceva, am întrebat: - Asta ce face? - Un DCE, am auzit. Filtrează frecvențele electromagnetice normale. - Cum adică? am întrebat pierdut. - Ca cele de la un computer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
minții, o calfă mică, transpirând în prima zi în care tatăl său - un țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia ca ajutor, în deal, la castel, după nenumăratele rugăminți ale fiului, susținut de ciorovăielile maică-sii. Hornuri înalte, grătare înfiorătoare, pe care se frig imense hartane de carne, asistate de bucătărese trupeșe, îmbujorate de efort.... Acum, aici, câteva sute de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rusesc” (cu „turle-bulbi de ceapă”), construită în 1907, pe locul ultimului atentat asupra lui Alexandru al II-lea. Cădem de-acord că exteriorul catedralei este mai impresionant decât interiorul său. Pare decupată din basmele populare rusești... La Ermitaj, cozile sunt înfiorătoare. Prețul unui bilet de intrare pentru cetățenii ruși este de 15 ruble, iar pentru străini, 250 de ruble (o diferență scandaloasă). „Ruși” sunt considerați aceia care vorbesc rusește, nu există alte elemente distinctive. Sunt foarte vorbăreț la casa de bilete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au făcut o recunoaștere în urmă și au găsit bolnavi căzuți în lungul drumului unii muriseră, alții mureau, Bulgarii îi despuiaseră de arme și muniții, și câni hămesiți îi pândeau și le așteptau sfârșitul cu limbile atârnate. Holera, grozavă și înfiorătoare, începe să râdă hidos în preajma noastră. Azi pleacă la Dunăre ofițeri bolnavi: maiorul Mihăescu, sublocot. Chirculescu ș.a. Vremea e frumoasă și foarte caldă. Wolf și Cordelea. Vremea e frumoasă și foarte caldă. Formele la miliție, căci cum am trecut Dunărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atât prin specia zoologică aleasă, cât și prin culoarea cenușie a ființei care ține de lumea neagră, dar o regenerează prin sacrificiu pe cea albă. Anvergura de peste un metru a coarnelor emblematice impresionează percepția mediată de povestire alături de detaliul dentiției înfiorătoare, asupra căreia se insistă și în descântece, ca indiciu pentru monstruos: „Săntâlniră/ Cu nouă gologoane negre,/ Cu cozâle rădicate,/ Cu urechile dabalate, Cu dințî lizâț’,/ Cu ochii beliț’” (Rogoz - Maramureș). Amestecul de trăsături animaliere și, în special, ipostaza de ciclop
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de dincolo provoacă o întâlnire cu un bestiar cu rol pedagogic, diferite animale, impuse ca îndrumători, le modelează traseul către inițiere. Lupul este o asemenea ipostază a inițiatorului, revelat în cadrul misterelor silvestre ce acționează ca un fundal pentru întruparea sacră, înfiorătoare: „Mai călătorind ei o bucată bună, ajunse la o pădure deasă și stufoasă. Prin bungetul acesta de pădure mergând ei pe dibuitele, căci altfel era peste poate, zăriră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de mai multe ori acest episod, deoarece consecințele lui mi-au măcinat tinerețea. Până în apropierea vârstei de 30 de ani, mă simțeam captiv al unor împrejurări vitrege, fără nicio speranță. Eram convins că sunt un ratat definitiv. Sărăcia făcea un înfiorător parteneriat cu izolarea de lumea civilizată, cu un climat al subculturii. Negura părea că va dăinui o veșnicie. Revenit în presă, în 1965, când am ajuns redactor al revistei "Familia", atunci reînființată, am avut în față spectacolul unei poezii efervescente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
postura de perdant sigur, aruncându-l în dispute sterile, în timp ce "galeria" se prăpădea de râs, își fabrica anecdote, avea "material" pentru bârfă...! Mare parte, ajunsă la urne, nici nu l-a votat! Cezar Ivănescu era un om de o singurătate înfiorătoare. I-o simțeai, chiar atunci când poetul se situa în mijlocul unei lumi fremătătoare. Mai rar, ca în cazul lui Cezar Ivănescu, ca Scylla și Caribda să "ființeze" într-un singur om! Și să se fi bătut cap în cap, o viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mîinii mi-a tras acul din braț și doza mi s-a pulverizat pe piele. Stăteam așa și Îmi priveam brațul. În cele din urmă am reușit să dorm puțin și m-am sculat În dimineața următoare cu o depresie Înfiorătoare de la alcool. Sevrajul, Întrerupt de codeină și hop, adormit de săptămînile de alcoolizare constantă, Îmi revenea În forță. „Am nevoie de niște codeină”, m-am gîndit. Mi-am căutat prin haine. Nimic - nici o țigară, nici un centavo. M-am dus În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și a poștit-o. Pete și Johnny au zis: - Demență! Asta-i cea mai tare! Am tras cîteva fumuri și m-am simțit un pic amețit și m-a ars pe gît. Johnny Însă a cumpărat din coaja aia cu miros Înfiorător, cu gîndul să le-o vîndă drogaților disperați din State. După zece minute a Început să mi se facă rău de la peyote. Toți mi-au zis: - Ține-o, omule. Am mai rezistat zece minute și am pornit-o spre toaletă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Apropiindu-mă însă de casa Roznovanu, începui să aud vuiet surd, lugubru, întrerupt din când în când câte o detunătură de pușcă. În același timp, clopotul cel mare a Mitropoliei prinse să sune alarma întocmai ca la foc. Era ceva înfiorător. În sfârșit, ajunsei în fața caselor Roznovanu la un colț de zid de lângă Mitropolie dispărut acum prin alinierea stradei, de unde puteam privi toată scena ce se petrecea fără să mă amestec cu mulțimea și fără să fiu expus la lovituri sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de fugă, înspăimântați, iar cavaleria luându-se după dânșii îi strivi sub picioarele cailor, îi snopi cu săbiile pănă ce curăți cu desăvârșire strada pe care nu se mai vedea acum decât răniți și morți. Am fost față la acest înfiorător măcel. Am văzut cu ochii mei mulțime de răniți care se zvârcoleau de durere, mulțime de morți din trupul cărora gâlgâia încă sângele cald, mulțime de bucăți de creieri și sfărâmături de cranii împrăștiete pe pavè102, și toate aceste... pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă mustrasem pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai rea de glumă. Ursul se suise în copac, și fiindcă, în primejdia mare vine și curajul mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu ne-ar spune ele despre cele întâmplate cu sute de ani în urmă, pe când biata noastră țară trecea prin cele mai grele cumpene, care i-au pus de atâtea ori existența în pericol. Câte lupte, câte suferinți, câte drame înfiorătoare au trebuit să se petreacă în incinta lor! Ei!... Dar a vroit Dumnezeu ca de atunci să se îngroape secoli peste secoli, să se aștearnă atâtea rânduri de morminte peste alte atâtea rânduri de morminte și patria noastră, deși știrbită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tot felul de acțiuni promoționale sau cum s-or fi numind. De la Predeal la Tulcea. A văzut țara cu ocazia asta. Și o groază de cârciumi, discoteci și-alte asemenea stabilimente. Maică-sa avea ceva dreptate, că avea un stil înfiorător. Se culca cu cineva de parcă ar fi băut o bere. Cam tot atâta sentiment punea în treaba asta. Până la nouășpe ani avusese la activ vreo trei avorturi. Odată, la o petrecere, la mine, în garsoniera aia de care v-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]