1,226 matches
-
ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal. Fragmentele tropăite ale frazei de Început vor fi reluate periodic și viril de-a lungul concertului, prin sonoritățile pline ale Întregii orchestre. Citim din armoniile primei mișcări: „odios complot mondial”, „toți au intrat argați la puterile străine, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dai sonorul televizorului mai Încet. Prea tîrziu, apare un alt personaj principal, Vasiluța. Ea nu este doar principală, ci și vădană. Cu toate acestea, Îi cedează lui Păvălache Într-o seară cu lună, cu cămeșoaia pe jos. Prin cedare, se Înfiripă sentimentul de iubire. Însă În mod cu totul și cu totul straniu, Vasiluței nu Îi place Brahms. Piesa se Încheie prin despărțirea traumatică a celor doi. Rămînem cu un gust amar, aidoma văduvei pe scenă. Gustul e compensat de bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un sondaj). Motiv pentru care refuză să te traducă. Să admitem și iraționalul, anume că te-ar promova În cărămizile publicitare ce sparg filmul fix În scena de suspans tandru, rămîne doar Întrebarea dac-ai fi de acord să te Înfiripezi printre aripioarele de tampax, și chiar de-ai fi, pare Îndoielnic că lumea va da buzna să-ți cumpere volumul În loc de hîrtie igienică Electrolux ori o cutie Allways arctic, mă simt curată și uscată. Editoarea ar mai putea organiza turnee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Alexe O parte din mine coboară cărarea, O alta se-nalță să biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau mă-nalț s-ating nemurirea, Pe inimă port ca pecete iubirea.
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
cinci frați și surori. Cunoscând intensitatea sentimentelor Tabithei, familia s-a neliniștit întrucâtva când Godfrey și-a anunțat logodna în vara lui 1940: dar în locul geloziei violente de care se temeau unii, între soră și viitoarea ei cumnată s-a înfiripat o prietenie caldă și plină de respect, iar cununia lui Godfrey Winshaw cu Mildred, născută Ashby, s-a desfășurat cât se poate de plăcut în luna decembrie a aceluiași an. În schimb, Tabitha a continuat să-și îndrepte săgețile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spui oricui. M-am gândit că poate (o luă de după umeri) ai început să mă placi un pic. — Poate, spuse Phoebe, îndepărtându-se foarte puțin. — Există ceva între noi, nu? spuse Roddy. Nu e doar în imaginația mea. S-a înfiripat ceva acolo, jos. — Poate, repetă Phoebe. Glasul îi era lipsit de orice inflexiune. Începuse să se simtă, în mod ciudat, străină de situație și abia percepu primul sărut ușor pe gură. Dar pe al doilea îl percepu: îi simți limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tăria s-o facă, pentru că toată suferința aceea ar fi... părut absurdă. A păstrat adevărul pentru sine, s-a mutat în alt oraș, și-a luat numele de Farringdon și a început o lungă și singuratică existență, încercând să-și înfiripe o nouă viață pe aceste temelii șubrede. Într-un moment când a avut nevoie să-și scoată niște acte personale, și-a încredințat taina unui membru al familiei, un văr îndepărtat - și aceasta a fost persoana care mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să fie de atât de mult timp Împreună - sau, cel puțin, asta pretindea ea că nu Înțelege, deși eu știam că, de fapt, monogamia noastră o uluia pe ea cel mai mult. Dacă exista cea mai mică șansă să se Înfiripe o idilă Între Christian și mine, Lily avea În mod sigur să ațâțe focul. — Lily, Încântat de cunoștință. Mă cheamă Christian, sunt prieten cu Andrea. Vă opriți mereu În fața restaurantului Benihana ca să stați de vorbă? Zâmbetul lui mi‑a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gest de alint definitoriu. Oftă adânc. Atunci se întâmplă ceva ciudat. Mânuța delicată se mișcă imperceptibil, mai întâi, apoi degetele ei atinseră epoletul roșu al uniformei controlorului. Toți împietriră. Fetița urmări cu degetul pe haină și un zâmbet i se înfiripă pe obraz. Privirea ei se plimbă mai sus și o întrebare tîșni de pe buze: - Nenia di ci aveț roșu la șapcă? Mie din tăti culorili, cel mai mult îmi plac roșu șî galbin, așa ca bluzița asta, mai zise, arătând
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
întrerupse Jolene oferindu-i o tavă cu delicatese. Nu, nu. Mulțumesc. Să continuu? — Ah, da, șopti Jolene. Scuze. Scuze. E fascinant. Henry urmă: „Inițial, căpitanului Dean propunerea îi păru «cumplită și șocantă». Apoi, în timp ce stăteau aplecați asupra cadavrului tâmplarului, se înfiripă o discuție. «După îndelungată chibzuială matură asupra legalității sau păcatului, pe de o parte, și a nevoii imperioase, pe de altă parte», notă Dean, «judecata, conștiința etc. au fost obligate să se supună argumentelor zdrobitoare ale poftei noastre dezlănțuite...»“ —Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
își trase un ta buret tapisat în fața biroului. Acolo rămase până la ora 3 după-a miază, contemplând tabloul și lăsându-se contemplată de el. Simțea că între ea și figura curioasă, întrebătoare, cu fruntea înțesată de vedenii invizibile altora, se înfiripa încetul cu în cetul un dialog mut, care îi trezea nu amintiri - pentru că amin tirile îi fuseseră trezite din lunga lor letargie - , îi trezea ceva care se aduna clocotitor în ea și urca spre coșul pieptului, ca o lavă tăcută
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cea din urmă fărâmă de mâncare și zic că e neapărată nevoie să răbdăm, fiindcă nu se știe cât mai avem a rămâne în zăcere sub lăcata Apelor, iar când om fi răzbiți de slăbiciune, cu ce o să ne mai înfiripăm, ca să nu ni se scurteze zilele date, înainte de vrerea Bunului Dumnezeu? Neînduplecându-se și nelăsându-se dovedit de asemenea cugetări înțelepte, Pamfil Duran a strigat Zicând:Ba să nu umbli cu amăgeli, cum ne amăgesc de sute de ani ciocoii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu o țâră de apă, sus, la geamblac, încât oamenii au mai prins oleacă de reveneală și mai săltându-ne limbile, ne sfătuiam, grăind, despre situația dată: care-i problema, de nu mai ajung cei de afară la noi? Însă, neînfiripându-se un rezultat mulțumitor, am dat-o pe zăbava molcomirii, fiindcă sfârșeala de puteri nu dădea gust de vorbă și atunci, în liniștea muțeniei, am auzit cum cineva, în ascunzișul întunericului, mestecă și plescăie cu gura de plăcerea mâncării Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi le înălța în soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și mai rare cuvinte bizare, învățând, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
reprezinte într-o vizită oficială, și, mișcându-și cu nonșalanță degetele pe corzile ghitarelor lustruite de îndelungă mânuire, acționară pe cea de a șaptea strună, pentru a se furișa în grupul reprezentant. Duelul secret al jinduitorilor, deja, începuse să se înfiripe, când unii dintre greieri intuindu-și lipsa oricărei șanse își modificară părerile, așa cum mirosul delicat al smirnei se risipea în aroma de tutun și în boarea de vin consumat în bănuitoare conciliabule: Vai! ziseră aceștia, ștafeta nu ne-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Scris cu artă și meșteșug, cvartetul compozitorului clujean Adrian Pop a adus o pată de culoare, cu ”aură” specifică; Elfenspiegel (Fața oglinzii) a fost dedicată formației ”Archaeus” și concepută în 2010, de către Costin Miereanu (Franța), la Tescani. Lucrarea se înfiripă din armonii vaporoase, mișcându-se după principiul proporției ondulatorii, și din pedale imense, ca o lume germinativă, în așteptare. Chiar și scurtele episoade cu accente dramatice sunt anihilate de revărsările de unisonuri și consonanțe, într-o pledoarie subânțeleasă pentru triumful
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
mai perceptibil. El ia înfățișarea unei pedale cosmice, care susține derularea evenimentelor terestre. Din convergența sonorităților electronice cu cele live, împreună cu armoniile tot mai reliefate ale orgii și clopotelor, și cu cadențele consonante, algoritmice - tipice creațiilor lui Octavian Nemescu - se înfiripă un coral de esență liturgică. Întregul Univers devine acum o orgă imensă care cântă, înălțând osanale Divinității. Numai că, aceeași orgă, cu armoniile ei celeste, este cea care introduce, de data aceasta sentențios, schimbarea ordinii cosmice. Loviturile vehemente de timpani
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
intrare. Aceasta îi mai aminti de ceva. Adăugă: - Cred că-mi amintesc că acolo era o ușă laterală.. Cred că va trebui să avem chei și pentru aceea. - Da, bine, veni răspunsul îmbufnat. Părea că, în cele din urmă, se înfiripase o asociație de idei în mintea îngrijitorului. - O să se întâmple câte ceva pe aici? întrebă el. - Mai multe, răspunse Gosseyn. Dăduse răspunsul peste umăr, căci el și Enin porniseră de-a lungul coridorului larg. După ce merseră cam treizeci de metri, Enin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
CAPAORZYBSKI - haine și pantofi bărbătești, ... Probabil că vindea costume, pantofi, cămăși, cravate, pijamale, șosete, papuci și lenjerie intimă, toate după moda semantică. Era puțin ridicol, dar se potrivea cu firea umană de pretutindeni. ...Mersese la bordul navei Dzan; acolo se înfiripa o revoltă împotriva unui copil-Împărat, care vedea că trebuia să facă ce făcuse tatăl său la vârsta aceea, și căruia nu-i trecea prin cap posibilitatea ca tatăl său să fi fost ucis tocmai pentru comportamentul pe care fiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-n picioare; a doua oară, când s-a replantat, s-au furat toate legumele. Uneori, epuizați de efortul depus pe traseu, muncitorii mai opreau la gard, pentru o binemeritată pauză. Vecinii pândeau din balcoane și, în asemenea condiții, dialogurile se înfiripau clar și concis: „Ce faci, bă, acolo?!“ „Mă piș.“ „Domne’, nu ți-e rușine? Sunt copii mici, care se joacă aici.“ „Nu mai pot.“ „Pleacă, domne’, de-aici, că sun la poliție!“ „Sugi pula.“ Vara, toropeala făcea victimă după victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ale Școlii, conștiința națională a românilor transilvăneni nu numai că își atinge maturitatea, dar va fi preluată în celelalte țări române, în care, primind alte prelucrări ideologice, va fi convertită în conștiință naționalistă. Pe agenda politică a acesteia se va înfiripa, după Revoluțiile pașoptiste, programul unionist. Germenii ideii naționale, după ce au încolțit în gândirea Școlii Ardelene, se prelungesc rizomatic pentru a rodi în principatele dunărene, ale căror intelighenții vor prelua sarcina devenirii naționale a românimii. Răzuind toate elementele de detaliu pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
față, în care filosoful lansează o altă metaforă fascinantă pentru a ilustra această recluziune în sine a românismului pus în fața asaltului devastator al istoriei: "Pre-românismul s-a retras gasteropodic în scoica sa, unde în veacurile de somn aveau să se înfiripe întâiele determinante ale matricei stilistice românești" (p. 227). Refugiul românismului a fost găsit în cătunele izolate în creierii munților și în stânile ciobănești. Prin aceasta s-a configurat o constantă a spiritului românesc refractaritatea de a păși vijelios în istorie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din vagoanele de clasa a treia, în zori, chiar lângă fereastră, se pomeniseră stând față în față doi pasageri, amândoi tineri, amândoi aproape fără bagaje, amândoi nu prea elegant îmbrăcați, amândoi cu figurile destul de interesante, în sfârșit, amândoi dornici să înfiripe o conversație. Dacă fiecare ar fi știut prin ce este demn de remarcat celălalt în momentul respectiv, ar fi fost cu siguranță foarte uimiți de faptul că întâmplarea îi plasase atât de ciudat față în față, în acel compartiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi-aș fi închipuit că la noi e atât de frig. M-am dezobișnuit. — Veniți din străinătate, nu-i așa? — Da, din Elveția. — Ptiu! Departe v-a mai împins soarta!... Brunetul fluieră și izbucni în hohote de râs. Discuția se înfiripă. Amabilitatea tânărului cu pelerină elvețiană, dispus să răspundă la toate întrebările oacheșului său vecin de compartiment, era extraordinară și cu nimic suspicioasă față de absoluta desconsiderație, față de caracterul deplasat și inutil al unora dintre întrebări. Răspunzând, îi spuse, printre altele, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bani, că sufletul îi e negru, lacom, nerăbdător, invidios, infinit și disproporționat de vanitos; că, deși într-adevăr mai înainte pusese patimă în încercarea de a o cuceri pe Nastasia Filippovna, după ce cei doi prieteni se hotărâseră să speculeze sentimentul înfiripat de ambele părți și să-l cumpere pe Ganea vânzându-i-o pe Nastasia Filippovna drept soție legitimă, începuse s-o deteste ca pe un coșmar. Cică în sufletul lui s-ar fi întâlnit într-un chip ciudat dragostea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]