1,239 matches
-
Andrei Zanca cu ochi blajin trăiesc cu iluzia, refuzînd a fi în ea iubirea nu se poate cuantifica. eu nefiindu-i receptorul, fiind ceea ce tind a înfiripa din adînc, dezumbrind. iar, dacă sunt aici, în această clipă fără de ce îmi pare că aș avea nevoie oare de ce aș mai clama o lipsă, unde nu atît, Ce am făptuit cît mai ales Cine am fost, făptuind? nu putem
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
perete auzii repetat implacabilul ordin Dă-ți drumul încearcă și uită ce nu știi Brusc mă simții invadat de o tainică fervoare și fără să vreau muiai creta în cerneală și Din neștiință și teamă primele figuri începură a se înfiripă sfielnic prinzând conturul unor forme timide apoi crescură inconștient unele dintr-altel topindu-se criptic și fluent ca niște anagrame rupestre combinându-se în forme stranii abstracte de parcă însuși profesorul în uimirea lui mi le-ar fi dictat telepatic de parcă un
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
într-o dis-de-dimineață cu sapa pe umeri, cu gândul bun să se ducă pe postata lui taică-său, care în gândurile sale îndărătnice și atotstăpânitoare era de acum a sa și să curețe de bălării rapița ca-abia începea să se înfiripe în frunze. Nu știu ce megieș îl văzu uitându-se în soare, înainte de a scuipa în palme ca să se apuce de lucru și țin-te pânză să nu te rupi. Se duse într-un suflet la Năsturel să-i spună povestea și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
-și duce Hoitul suav în spate ca pe-o cruce... Cum stau și scriu... Cum stau și scriu, îți simt suflarea-n ceafă, Cu aripile mă îmbrățișezi și-o clipă În pieptul tău cu fulgi și în al meu se înfiripă O groaznică tandrețe...
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7887_a_9212]
-
sorții singurate Te-nvârte-același carusel Din larguri poposesc fregate Pe țărmu-acela paralel Când întorcând, clepsidra, frate... Timp întors în mișcarea unei clipe Umbrele mai ies din sine Când va fi să se risipe Aur din clepsidre pline Un alt joc să înfiripe Trecerile noastre line în mișcarea unei clipe Umbrele ieșind din sine Mult închise într-un ghimpe Fantazări de scrum străine Surd mocnesc - mări sub nisipe - Timp ascuns întors cu mine în mișcarea unei clipe... Visez păduri Visez păduri în care
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
bea și râdea Și cădea Lovind de moarte împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe versanții luminii în stoguri de fân licărind liniște tu paie de stică înainte de a se petrece se înfiripase deja venind stârnită de un fluture suav oprit pe-un fluture în doliu a fost moartea razantă care trecu și nu te găsi Pe mâine. Nu Pentru că haznaua și dandanaua încă se mai vând la târg cu ocaua Domnilor vreau
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
trupul din fălcile ființei/ știu doar că-n podul unde stau și privesc de sus acoperișul/ pe care se plimbă curajoasa mea pisică nemuritoare/ oamenii nu vin și nu chibițează/ și ninge întruna a nesfîrșită împăcare" (poem înainte de a mă înfiripa din bucurie). Sau: "doctorul nu mi-a mai spus nimic privind relația lui cu realul/ dar eu îl aud cum se strecoară noaptea pe terasa mea pe furiș/ pentru a consuma o oră și jumătate de muzică de greier" ( Doctorul
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
sine). Ca și: "din aceste rădăcini ce creșteau direct din pantera apei/ s-au desenat pe sine aripile mele, centrul și marginea poemului meu/ desfășurat la intrarea în portul Kalvaropolis ca un drog pentru cei rătăciți" (poem înainte de a mă înfiripa din bucurie). Negreșit, există aci o mentalitate suprarealistă. Evantaiul delirant al dicteului automat se desface adesea, dar poeta face un pas mai departe, supune conexiunile "inspirate" unei prelucrări migăloase, de parnasiană alură: "Oh, happy day! în timp ce pașii lui în foșnet
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
Mi-e greu ca să mă duc acasă O jale mare mă apasă, Căci trecutul se-nfiripă Și tu nu mai ești pe prispă. S-a aplecat cireșul din grădină Bătut de viscol și furtună. Pe mine doruri mă frământă acum Căci nu te văd pe vechiul drum. Acuma în ogradă toate-mi par străine, Când nu
Doruri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83210_a_84535]
-
Alexe O parte din mine coboară cărarea, O alta se-nalță să biruie zarea. Un ochi plânge-n taină a lumii durere, Un altul zâmbește găsind mângâiere. O mâna respinge oferta-mplinirii, O alta ajută efortul zidirii. Un gând se-nfiripă sperând mai departe, Un altul îngroapă nădejdile moarte. Cobor sau mă-nalț s-ating nemurirea, Pe inimă port ca pecete iubirea.
Cobor sau m?-nal? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83315_a_84640]
-
umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului. Într-un tărziu, umezeala manșetelor mă anunță că am învins.. Mâhnirea bate din aripi, îndepărtându-se temătoare, în timp ce inima mea, gustând tihna, își așterne culcușul înfiripat pe-o geană de Lumină.
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]
-
culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să îți ating hlamida din foc mistuitor, Când mii de candelabre stelare se-nfiripă Pe arabescul nopții, te cheamă al meu dor. De aș cuprinde-n palme misterul ce te-ndeamnă, Să vii învolburată pe dealuri și câmpii, Aș aduna tot harul din timpul tău ce-nseamnă Adâncă mulțumire în nopțile târzii.
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
dorințe nerostite, neuitate, neatinse. Stau acolo ca într-o sală de așteptare a timpului. Uneori le mai colind cu gândul făcut arc peste vremuri. Pe unele abia dacă le mai zăresc, printre faldurile dese ale uitării de sine. Altele se înfiripă repede, sub privirile mele uluite, scuturându-și colbul, renăscând, mi se agață de inimă rugător: - Împlinește-mă, împlinește-mă! Le îmbrățișez, ușor confuză de insistența lor tardivă. Nu mi-ar ajunge încă o viață să le desăvârșesc pe toate.
Prea multe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83330_a_84655]
-
funcționarilor de la birou. Cu un instinct obscur, Neculai își dăduse seama că forța acestui mic tiran era inferioară celei ce zăcea în hârtii. Iar acum, întâia oară în viața lui, iată, Neculai intra în grațiile acestei forțe !... În el se înfiripa confuz un soi de recunoștință care, deși teama încă nu-i pierise, îl lega de oamenii pe care îi privea, Până atunci Neculai trăise într-un teasc în care prea puține dorințe i se împlineau. Cum nu avea nimic al
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în scurt timp să se încaiere. S-au luptat cele două armate cât s- au luptat, dar castelul tot nu a putut fi cucerit. în aceste condiții, supărătoare și pentru unii și pentru alții, gândul păcii a prins a se înfiripa. Numai că în calea lui se ridicau, precum o stavilă, orgoliile, fudulia - mai pe șleau spus. „Cum să cedez eu?” se autointeroga Girard. „Să mă las învins de un nesupus?” se întreba, tot retoric, și Carol cel Mare. Și într-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
care făcuseră parte și frații ei. Până la urmă, colonelul Obogeanu, comandantul Brigăzii 22 Infanterie, a dat ordin ca Teodoroiu Ecaterina să fie repartizată ca ostaș combatant în compania 8, batalionul 2, Regimentul 18 Gorj. Un alt vis începe să se înfiripe Visul cel nou al Cătălinei era acela de a face tot ce-i stătea în puteri pentru a se alătura cât mai repede trupelor greu încercate în crâncene lupte cu un inamic mai bine pregătit și înarmat. Era în ziua
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
gest de alint definitoriu. Oftă adânc. Atunci se întâmplă ceva ciudat. Mânuța delicată se mișcă imperceptibil, mai întâi, apoi degetele ei atinseră epoletul roșu al uniformei controlorului. Toți împietriră. Fetița urmări cu degetul pe haină și un zâmbet i se înfiripă pe obraz. Privirea ei se plimbă mai sus și o întrebare tîșni de pe buze: - Nenia di ci aveț roșu la șapcă? Mie din tăti culorili, cel mai mult îmi plac roșu șî galbin, așa ca bluzița asta, mai zise, arătând
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
din cel urban. Autorul nu ne ține departe nici de amintirile primilor fiori de iubire și gingășia acestor momente. Astfel amintirea codanei Maria din «Pământul făgăduinței» a rămas la fel de vie și la anii senectuții. Idila cu Rodica din «Prima iubire», înfiripată într-o tabără în timpul gimnaziului, uitată și reînsufletiță mai târziu în anii liceului, sunt alte câteva note autografice scrise cu emoție și respect, pe alocuri cu autoironie visavi de reacțiile pripite de adolescent, și care completează registrul amplu, caleidoscopic al
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Era orașul viselor, Orașul imperial, capitala glorioasei Împărătese Isher. De la înălțimea imensă la care se afla, vedea turnurile palatului de argint și reședința imperială. Spaima îi dispărea treptat, lăsând locul unei senzații de fascinație și uimire care începea să se înfiripe. Constată cu emoție, că palatul se apropie de el cu o viteză uluitoare. "Arătă-i Palatul", spusese omul acela. Acoperișul scânteietor îi aruncă un fulger drept în față. Trecu prin trupul lui metalul solid din care era alcătuit acesta. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fosforescenți care din mare ies. Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc. Mereu e alta, alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți. S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți, se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc. Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar, în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți îmi este dat, până la capătul acestei vieți, în fiecare zi din nou s-o cuceresc. ULISE De pe liman pe golfuri privirea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
câțiva pași și o privi insistent. Părea tristă. Sau melancolică. Părul de culoarea rubinului i se revărsa peste umeri. Avea un profil frumos. Nas mic, drept, bărbia copilăroasă, buze... Nu și-a dat seama când schița a început să se înfiripe. Desena concentrat, cu o febrilitate pe care nu o mai cunoscuse. De nu s-ar mișca, dacă nu s-ar ridica să plece... Nu te mișca! Te rog! Ești perfectă! Și lumina cade atât de bine! - Cu mine vorbiți? Dumnezeule
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fond, Immanuel al ei, tresărind încântat de noua lui cucerire. Senzații cu care barmanul Florin, orice s-ar spune, nu o înnobilase niciodată. O relație periculoasă la care visează multe femei toată viața în ceea ce o privește pe Melania se înfiripa fără nici un efort de îndată ce sălta din raft tandemul Ilf și Petrov, deși, sau poate tocmai de aceea, nu reușea aproape niciodată să și dea seama care e ăla de rânjește, ciufulit beethovenian, hâtru, dar, hotărât lucru, încântător, călare pe vițelul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a face cu cazul trist al stingerii unei ilustre ramuri tradiționale, la capătul unei istorii care a semănat cu o lungă bătălie dusă în numele absolutului divin. Că larma bătăliei s-a domolit și că, din rîndul beligeranților speculativi, s-a înfiripat o procesiune mortuară ce a culminat într-un tîrziu cu îngroparea renumelui metafizicii, acest detaliu ține de regulile seci ale selecției culturale: sunt discipline care dispar cu totul din istorie, lăsînd în urmă cîteva cărți sau măcar dîra unor articole
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
se jertfește sieși, căci nu figurează nici neantul nici transcendența, ci doar o concretețe ce se leapădă imagistic de sine, ce se desfoliază cu o diafană întristare: "Alergai peste maci/ Cu brațele întinse către un chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
să fie nimic după ce o lăsasem din mână și-mi ieșise din vedere. O femeie văzută pe stradă, care se uitase o clipă la mine și apoi, cu aceeași expresie, la o vitrină de metalo-casnice, existase doar pentru acea clipă, înfiripată din mult ipsos și un strop de culoare, și destrămată la loc în circulația fierbinte a străzii. Ce să facă Anca la bătrînețe? Să-și crească nepoții? Dar scaunul pe care stăteam atunci, privind-o și sorbind din paharul cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]