967 matches
-
iar celălalt la Securitate, la un loc ăștia doi nu fac cât unul, cât Cameniță, cât de departe sunt noii stăpâni de vechiul stăpân, și în ceea ce privește brutalitatea, știința de a da ordine, de a-i stăpâni și de a-i înfricoșa pe ceilalți, dar și în ceea ce privește calitățile personale, inteligența nativă, Cameniță are o inteligență vădită, e drept, neșlefuită, dar o inteligență remarcabilă, pe când ăștia doi sunt mai degrabă niște neisprăviți, temători de șefi, șovăielnici, nu-i duce mintea, merg mai totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mine, ce s-a petrecut în somnul meu. -Da, am avut un vis cu tatăl meu, un vis foarte amănunțit, cu contururi precise, un vis lung și coerent. Dar visul ăsta nu numai că m-a înfiorat, că m-a înfricoșat, însă mi-a lăsat și o puternică senzație de neverosimil, de ilogic, nu-mi vine să cred că s-a întâmplat aievea ce mi s-a arătat mie. Învață-mă, așadar, Lazarus, ce visez eu, ce lume apare în visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în stare s-o suporte. Ce să facă, ce să facă, zău, ca să scape de această teroare fără margini?!... Dimineața s-a îmbrăcat, și-a dat cu puțină apă rece pe față și a pornit cu pași hotărâți și deopotrivă înfricoșați spre miliție. Trebuie să mărturisească tot, nu mai rezistă, trebuie să mărturisească tot, înainte de a afla ei, înainte de a fi prea târziu. Milițianul de serviciu a raportat comandantului despre cazul puștiului, acesta a înștiințat Securitatea și astfel Gabi Papadopol s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i înfrunte pe bandiți și să le bage spaima-n oase, să-i belească, să-i zdrobească. Numai că n-a avut parte de un mare meci, cum spera. Din prima secundă a arestării, Vlad deja era învins, era și înfricoșat, și oripilat de ce se petrece cu el. Realiza tot absurdul situației: el n-avea nimic de-a face cu lupta politică ori cu problemele sociale, el era desprins din social, iar acum oamenii aceștia, anchetatorii, îl luau drept altul, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
greu - anchetelor. Securitatea voia să facă din mine un turnător, deci martor fals împotriva preoților noștri superiori: Pr. Dămoc și Chelaru. Neputându-mă convinge să fac acest serviciu, m-au amenințat că voi fi pus alături de ei. Nu m-a înfricoșat această amenințare și ca atare au trecut la represalii. Mai întâi au voit să scoată de la mine și să cunoască tainele și viața noastră călugărească și apoi, văzând că n-au cu ce mă agăța, au voit să mă compromită
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întunecat -, culori care nu mai migrau, cel mult se colorau în sinea lor cu o idee mai închis, în loc să zburătăcească în chip de peisaj și să se irosească. Sicriele erau de o alcătuire mută, de o calmă determinare. Nu mă înfricoșau, când le atingeam rămâneau atât de potolite, încât liniștea lor se răspândea în mine. În timp ce anotimpurile din ținutul de-afară se înghesuiau unul într-altul, pentru ca în cele din urmă să se devoreze reciproc, sicriele acestea din atelier nu ajungeau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
le trece prin minte vreo rugăciune. Când nu crezi în rugăciuni, începi să cânți pe mutește. Acest cântec îmi pare ca daliile din grădină. La fel ca ele, reușește să insereze o pierdere în șirul celorlalte vătămări. Mă încântă și înfricoșează plantele cu tulpini păroase, târâtoare, prea subțiri, cu frunze zimțuite adânc care te zgârie și cu fructul mare cât o căpățână. Căpățâni mute, cărora chipul de carne aprinsă le crește pe dinăuntru: dovlecii și harbujii. Își supraevaluează forțele vrând să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am cântat copiilor, le-am explicat cuvintele și i-am îndemnat să privească zăpada ce cădea din cer peste oraș. Fețișoarele lor mă priveau ursuze. În mod intenționat fuseseră ținuți departe de sentimentul de uimire ocrotitor chiar și atunci când te înfricoșează, de privirea și-auzul adunate în imagini poetice, oferindu-ți reazem chiar când te fac să devii sentimental. Frumusețea ninsorii - pe care de când lumea o poți contempla de unul singur - nu era câtuși de puțin un subiect. și în acest
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
batista fața murdară, plină de sânge și de pământ încercând să mă resusciteze. N-a mai putut rezista. Din băiatul ironic și sigur pe el de adineauri, când glumea pe socoteala căzăturilor mele, devenise deodată atât de tulburat și de înfricoșat la vederea mea chircit și încovrigat aidoma fetusului pe pământul țepos, încât plângea cu sughițuri deasupra mea încercând să mă deshame, să-mi desfacă sforile sufocante și să mă aducă pe linia de plutire. Titi, Titi, să nu mori, Titi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în poartă. Glasul răgușit și nervos al unui dulău i-a răspuns atât de înfuriat și amenințător, încât n-a mai așteptat să vadă urmarea ada giului biblic: "...Bate și ți se va deschide..." (Matei, 17:7) Ci a plecat înfricoșat mai departe. Inima îi bătea cu putere având acut senzația că a comis o faptă rușinoasă, antisocială. În urma lui, la câteva secunde, proprietarii au ieșit afară din curte și zărindu-l pe tata îndepărtându-se sfielnic și extrem de rușinat, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pasăre care deodată, pe neașteptate, și în mod inexplicabil, și-a schimbat zborul spre est, spre moarte: „Pasărea aceea sunt eu. Era castanie, cu două pete albicioase pe vârful aripilor. Sunt oare o creatură mai slabă decât o pasăre călătoare înfricoșată să zboare singură și să descopere ce se întinde dincolo de apele perfide, despre care cei vechi vorbesc ca de ceva tabu? Pasărea, de aceea, era de neajuns. Era «Dislocatul». Când am încercat să mă apropii de ea, a zburat în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
oameni)? La cerbi există mai multe tipuri de slăbiciune? De ce sunt cerbii mai puțin viguroși? Dar oboseala e legată de insomnie? Cerbii au insomnie? Insomnia are rădăcini în inconștient (la oameni). Cerbii au inconștient? Unii dintre cei fără somn sunt înfricoșați că somnul înseamnă moarte. Există unii cerbi fără somn? Poate că cerbii nu dorm și de aceea slăbesc. Sunt oameni care suferă de boala numită de dr. Held „comportamentul cititorilor lui Le Monde”. Ca să nu adoarmă, bolnavul se silește să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a apărut Apolo care mi-a spus: Tiresias, tu Îi Înveți pe oameni speranța de a refuza destinul. Îi faci să vadă În vorbele tale șerpii și Îi Îndemni să le despartă cu grijă și să se ferească. În loc să Îi Înfricoșezi, Îi faci mai puternici... CÎnd m-am trezit mi-am dat seama după răceala mîinilor că se făcuse noapte... Poate că nu mai sînt nici zei, nici șerpi pe munte... Trebuie să alegem singuri...) Marea. Ulise. Coasta Înspumată de valuri
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
urcat pe el a intrat parcă Într-un fel de nebunie a luminii ce ne-a zăpăcit de tot. El, care disprețuia suferința, a murit În chinuri Îngrozitoare, răcnind de se cutremurau arborii din apropiere. Nu mai era strigătul ce Înfricoșase odinioară leul din Nemeea, ci răcnetul unui om care s-a trezit singur În fața morții. Crezuse că puterea sa n-are margini și iată că moartea i le-a arătat În sine Însuși. Zeii n-au nici un amestec aici. Acolo
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În jur... pustiu, fluturi de piatră, păsări de piatră, animale de piatră, oameni de piatră, o, cum mi-aș dori ochii tulburi ai lupului Lycaon... Umblu cu speranța că Într-o zi voi Întîlni pe cineva care să nu se Înfricoșeze de mine și de singurătatea mea. Dar aș implora-o În zadar pe Atena. Ochii ei vineți nu cunosc mila. Nu mă pot apropia de nimic fără ca acel lucru să moară. Nu pot atinge nimic fără să prefac acel lucru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
totul este trandafiriu fiindcă exiști tu, fiindcă ești scutită de această nenorocită grijă cotidiană: ziua de mâine de aici. Pentru Crăciun și Anul Nou, îți trimit buna și vechea mea dragoste și urările mele de fericire! (Originală urare!) Te strâng înfricoșată lângă mine, Mamina II Luni, 15 decembrie 1947 [...] Te rog să te distrezi de sărbători; ești tânără. Dar fii prudentă, nu te încrede în străini, nu ieși niciodată cu o singură persoană: ieși cât vrei cu mai multă lume. Să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
curețe de praf vechiul vis parizian. în fond, de ce n-ar fi realizabil ? Ea ar putea să întrețină întreaga familie lucrînd ca secretară, iar el ar avea timp să-și caute vocația. Inițial, el marșează la planul ei, dar e înfricoșat : atît timp cît nu încearcă, nu riscă să rateze, poate continua să creadă că a fost făcut pentru lucruri mărețe pe care numai circumstanțele l-au împiedicat să le realizeze. Or, iată că, acum, soția lui îl împinge de la spate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șira spinării. Nu, Măria ta! strigă Șendrea. Să nu te-ncrezi! De pleacă ei... Cu cine om lupta?! strigă Duma. Slobozenia e pieirea Moldovei! strigă Mihail. Ștefan tace. Îi privește cum stau îngenuncheați, cu capetele plecate, frământându-și căciulile, tăcuți, înfricoșați:... Și se pomenește vorbind și glasul său e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi... Tatarii-s aici, dar turcii, pe cale, sunt la două săptămâni de hotarele Moldovei.... Vă dau slobozenia! spune el răspicat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin tufișuri, decât în șeaua cailor... Dă, Doamne, bine! Și, uite-așa, cătinel-cătinel, pe cale, îi vlăguim, îi împuținăm, îi sângerăm, îi înfricoșăm, îi însetăm, îi înfometăm, îi facem neoameni și-i ademenim la lupta cea mare pe viață și pe moarte de la Valea Albă, unde am ridicat cetate de apărare. Le tăiem ramazamu'! Post și rugăciune! Allaallah-la-la! Îi belim! Mama mă-sii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de acea amintire, sau mai bine zis ea trage de mine - cât de tare s-a speriat tanti în acea după-amiază când afară s-a dezlănțuit furtuna, cu ploaie torențială, cu fulgere și tunete; acestea din urmă mai ales o înfricoșau, temându-se de ele mai rău decât de posibilele bombardamente; era în vara lui 1944, ne aflam la Corabia, în refugiu; deși ne adunasem cu toții în aceeași cameră, aceasta părea, în acele clipe, mai goală, mobila puțină părea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la catolicism și trăind „liber” cu un cardinal, trăind după pofta inimii și scriind ce-i trecea prin minte. Era foarte pasionată, nu cum își închipuie „leneșii de inimă”, că era rece! Printre calitățile prețuite erau acestea: să nu fii înfricoșat, pentru că Domnul îngrijește de noi tot timpul! Citind, mi-am amintit de visul de azi-noapte: priveam o pictură veche și deodată am văzut ochii Domnului vii, mă privea cu o infinită bunătate. Toată ziua am fost fericită din cauza acestui vis
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
În orice caz, Kerstin mi-a povestit mult despre tine, și ea te iubește într-adevăr foarte mult: te admiră mult. Mon Dieu, cine nu te iubește și cine nu te admiră? Ești într-adevăr răsfățată, știi, asta uneori mă înfricoșează. Ți-am citit eseul despre Istrati și mi-a încălzit inima. Ce sensibilitate extraordinară! Mă simt ca un subdezvoltat. Ce prospețime ai! Ești un miracol, mon miracle! Mâine dimineață, foarte devreme, voi zbura la Helsinki, unde voi rămâne câteva zile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru a mă deplasa pe teren. Uneori însă trebuia să merg singură pe teren la Ghiduleasa. Într-o dimineață atelajul era gata de drum. Am luat mapa cu acte și m-am urcat în șaretă. Armăsarul nărăvaș nu mă mai înfricoșa, dar aveam o strângere de inimă atunci când plecam singură pe teren. Odată ieșită pe poarta primăriei nu am mai putut să l opresc până la o fermă ce se afla undeva pe deal. Acolo era un iaz amenajat de săteni, special
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îmi apare în față foarte clar. Locuia la Bălți, aproape de gara Pământeni, într-o casă enormă, despre care se spunea că pe vremea Țarului fusese o școală franceză. Era mai mult decât o casă, era un monument masiv, care mă înfricoșa când mă ducea Mama să-l vedem pe Părintele Vania. Credeam că acolo sunt stafii; aceasta era dispoziția mea ca musafir al părintelui. Camere mari, mucegăite, închise cu lacăte duble; printre grilele obloanelor nu se zăreau decât câteva roze care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]