934 matches
-
deja nemuritor, Întrucât am aruncat o privire În anticamera aceea, m-am uitat măcar printr-o crăpătură, deși eram copil“; ea Îmi ia mâna, o duce la ochi, la buze, mi-o sărută cu atâta dăruire, că iar mă Întreb Înfrigurat dacă asemenea gesturi mă pot minți. E sinceră, Îmi spun, nu poate să mă Înșele, dacă mă iubește. (miercuri) Replici disparate pe holul facultății: „Martin, ce-ar fi să le facem o figură“, zice A. „Ce figură?“ „Să ne batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cailor, brișcă merse printre moșiile Vlăduța, la stânga, și Babaroaga, la dreapta. Priveliștea era monotonă. Aceeași câmpie, pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de coroanele veștede ale copacilor, se întrezăreau clădiri albe cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cărăbăniră la Ministerul Domeniilor. Trebuiră să aștepte în curte. "Numai după unsprezece e voie să intre publicul", le-a strigat, printre gratiile ușii, un glas cu barba neagră. Mai veniră și alți oameni, de prin alte părți, tot cu necazuri, înfrigurați și înfricoșați ca și dânșii. Când s-a deschis poarta, s-au îmbulzit înăuntru. Portarul, scund, urâcios și cu barba până-n brâu, i-a oprit: ― Încet, hăi, c-aici nu e teatru!... Ce poftiți și pe cine căutați? Începură respectuos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Trebuie să fiu și eu recunoscător măcar cât pot, că nu se știe ce aduce ziua de mâine. 4 Era plină de țărani și curtea primăriei, și ulița. Așteptau de vreun ceas și prefectul nu sosea. Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pârjolul. ― Nu-i nimic, băieți! zicea dânsul când unuia, când altuia, prietenos și ca o scuză. Noi s-așteptăm pe domnul prefect, nu domnul prefect pe noi, c-așa-i omenia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le-ar fi vorbit din fundul inimii. Pe drum mai întîlniră ici-colo oameni care se sfătuiau și care de asemenea se luară după dânșii. În bătătura cârciumii barem era bâlci. Până și femei, și copii căscau gura amestecați prin mulțimea înfrigurată. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. Numai uneori țâșnea cîte-o vorbă tare, ca un strop într-un nor încărcat, stârnind uimirea și întoarcerea capetelor. ― Înăuntru care sunt? întrebă Vasile Zidaru, auzind zgomot din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după argumente și considerente care s-o justifice. Ce va fi, se va vedea atunci când va fi să fie... Acuma Miron, plimbîndu-se prin odaie, auzea afară glasurile care-i spuneau că a sosit momentul hotărâtor. Lângă o fereastră, Isbășescu privea înfrigurat, cu interjecții de spaimă. Își zicea că ar trebui să iasă, să-i întîmpine, dar amâna mereu, parcă fiece minut de întîrziere ar fi fost un câștig pentru dânsul. Afară, zgomotul de pași și de glasuri se întețea. Mulțimea se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sus, spre Universitate, alții în jos, spre Piața Unirii. Oamenii grăbiți sau speriați seamănă între ei. Când tac, iau poziția ghiocelului, când sunt nedumeriți, par niște flori de toamnă. Cărându-și rădăcinile în spate, ca pe niște năvoade. Sau bulbii înfrigurați, la piept. Dar Costică Ologu nu vedea lucrurile în același fel, astăzi privea hăt-departe, peste oameni și lucruri. De aceea întrebă : — Câte picioare o avea Dumnezeu ? Lumea se apropia cu multe tulpini și picioare, ca un miriapod. Pe bune, își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
burlesc-minimalistă, desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la paradigmele imprevizibile ale heterotopiei. Arătate cu degetul, cu simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice invazii de șoareci, eul liric e conectat, nu numai radiofonic, la marile dileme ale vieții moderne, cronometrate după GMT. Condiția periferică e eufemizată într-un chip agresiv-compensator, prin demitizarea „centrului”. Poetul exaltă fără grandilocvență forța intelectului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
se afla în temniță: Era în seara de Crăciun și Biserica Mamă era plină de lume rugându-se. Eu mă aflam nu foarte departe de altar și urmăream slujba evlavios, mă rugam, mă închinam, mă concentram gândindu-mă la Isus înfrigurat într-o biată peșteră, deasupra unei grămăjoare de paie. La un moment dat, pe altar am văzut zburând un șarpe, în clipa următoare dispăruse în absidă. Am început să strig, m-am îndreptat imediat spre preot și, cu glas tare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
noastră este un semn de noblețe sufletească, de generozitate, care poate declanșa un proces de reflecție de pe urma căruia cel În cauză să se simtă dator să răspundă prin atitudini similare. Μ Scuzele târzii sunt ca florile de ger, care strălucesc Înfrigurate Într-o fereastră... Μ Actul de creație cuprinde, se știe, un paradox: restrânge universul cunoașterii, deoarece orice act de creație impune o delimitare, o precizare, dar, În același timp, Îl și sporește, deoarece oferă un nou Înțeles. Constantin Noica esențializează
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și, dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jerfindu-se pentru o singură privire,/ Ar vedea numai spatele din care s-a smuls,/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt.// Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii./" (Cuplu) Ca o privire în oglindă, iubirea este receptată de autoare drept punte către absolut, privită prin ochii muritorului, această punte fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jertfindu-se pentru o singură privire,/ Ar vedea numai spatele din care s-a smuls/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt/ Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii". (Cuplu). Semne indice ale unui regim sufletesc, asemenea celor din Povestea soresciană, "cei doi protagoniști, forțe psihice divergente, dar cu egală îndreptățire
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ai dat la masă niciodată napi! Maria: Nu prea se mai mănîncă. Val: Săracul nap. S-a demodat. S-a zis cu el. Alex: Și-atunci de ce l-au mai semănat ăștia din bloc?! Val: Tocmai de aia. Mihai: (puțin înfrigurat) Cred că știu de unde-l cunosc! Nu-s sigur dar... Chiar că ar trebui să mergem... să meargă cineva din noi la muncă voluntară... Cine se duce? (pauză) Sigur, ca de obicei, așteptați poate să mă duc eu. Ei, aflați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor primi și acolada consacrării literare la care, înfrigurat, aspiră. Florin Faifer Păreri și păreri... Dezamăgirea post-revoluționară, sentimentul de frustrare, deruta, inerția, opacitatea, incultura politică, mentalități sclerotice, spiritul de mafie al vechilor structuri, tehnologii învechite în toate zonele de activitate politice, economice, culturale nedreptatea marginalizării celor care au suferit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Echenoz (Vancouver, Machado, Breughel), subtile, exotice, cu rezonanțe cultural-geografice. Personajul-narator, Breughel, Își continuă experiențele concentraționare În Nuit blanche en Balkhyrie, o distopie descinsă din Orwell, o lume În război, unde existențele se duc de pe o clipă pe alta, În așteptarea Înfrigurată a morții: “Un jour, nous nous réveillerons. Il fera noir. Enfin, il fera noir.” Rolul antroponimic al personajelor este acela de a fixa narațiunea pe coordonate spațio-temporale cît mai vaste, de a Împiedica identificarea fidelă, din partea cititorului, cu realități istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dragă extraterestră, și parcă mă văd pe mine la început de drum: seara târziu, amândoi flămânzi, al meu - îmbufnat în fața televizorului, eu - mânată din spate de instinctul de gospodină, stând la răscruce de drumuri în holul apartamentului și întrebându-mă înfrigurată în ce direcție o fi bucătăria... A fost greu, am făcut greșeli cu nemiluita, dar am și avut înțelepciunea să învăț din fiecare câte ceva, timp în care extratereștrii au tot aterizat în patul meu și și-au luat zborul, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aer tare”), vine, „ca o veste” (rea) cel de iarnă. Obsedat de felul cum arată, Bacovia urăște frigul pentru că, adesea, el îl învinețește, îl urîțește: „Un frig violet [adică matinal - n. m.], și fața e creață” („Plumb de iarnă”). Omul înfrigurat e mai mic, îngrămădit, stîngaci, nu o dată caraghios. Frigul e o constrîngere care te obligă să iei act cu neplăcere de propria persoană: „-O, cum omul a devenit concret...” Consecințele sale morale sînt mai dureroase decît cele fizice. Asociat cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în căuș și îmi privesc chipul/ înainte de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acoperiș prin pereți/ cu răsuflet greu cu răsuflet/ și trec prin carne prin suflet// Ca un blestem pe capătul crucii/ tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii" (Vin bursucii). Ori pe Blaga, "fiul faptei" autohtone, devenit un ciudat călător prin înfrigurata Alaska (I): "Fiul mamei mele broasca dacă eram// Cât de tandru orăcăiam/ Cum mă cântau ce mă cântau/ Cei care mamă broască nu au// Palid copil al florii/ Pacea mi se strecoară pe sub pleoape// Căci fiul mamei mele broasca nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
minori de pe lîngă orașul Poltava. A fost marea sa șansă și, totodată, un moment benefic pentru pedagogie. Lipsea orice dotare a noului așezămînt, după cum lipsea orice experiență a noului director într-un astfel de domeniu. A urmat o perioadă de înfrigurate căutări, de puține izbînzi și numeroase eșecuri. Makarenko trebuia să redea societății "societății socialiste" copii și adolescenți care deveniseră vagabonzi și delincvenți din cauza nenumăratelor tragedii familiale și individuale din anii primului război mondial (1914-1917) și ai războiului civil ce i-
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lui Satomi Mitarai. Articolul începe astfel: "Sasebo, Japonia. Într-o după-amiază senină, în acest pașnic oraș portuar, o fată de 11 ani, plină de sânge și cu un cutter în mână, a intrat în cantina școlii elementare la care învăța. Înfrigurați, profesorii și elevii au crezut că eleva, cunoscută pentru firea ei distrată, se rănise grav dar ea a înlăturat repede această impresie, rostind aceste cuvinte cumplite: "Nu-i sângele meu"". Pentru jurnaliști, această crimă este cea mai recentă dintr-o
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dă numai în cazuri de nevoie. Un eveniment provoacă în artistul Prometeu ambiția de a arăta ce poate, fapt care declanșează dezacordul între suferința și dorința de a construi un „nemaivăzut altar”. Eminența artistică e asociată aici unei virtuți răzbunătoare: „Înfrigurat de-un singur gând... I-ai dat răspunsul răzvrătit: Mai pot!” Verbele violente sparg cadrul tradițional al baladei: „a smulge”, „a strivi”, „a încinge”etc. Confictul între cele două personaje e rezolvat în favoarea creației, simbolul unei puteri eterne „o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pragul Orientului. [...] Iarna deschidea ușa cu mănuși de piele de Suedia, sub cuvînt că nu poate suporta fierul rece pe mînă. În poezii de o factură savantă, cu luciri de email, care nu izbutise să pară personale, Mateiu Caragiale caută înfrigurat strămoșii pe care sîngele său împestrițat îi scotea din felurite epoci. [...] Craii sunt niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim, cel puțin cît privește pe Pașadia și Pantazi. (Jurnalul) relevă un om de un snobism încîntător, de-un temperament
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]