1,889 matches
-
să avem printre obiective și cel de a-i mai întinde pe elevi la cap? Ce zici, Mayfield? Dar dr. Mayfield nu răspunse în nici un fel. în timp ce Judy lua tot mai tare configurația unui struț care, din neatenție, și-a înfundat capul într-o găleată cu ciment, el deveni conștient de faptul că dubla atestare era condamnată. — Ce pot să zic în favoarea doamnei Wilt, continuă dr. Board, e că într-adevăr se ține bine. Nimeni n-ar putea să spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând stins, de plâns și de plăcere, în perna în care își înfundase părul rebel și sârmos, de aramă. „Știam, știam că tu...“ Îl așteptase, prin urmare. Nu degeaba se ferise el de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl atinseră, îl electrizară, sângelevui, iarăși, hainele zburară, mototol, îl trăgea în ea, adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Autoritatea atotstiutoare si atotputernica. Surprizele mamei noastre, Natura! Mai există încă, închipuie-ți, încă în stare de surprize. Funcționarii sunt șocați, săracii, crede-mă. Șocați, parasiti, paralizați.“ Era într-o stare specială, se vedea: strănutatul. La fiecare câteva minute își înfunda adânc capul în reverul de blană al paltonului său vechi,boieresc, mâncat de molii. Scotea, de la rever, o marebatistă albă, un fel de șervet, pe care apoi îl reîmpăturea cu grijă și îl punea la loc, deși era evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei. — Poanta e, domnu’ Glass, spune el bătând prietenește automobilul pe capotă, că e mai bine că mizeria aia v-a înfundat rezervorul. — Cum adică? întreb, neștind cum să interpretez această afirmație neobișnuită. — Ieri-dimineață, după ce-am vorbit, credeam că termin în vreo două ceasuri. De-aia am zis că o să putem să v-aducem mașina pe seară. Mai țineți minte? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
distrug acum reputația. Dar asta numai dacă te porți ca un băiat cuminte. Ori faci cum îți spun, ori trec la planul B și vin după tine cu toate forțele. M-auzi? O să mă asigur că ești arestat și că înfunzi pușcăria. Îți fac viața atât de grea, că nici n-o să mai vrei să trăiești. Adieu Rufus nu a vrut clădirea și nici anticariatul. Nu mai voia Brooklynul, nu mai voia New Yorkul, nu mai voia America. Singura Americă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
destulă umezeală. În septembrie se împliniseră doisprezece ani de la moartea tatei, dar ziua aceea încă frumoasă se nimerise să fie de serviciu, așa că se dusese la cimitirul Bellu catolic doar mama. Da, tu, decât să vii acolo, preferi să te-nfunzi într-o cârciumă. Nu știi, zic, că sunt gata cu romanul, cu primul meu roman? Și ce ai de gând cu el? Păi, trebuie să-ncep să umblu la edituri... Tata m-a privit zâmbind trist și a plecat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
uită bănuitor, cine dracu-i spusese polițaiului că fie-sa și-a pus actele pentru Canada? Tot eu i-oi fi spus, când beau un păhărel mai mult nu știu ce dracu’ m-apuc să spun. Petrică își bea repede vodcuța, își înfundă cu foile ziarului buzunarele paltonului lung de șiac și pornește spre casă fără grabă, cu sentimentul că partea bună a zilei lui s-a consumat după ce „i-a prins“ pe gunoieri și și-a băut doza. Am nimerit o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
el atât de natural încât îl simt că pe o prelungire fireascè din mine însumi, Așa lucreazè Matei cu calculatorul, de parcè ar face dragoste, în felul èsta s-a exprimat o colegè de-a mea de la Institut, stârnind hohote înfundate de ras, dacè ar fi și în pat la fel de bun! Oricât s-ar strèdui Eugen sè se dovedeascè mai tare decât Matei nu va reuși, el nu stie taină mea, el nu stie cè nici un sistem nu-mi rezistè! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aer un miros persistent de haine îmbâcsite, de urinè și de tutun ceea ce face ca în stomacul meu sè se înalte un val uriaș de greațè care se sparge de pereții interiori ai cutiei craniene, lovindu-se de cerul gurii, înfundându-mi nèrile și astupându-mi urechile, înecându-mè lèuntric, mè felicit pentru gestul de a fi deschis geamul, aerul rece și proaspèt de afarè fècând totuși atmosferă din interior ceva mai respirabilè, ascultându-i aproape paralizat cuvintele de nebunè, Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se străduiește să uite. Lumina galbenă, roșie, care se Întețește deasupra Rinului plumburiu, până atinge dealurile roșii, până atinge cerul roșu-prăfos, În timp ce ea aleargă pe bicicletă, aleargă, cine a spus că pe Bergstrassse, acolo, a căzut bomba? Gâtul Îi e Înfundat cu praful cenușiu, gustul de ars, de funingine, pe limbă, icnește, bicicleta s-a poticnit de un corp moale și a aruncat-o Între mormanele de moloz care fumegă, imense, pe cerul roșu, se ridică În patru labe, e desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Încăpățânare mascată sub o aparentă supunere. Bunicul spunea că era cazul clasic de reacție infantilă, prelungită și la maturitate, de a te opune părinților, pe care Îi confunzi cu autoritatea... Traian Își pune la loc, pe nas, ochelarii și-și Înfundă În buzunar batista. Fără să se uite la el, Christa este convinsă că fața lui strălucește, ca mai totdeauna, de mulțumirea obtuză a datoriei Împlinite. Și, prin tonul cu care continuă, ea vrea să Îl facă să Înțeleagă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
smulgă telefonul cu priză cu tot, ca să spună: — Da, draga mea, sunt bine, fii liniștită, mă simt perfect, nu mă doare stomacul, nu sunt constipat, nu am diaree, Îmi iau la vreme pastilele, vremea e cam călduroasă, mi s-a Înfundat o ureche, nu te teme, sunt și aici doctori, sunt infirmiere cu epoleți, se țin după mine din oră În oră, nu Îți fă griji pentru mine, de tine ai grijă doar, ia-ți pastilele, fii atentă să dormi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
turcilor. Și întreaga delegație făcuse din asta o veritabilă axiomă a diplomației rusești, cu totul inacceptabilă pentru sultan. Trecu în salonaș și, în așteptarea soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
când descoperise că acele negocieri se purtau, de acum, chiar în hanul lui, adică exact acolo unde nu putea intra nici o „ureche” străină și din care nu răsufla nimic în afară. Informatorul mai scria că, la aflarea veștii, împăratul își înfundase bărbia în gulerul mantalei și, înainte de a încăleca pe calul său favorit pentru o scurtă plimbare, șuierase printre dinți: „O să am grijă de armean!”. Prințul zâmbi, lăsând fumul să se prelingă la fel de încet ca și ninsoarea. Simți dintr-odată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uitai mai mult. Că era și cam așa, fără nimic pă ea, pă nicăieri. Iar junele o apucase tare... tare... așa, tot către ea... tot în... Cum să vă spui?... Hai, lasă-mă, că am treburi! Rămas singur, Kutuzov își înfundă bărbia în gulerul mantalei. Cuvântul ciudă i se părea prea șters. Pierduse bătălia. În seara aceea mersese la sigur, convins fiind că lucrurile vor evolua în sensul dorit de el. Cum ar fi putut o actriță oarecare să refuze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
n-ar fi apărut, așa, ca din pământ, acel june. N-au schimbat nici măcar două vorbe, nici măcar două vorbe și au șters-o împreună, de parcă se cunoșteau de când lumea. Să fi fost înțeleși dinainte? Erau într-adevăr agenți? Kutuzov își înfundă și mai tare bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o posibilă apropiere. Și, iată, ea stătea lângă el, mai răpitoare ca oricând în uniforma de mare general a lui Napoleon. Se trezi vorbind. I se destăinui. Ca să se facă mai bine auzit, îi șopti toate acele mărturisiri la ureche, înfundându-și gura în părul ei și urmărind apoi efectul în adâncul ochilor negri, în sclipirea ascunsă sub fluturarea pleoapelor sidefate. ― Nicicând nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, mon général. Dar nici măcar nu mă mir, pentru că ești cel mai fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vedem noi, În sate; cine-s preceptorii? Cine jăndarii? Cine slujbașii mai măricei, cu lefuri mari, de trimăși În colònii? Neghina, pleava, drojdia, scursura de la ei din Regat! Care cum face o poznă la ei, pentru care ar trebui să Înfunde pușcăria - pașol na Rumânskii Sibir! În loc să-i vâre la ocnă, la ei, de răi, ni-i trimete nouă, de buni, oameni buni! Da’ ci-i pământu nostru al Moldovei, dom’țători: groapă di gunoi? umblătoare? Da uită-te la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să rostească vreun cuvânt de scuză, măcar de părere de rău... Nimic! Ba, când m-am liberat, unul din ăsta - mă ura, de parcă i-aș fi pohtit ibovnica - zice: «Lasă, că până la urmă tot punem laba pe tine și te-nfundăm!» Că mă Înfundă!, nu că au să afle adevărul-adevărat... Așa am fost eu primit În țara mea... Tata râde, nechează galben. Știu că vine ceva și mai neplăcut: - Dacă nu m-ar fi bătut... Nu-i vorba de durere, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cuvânt de scuză, măcar de părere de rău... Nimic! Ba, când m-am liberat, unul din ăsta - mă ura, de parcă i-aș fi pohtit ibovnica - zice: «Lasă, că până la urmă tot punem laba pe tine și te-nfundăm!» Că mă Înfundă!, nu că au să afle adevărul-adevărat... Așa am fost eu primit În țara mea... Tata râde, nechează galben. Știu că vine ceva și mai neplăcut: - Dacă nu m-ar fi bătut... Nu-i vorba de durere, dă-o dracului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un grup de oameni. La început a mers mai încet, după care, pe măsură ce adrenalina pompată de frică începea să-i alerge prin vene, femeia a grăbit și ea pasul. Era limpede că o mașină se suise pe trotuar. Botul era înfundat, iar una dintre aripi stătea mai ridicată decât cealaltă. Judecând după locul în care se strânseseră toți acei gură-cască, Fiona a presupus că persoana accidentată era prinsă sub roata din dreapta-față. Apoi a văzut-o: geanta aceea ușor recognoscibilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să fie lăsat în pace cu supărarea lui. A ratat ziua de pescuit, așa încât aschilambicul îl mustră pe Rafael. Rechizitoriul lui e aspru și presupune o pedeapsă pe măsură. — Omu’ ăla-i bătrân, băi, poate să-ți fie tată, spuse, înfundându-și tot mai adânc mâinile în buzunare. Știi c-a plătit niște bani ca să prindă și el pește pentru o amărâtă de prăjeală? Din pensia lui nenorocită, da, pentru care a muncit o viață de om și abia se ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o întrebă pentru ce-l caută, ce vrea, și că are de lucru, n-are timp de pierdut. Era în halatul de lucru din doc albastru, cu poalele pătate de ulei ars, și cu căciula rusească, din blană de pisică, înfundată peste urechi. Fața lui prelungă și osoasă, de cocoș și drac împielițat, se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat, cum ea îl știa când n-ar mai fi avut mult până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]