917 matches
-
au plecat. În odaia domnului s-a făcut liniște. Ștefan își aruncă ochii către crucifixul de deasupra căminului, cu Iisus răstignit. Câte zile ne-o da Domnul, mormăie el. Au Mahomed mai degrabă... Ștefan se așează în jilț, la masă. Îngândurat, răstoarnă clepsidra și-i urmărește prefirarea, fir cu fir, bob cu bob. Domnul bate din palme și Chiribuță, copil de casă, ce moțăie pe pernuța lui lângă ușă, sare în picioare strigând: Slujba Domnului! Chiribuță, tu ce zici de toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
retrăi totul... Ce-ai face? Ce-ai alege? Ai merge pe același drum? De-aș retrăi totul?... și Ștefan rămâne pe gânduri. Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat, târșind piciorul: Știu eu?... Recunosc... Am mai greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că m-aș dezice. Ar însemna să reneg lupta noastră. Și... și suferința... Toți morții noștri... Și Baia... Și Lipnic... Și Podul Înalt... Și... și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe chip, firește, câte o stânga-mprejur. Cazoni, scriitorii, se știe, n-au prea fost niciodată. Un coleg de la tehnoredacție, minunatul domn Mircea Popescu (care nu se mai află de mult printre cei vii) ne-a spus în acele zile îngândurat: „Nu suntem bine așezați în pagină”. Aluzie la situația noastră geopolitică și deformație profesională! Într-o seară, aflându-ne câțiva prieteni într-un băruleț din Piața Amzei (transformat ulterior într-o agenție CEC), Marcel Mihalaș, cel mai milităros dintre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mamaie, mama lui, colega lui de fotografie, în 1975, apoi al unicului său fiu, fratele Doinei, răpus de aceeași boală necruțătoare la 39 de ani, în 1987). Privesc fotografia știind toate acestea și mi se pare că și copilul acela îngândurat, prea serios, are premoniția viitorului său: care parcă atârnă, ca un pietroi nevăzut, acolo, în atelierul fotografului Ed. Bukovski, deasupra capului tuns scurt, băiețește: gata-gata să cadă, să-l strivească. Doamne, ce grozăvie poate să fie pentru un biet copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
alți doi. Copilul a început să mămânce cu lăcomie, dar cu mare greu l-a terminat de mâncat. Unchiul l-a tăiat și pe al doilea și copilul a prins a mânca din ce în ce mai puțin și mai îngândurat. La un moment dat copilul a izbucnit în plâns: „Nene, nu mai poci, da’, să nu mă bați”. N- a mai mâncat și nici n-a fost forțat să mănânce. Unchiul i-a pus în poala cămășuicii pe celălat pepene
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă. Acasă, fețe triste, îngândurate, deznădăjduite. O scrisoare a Martei le comunicase că ea nu poate să mă ierte, că eu nu-mi iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide. Ce duh îi va fi inspirat Martei această scrisoare? Cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Romanescu Roza canina Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) CONSTANTIN ROMANESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Constantin Romanescu Roza canina EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Prefață Cât mai stăruie căldura blândă a ultimelor zile de toamnă, las deschise, toată ziua, ferestrele largi, privind îngândurat întinderea molcomă a peisagiului, dealurile obosite de vârstă și vederea generală blândă, înțepată iciacolo de tufele de viță de vie zgribulite de presimțirea frigului pe care îl presimt. Între dealuri, în fața ferestrelor, se deslușește un drum subțire, mărginit de tufe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la argumentele științei contemporane pentru că știința este adevărul și numai adevărul și tot adevărul pe care nu știu dacă mintea omului îl va cuprinde vreodată. În fața inefabilului suntem siliți să mințim prin omisiune, dispunând de fragmente, niciodată de tot. * Privesc, îngândurat, fotografia și reconstitui copiii după un catalog foarte exact și meticulos realizat de Victor în stilul, aș spune "cazon". Câțiva au câștigat, alături de nume, o cruce. Numai lângă Panaitescu, Victor scrie, ferm: Ce mai știi despre el, trăiește?". Victor, realist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
surprins pe prietenul meu tânăr venind și el spre casă. Am oprit mașina. Era cam încurcat, parcă ceva nu era în regulă. Fusese la cimitir să-și ia, singur, rămas bun de la bunicii lui, ceilalți, dinspre mamă. S-a urcat, îngândurat, dar în banca din spate, nu alături de mine, ca de obicei. Tăcea. Simțeam de ce; îi simțeam nostalgia înaintea plecării. L-am privit o clipă în oglinda retrovizoare. Avea o lacrimă în colțul ochilor. Se făcea noapte, nu se vedea prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pună pe portativ. Dincolo de măiestrie, de poezia picturii, dincolo de ochii care îți mărturisesc ceva știut dar tăinuit, întreaga expoziție, marile panouri de peisaje de acasă, este o mustrare tăcută, dar aspră. Am plecat de la această întâlnire cu imaginea unui "acasă", îngândurat. Rămâne nu numai pe retină întâlnirea cu artistul Potârniche; rămâne și ca o amintire, stăruind și ca o întrebare, ca o datorie de suflet, neîmplinită. Dintr-o fotografie, dintr-o fereastră coșcovită de vreme, prin sticla înghețată, o fotografie un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
va repeta excursia, pe jos, până la școală, când tatăl dânsei îi spuse că a primit ordin de transfer foarte urgent; era transferat urgență de război undeva lângă Vâlcea. * Nu o să ne mai vedem, noi doi, niciodată, mi-a spus fata îngândurată. Citește asta. Și mi-a dat un plic. Cred că îl mai am pe undeva. Scria precipitat, cu litere mari, apăsate, cum scriu multe femei. Ceva mai frumos decât dragostea noastră eu nu am voie să cer nimănui, nici Destinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Enumeră înțelesurile pe care le are cuvântul ochi în această povestioară. 2) Alcătuiește enunțuri, în care cuvăntul broască să aibă două înțelesuri diferite. 3) Precizează (explică) ce înțelesuri poate avea cuvăntul lună. 4) Desparte în silabe cuvintele: îngândurată, ochi, ochii, geamgiul, încins, simplu, desenezi, împletitură, spus, aragazul. 5) Enumeră zece cuvinte care se scriu cu “m” înainte de “b” sau “p” 6) Scrie cuvinte cu înțeles opus, pentru cuvintele date mai jos: noapte sărac căldură deștept a plînge vară
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
îi va aduce și alți doi. Copilul a început să mămânce cu lăcomie, dar cu mare greu l-a terminat de mâncat. Unchiul l-a tăiat și pe al doilea și copilul a prins a mânca din ce în ce mai puțin și mai îngândurat. La un moment dat copilul a izbucnit în plâns: „Nene, nu mai poci, da’, să nu mă bați”. Na mai mâncat și nici n-a fost forțat să mănânce. Unchiul i-a pus în poala cămășuicii pe celălat pepene netăia
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă. Acasă, fețe triste, îngândurate, deznădăjduite. O scrisoare a Martei le comunicase că ea nu poate să mă ierte, că eu nu-mi iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide. Ce duh îi va fi inspirat Martei această scrisoare? Cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
năzdrăvan, Chișinău, 1971; Byron, Peregrinările lui Ciaild Harold, Chișinău, 1979; Poeți letoni, Chișinău, 1983; M. Dudin, Versuri, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Raisa Suveică, Victor Teleucă, în Profiluri literare, Chișinău, 1972, 532-541; Mihai Cimpoi, Focul sacru, Chișinău, 1975, 155-165; Liviu Damian, Îngânduratele porți, Chișinău, 1975, 106-113; Mihail Dolgan, Crez și măiestrie artistică, Chișinău, 1982, 253-270; Gheorghe Mazilu, Cu scut și fără, Chișinău, 1983, 38-47; Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1985, 104-116; Valeriu Senic, Creația lui V. Teleucă în școală, Chișinău, 1985
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
o nuanță de dispreț de traiul modest al lui I.Gr.: „Mănîncă numai cartofi!” El mînca fripturi de porc și bea vinuri selecte. Se simțea puternic, sigur de sine, mai dezbrăca și cîte o fată. Colegul său arăta puțin la trup, îngîndurat și sceptic. Gr.V. Coban a murit de trei ani, în timp ce I.Gr. nu numai că trăiește, dar pare a avea și viitor. *O nouă ședință. „Acum ori niciodată!” Cuvîntul meu a fost construit (ideea mi-a venit pe loc) pe diferența
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiindcă le iubesc așa de mult și totuși parcă împins de o forța invizibilă, căreia nu puteam să mă opun, l-am urmat pe tata, lăsând în urmă, plângând, pe aceste ființe cele mai scumpe ale sufletului meu. Am rămas îngândurat, fiindcă am simțit că visul era neobișnuit și trebuia să însemne ceva, ceva care nu era bun. Am căutat să schimb vorba și să-l încurajez. Peste câteva zile vorbind din nou de Rainer Maria Rilke, Miron Chiraleu îmi spune
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Moartea calului troian, București, 1968; Coloană de-a lungul, București, 1971; Zăpezi fără întoarcere, București, 1973; Scut de etern, București, 1974; Scrisoare în sat, București, 1975; La stema țării, București, 1977; Cu inima curată, București, 1977; Ritualuri intime, București, 1978; Îngândurat ca pietrele munților, București, 1979; Scutier la umbra clipei, București, 1982; Pentru eterna vatră românească, București, 1983; Fabule cu sau fără morală, București, 1984; De veghe la anotimpuri, București, 1985; Drumeț în calea lupilor (în colaborare cu Mihai Stoian), București
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
care l-au lansat și cu critică și publicistică literară la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Magazin”, „Contrapunct”, „Longitudini”, adoptând și diferite pseudonime (Polyphem, Lector etc). În volum, un predebut l-a constituit placheta de poeme Copacul îngândurat, semnată George Buzinovski și apărută în suplimentul „Biblioteca Literatorul” al revistei „Argeș” (6/1972), girat de Gheorghe Tomozei. Prima carte publicată, din nou de poezie, Astru natal (1976), a fost rezultatul câștigării Concursului pentru debut al Editurii Eminescu. Au urmat
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
lui Ștefan cel Mare. A scris și pentru copii (culegerea de versuri Comoara, 1964), iar mai târziu și-a evocat copilăria dramatică în volumele De-a baba iarba (1972) și Inima și tunetul (1981). Eseul Pâinea (1976), volumele de publicistică Îngânduratele porți (1975) și Dialoguri la marginea orașului (1980) dezbat cu vervă probleme de etică și cultură generală, de artă și literatură. O carte originală este aceea scrisă împreună cu poetul leton Imants Ziedonis, Pâinea în două cânturi (I-II, 1984), o
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
Darul fecioarei, Chișinău, 1963; Comoara, Chișinău, 1964; Ursitoarele, Chișinău, 1965; Sunt verb, Chișinău, 1968; Versuri, Chișinău, 1970; Dar mai întâi..., Chișinău, 1971; De-a baba iarba, Chișinău, 1972; Un spic în inimă, Chișinău, 1973; Partea noastră de zbor, Chișinău, 1974; Îngânduratele porți, Chișinău, 1975; Pâinea, Chișinău, 1976; Mândrie și răbdare, Chișinău, 1977; Altoi pe o tulpină vorbitoare, Chișinău, 1978; Ultima noapte a lui Nicolae Stoica, Chișinău, 1978; Salcâmul din prag, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1979; Dialoguri la marginea orașului, Chișinău, 1980
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
și cu stoicism, ca un martiriu agreabil. Lirismul este purificat de orice aluviuni triviale, versurile, canonice sau nu, au o curgere deloc lină, ele se succedă imprevizibil, inundând textul cu imagini mereu proaspete. C. mizează totul pe o poezie gravă, îngândurată, care înflorește suav sub ochiul cititorului. Și ca eseistă dezvăluie aceeași luciditate necruțătoare, transpusă într-un limbaj elegant, chiar grațios, și o nelimitată bucurie de a descoperi opere și a scrie despre ele. Autoarea atestă o bună cunoaștere a ambianței
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
Dragul meu prieten trebuie să-ți citesc Astăzi, așa cum încep după primul cuvânt să schițez un râs timid, mam simțit mult prea îngândurată să nu-ți scriu ceva. O zi atât de obișnuită ce nu vroiam să se sfârșească și totuși atât de obișnuită, nu se întampla nimic. Ca de obicei m-am trezit dimineața și în drum spre școală am vorbit cu
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92928]
-
și mâine e un an De când te-au dus... și iarăși Moș Crăciun Ne va găsi, tot așteptând în van. Ne vor zâmbi din geam fulgii de nea În zborul lor domol și liniștit În jurul mesei ne vom așeza Tăcuți, îngândurați și, în sfârșit, Tot mama va începe a lăcrima... Iar mai târziu, cu Sandu lângă geam, Vom încerca un cântec de Crăciun Așa cum ani de-a rândul colindam Cu tine împreună, frate bun! Și fulgii vor cădea ca flori de
Mi-e dor de tine. In: Curierul „Ginta latină” by M. B. () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2247]
-
păduri, lângă un izvor limpede și rece, să se odihnească și să mănânce, ca să mai uităm de supărare. Apoi, aveam de gând să mergem să căutăm măcar niște hribi prin păduri, drept consolare. Și cum stăteam noi astfel, amărâți și îngândurați, în jurul unei mese improvizate întinse de soțiile din grup, iaca trece pe acolo o bătrânică mânând câteva vaci la deal. Era îmbrobodită cu o basma, cu-n suman gros, de lână, pe ea, în miez de vară, cu o botă
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]