7,890 matches
-
treptele colinei; familii numeroase de provinciali le urcă mai laborios, dar mulțumiți că și-au realizat un vis demult visat." Asupra vieții, foșnitoare și comerciale, din Montmartre, Margareta Sterian stăruie îndelung, în fraze ce se pot cita. Fiindcă nu-mi îngădui să stărui tot atît, trec la medalionul următor, făcut din Coasta de Azur. Văzută iarna, amănunt care nu contează, din moment ce "florăresele îți oferă anemone proaspete în cele mai parfumate culori și parfumate crengi de mimoză." O frumusețe dată cu generozitatea
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
în cele mai parfumate culori și parfumate crengi de mimoză." O frumusețe dată cu generozitatea unicei dăți, fiindcă regretul, cu care a pornit la drum, n-o părăsește pe pictorița-diaristă: "îl părăsești ca să nu te mai întorci poate niciodată... Doamne, îngăduie, totuși, să revăd Saint-Paul-de-Vence și Golfe Juan și Villefranche și Antibes, Antibes cu muzeul Grimaldi care își îndreaptă statura și își întinde brațele spre marea-fără-de-sfîrșit și ale cărui ziduri adăpostesc uluitoarele ceramici și picturi ale magului genial, Picasso...". Un adio
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
alăturate neașteptat, se pot decupa din evoluția narațiunii: înmormântarea lui George Pelimon (care George?), cursa întârziată de furtună a avionului de București, inundațiile, Helga (care Helga?) și George (care George?) în ilegalitate sau călători în Italia etc. Un capitol își îngăduie, din senin, sau sugerează numai pentru inițiați, o referință livrescă: întâlnirea (onirică, desigur) a lui George Pelimon (care dintre cei doi?), în Gara Titu, cu tatăl său, mort de mult (cap. 15 din Cartea a patra. Trenul de Pietroșița), mi
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
postum cu citate din Lenin. Însă crezul lui Voronca, și al lor, stă între rînduri: "niciodată mijlocia". Iar fericirea, lucru știut, e comună și, întrucîtva, banală. O utopie dulceagă, și greu de suportat, se anunță în locul deznădejdii, care i-a îngăduit literaturii să facă istorie. Dacă - deși dau unei asemenea posibilități slabe, totuși, șanse - intențiile lui Voronca nu sînt ironice, atunci ele sînt blamabile. Însă tablouri delicate, de suprarealism la vîrsta coaptă, dau farmec unei cărți de frumoasă remiză cu viața
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
cu cât sânge și cu cât geniu o știe numai istoricul care și-a închinat viața cercetând această epocă eroică. Asemenea creații spirituale n-au moarte, căci ele s-au identificat cu însuși geniul neamului care le-a dat naștere. Îngăduiți, deci, Monseniore, unui scriitor născut din mamă olteancă și tată moldovean, să-și revendice și această tradiție fundată de Episcopul Inochentie Micu, la Blaj, acum două sute de ani. Nu cred că e nevoie să mai adaog ceva." Sub forma acestei
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini, prin delegație, de către o instanță de acelasi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanță de acelasi grad. Dacă felul dovezii îngăduie și părțile se învoiesc, instanța care administrează dovadă poate fi scutită de citarea părților. ... ---------- *) Alin. (1) al art. 169 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 55 din Ordonanță de urgență nr. 138/2000 publicată în
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
banilor să nu fie un motiv de a incinera pe cei decedați, considerând că înhumarea ar fi prea costisitoare. Abuzând de lipsa de informare corectă a credincioșilor și de acceptarea facilă și fără discernământ de către aceștia a practicii incinerării morților, îngăduită de unele biserici creștine din Occident și din America, unii preoți caterisiți sau depuși din treaptă, doritori de câștig și în totală separare de Biserică, săvârșesc slujba de prohodire a celor decedați chiar în incinta crematoriului. Există și situații în
De ce BOR nu va oficia slujba religioasă pentru Sergiu Nicolaescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80444_a_81769]
-
prestația cronicarului de odinioară al "Convorbirilor literare". Ne scapă însă ceva. Care să fie mobilul mai înalt al demersului d-sale contestatar? Criticul iașiot nu are nici aerul unui adept al vreunei tendențiozități în artă, nici nu vizează, cum ne îngăduim a bănui, să se măsoare de la statura Călinescului cu un stîlp de susținere al criticii românești. Să considerăm atunci că aruncă mănușa întregii noastre critici care a ieșit de sub "mantaua" lui Maiorescu, mai tuturor criticilor noștri însemnați, "conduși de spiritul
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
dramatică de la vechiul Teatru Rally la Teatrul Maria Filotti din vremea noastră. Imaginile ne reamintesc, de asemenea, de Mihail Sebastian, de renumita librărie "Cartea de Aur" a lui Teodor Manea, un prețios focar de cultură al orașului. Dacă îmi este îngăduit, pot să spun că, parcurgând excelentul album de cartofilie al lui Valeriu Avramescu, am retrăit și eu, cu emoție, anii copilăriei și adolescenței mele brăilene. Dar albumul poate oferi oricărui cititor posibilitatea de a cunoaște trecutul unui pitoresc port al
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
a întinerit și s-a primenit în așteptarea zilei mari. E curat și vesel, nu degeaba poruncise preotul ca fiecare om să măture în fața casei, să curețe ogrăzile și să împodobească porțile cu verdeață. Însuși Dumnezeu s-a milostivit să îngăduie o vreme frumoasă, vrând parcă să răsplătească astfel strădaniile slujitorului său. Toată lumea îmbrăcase haine albe de sărbătoare. Soarele de toamnă, cumpătat și veșted, împrăștia lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
știu de ce G.G. se autoinclude în această listă, alături de Gabriel Liiceanu și de Nicolae Manolescu, și nu intenționez să clarific acest punct aici", își adnotează iarăși dl Michael Finkenthal insciența și dorința, în acest punct, de-a o perpetua. Ne îngăduim deci a "clarifica". Subsemnatul s-a văzut atacat pe motiv de... antisemitism, de către un critic clujean, polemist fugos, care nu găsea altceva mai bun de săvîrșit decît să se silească a demonstra ceea ce de facto nu se putea demonstra, în
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
fair-play. Drept care mărturisim că ne jignește aprecierea d-sale după care, provocînd o dezbatere într-un spirit urban, n-am fi procedat "onest", că am fi promovat "norme de comportament și concepte inacceptabile". Nădăjduim că "o societate deschisă, democratică" poate îngădui aserțiunile noastre și încă destule altele, sub condiția unui respect mutual.
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
basme rare sau necunoscute până acum, a căror acțiune se desfășoară pe pământ, în vecinătatea nemijlocită a povestitorilor și ascultătorilor. Cu toate acestea, precizează I. Oprișan, "realitatea își pierde atributele firești, permițând zborul liber al fanteziei, după legile basmului, și îngăduind intruziunea în spațiul și timpul ei, a numeroase figuri fantastice din zone ireale, care înrâuresc viața pământenilor." Volumul 7, }ăpian și }ăpianca, întregește volumul 3, reunind texte de o rară frumusețe despre contactul personajelor pământene cu spațiile infernal-demonice. Volumele recent
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
teatrală. Mi s-a părut că George Banu dă, calm, cortina la o parte și permite accesul în intimitatea ființei, în laboratorul esențial al minții, în mecanismul unui anumit tip de observație, de emoție. Că în culisele gîndirii îți este îngăduit să întîlnești revelații și obsesii, tristeți și mîngîieri, gesturi, personaje, detalii, comentariile punctuale ale unor scriitori sau oameni de teatru care se învîrtesc și în caruselul orizonturilor proprii. Protagonist devine, așadar, cel ce analizează și contemplă, cel ce trăiește ce
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
1932 (p. 57), mai ușor de acceptat de către scriitorii ne-comuniști, pentru că nu are o referință marxistă explicită (p. 58). Metodă de creație generoasă, posibil a fi adoptată de scriitori ca o "platformă comună", indiferent de trecutul lor, realismul socialist îngăduie în perimetrul său o diversitate de stiluri. Stalin, definind scriitorul drept "inginer al sufletelor", cu o misiune formatoare a conștiinței maselor, îi vrea alături, pentru o deplină unitate în jurul partidului, și pe "tovarășii de drum" (Fedin, Leonov, Babel, Ehrenburg, Pasternak
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
autopastișă a unora din poeții generației în chestiune. Lucruri cît se poate de reale, pe care le-am susținut noi înșine cu decenii în urmă! Gheorghe Crăciun se mulțumește să adauge un alt adevăr pe care cenzura nu ni-l îngăduia înainte de 1989: "Poeții generației ^60 scriu ca și cum limba de lemn nu ar exista, nu i-ar atinge. Ei par să trăiască în cea mai bună dintre lumile posibile. Pe ei nu-i interesează realitatea, ci poezia. Ei vor să apere
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
care era croit elvețianul cu înfățișare severă și dură, a cărei asprime contrasta cu finețea umorilor ce-i însuflețeau scrisul, cea mai potrivită expresie e cea de "introvertit resemnat": introvertit, deoarece avea o fire interiorizată sub imperiul căreia nu-și îngăduia efuziuni cotidiene, și resemnat, fiindcă intuia prea bine că schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a scris pînă în ultimele clipe al vieții și, potrivit mărturiei soției sale
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
de valoare nici literatura noastră, nici opera autorului în cauză. Nu mai puțin, pentru "biografia sa interioară", cred, are suficientă relevanță ca să i se acorde atenție. Cele ce urmează își propun să circumscrie tocmai această relevanță, dar, aici, fie-mi îngăduit să procedez oarecum necanonic. Descoperirea unui roman de tinerețe aparținînd lui Petru Comarnescu s-a produs într-un chip ce o singularizează printre toate cele care mi-a fost dat să le fac. Textul respectiv, intitulat Tragica viață a jocheului
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
Ellerström a dezvoltat ideea că absurdul a existat în toate literaturile, chiar și în literatura suedeză a existat un poet, la Lund, care a fost marginalizat, frustrat social, sexual și spiritual, poet care a sfârșit ca și Urmuz, societatea mic-burgheză neîngăduind purificarea eului în interiorul ei. Gabriella Hakansson a vorbit subtil despre jocurile absurde în care se antrenau mai ales bărbații, femeile fiind excluse - cu toate că au existat și în literatură și în pictură talente feminine avangardiste. Ea a mai spus că absurdul
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
se înfățișa semenilor ca atare. Paul Aretzu, așa cum am mai afirmat, e unul din puținii poeți ai literelor indigene care au izbutit acestă, să zicem așa, alchimică operație de transmutare a valorii religioase într-o valoare estetică validă. Operație ce îngăduie credinței a se întrupa, a nu rămîne lumina intransmisibilă, captivă sieși. Două sînt registrele pe care le mînuiește poetul. Cel dintîi e limbajul simililiturgic, uleios și bine mirositor, bizuit pe verbe, sintagme, imagini și tonalități iudeo-bizantine, avîndu-și sursa atît în
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
sau spiritele ce populează tablourile lui Bacon: Dyer, prietenul mort, sau personajul dezmembrat din Pictură, care încearcă să descuie ușa cu piciorul, sau dublul Figurii, ca în Studiile Isabelei Rawthorne. Aceste pasaje spațiale își au echivalentul în timpul sacru precreștin, care îngăduia, în preajma solstițiilor și echinocțiilor (perioade de criză ale anului), treceri în lumea de dincolo, prin care se puteau întorce și duhurile. Multe din tablourile lui Bacon sunt populate cu morți (tous les gens dont j'ai été réellement épris sont
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
o exprimăm e pe dos de cea pe care o aveam între pereții casei. Așa se face că, atunci cînd vorbim de studenții de la Pitești, nu pierdem din vedere să-i condamnăm pe ei și totodată ne disculpăm pe noi, îngăduindu-ne cel mult o umbră de compasiune față de suferințele pe care le-au îndurat acolo. Pe scurt, cînd e vorba de Pitești, cea mai prudentă atitudine e duplicitatea. Explicația acestei duplicități e simplă: apartenența politică a victimelor Piteștiului. Stigmatul ideologic
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
importantei poete Constanța Buzea a cărei producție conștiința noastră de cititor o primește cu o pururi confirmată satisfacție. n P.S.: în privința versiunii în limba franceză a poeziilor Constanței Buzea, înfăptuită de Miron Kiropol, el însuși poet de mare dăruire, ne îngăduim a reproduce cîteva rînduri ale prefeței semnate de Andrei Zanca: Rezultatul este asemănător celui dintr-un dans, în care cei doi parteneri își Ťinventeazăť în deplină sincronizare, netulburați de vreo impunere, pașii necesari într-o armonie fluidă și simbiotică: rostirea
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
nimeni, descurcă-te cu tot și mulțumesc!” Au stat multă vreme la povești și au vorbit despre aspecte concrete, combinatul și oamenii săi revenind adesea În discuție și așa au ajuns În faza când Ștefan fu Întrebat: Nu mi-am Îngăduit niciodată să te Întreb de acuzațiile care ți-au fost aduse În dosar! Fane Își ridică fruntea, Îl privi cu căldură și făcu un gest ca pentru a alunga umbra unui nor prevestitor de furtună. Cred că Înțelegi că nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Mai tare de-atâta nu-i în stare nimeni pe lumea asta! Era să se rupă ceva în mie de-atâta răcnet. DĂNILĂ: Era să se rupă de becisnic ce te afli! Drept să-ți spun, nu știu cum de te mai îngăduie Săcălușul cela al tău în fundul bălții; eu ți-aș fi scurtat coada și ți-aș fi dat un brânci ca acela, să nu te mai văd în ochi, că faci de râs drăcărimea. CODÂRLIC: Haide, nu mai dondăni degeaba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]