1,296 matches
-
există într-o relație de familiaritate negociată cu reprezentanții serviciilor de informații, de care se și tem în același timp. Forța lucrurilor nespuse e fascinantă. Societatea nu-și ascunde o teamă care e reală, dar, în același timp, se arată îngăduitoare cu cei care optează pentru o carieră asigurată și unele privilegii, angajându-se în serviciile de informații. Se pune întrebarea dacă acest discurs despre frică este destinat doar străinătății, cu scopul de a-i explica implicit că societatea oprimată nu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
existența acestei scrisori a celor Șase. Potrivit versiunii lui Silviu Brucan, într-o carte de interviuri publicată la București în 1989, inițiativa i-ar reveni. El ar fi pus la punct acest plan împreună cu Apostol și Bârlădeanu, sub privirea foarte îngăduitoare a doi diplomați occidentali, ambasadorii Statelor Unite și al Marii Britanii, Kirk și Hugh Arbuthnott... Povestirea lui Brucan este rocambolescă. Bătrânii domni români, supravegheați de Securitate, conversează plimbându-se într-un parc; ei se pierd în acest peisaj de parcuri cam reci
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
întîlnirea de taină. În colindele noastre, fata frumoasă se plimbă prin livadă, în ceas ales și sărbătoresc. Acolo este întîmpinată de trei juni curtenitori: unul îi cere măr din sîn (ea îl blestemă), celălalt îi cere inelul (i se răspunde îngăduitor, ca o urare: „petrece-te-ai printr-însul”, în acord cu formula versificată, „tras ca prin inel”); iar al treilea îi cere cununița, formă alegorică a nuntirii. Așa este ilustrată comunitatea respectivă de motive, urmărite de Petru Caraman în mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
știe, și probabil că nu se va afla niciodată. V-ați gândit cumva la răzbunare? Poporul acesta (și mă refer la popor, a nu se confunda cu "tagma jefuitorilor" - expresia lui Tudor Vladimirescu, valabilă mai ales în vremurile noastre), este îngăduitor, bun, ospitalier, răbdător, iertător, - și mai adăugați și dvs. alte calități - și veți vedea de ce ne aflăm astăzi în sărăcie și mizerie. Ce ar fi trebuit să facă acest popor? Nimic, pentru faptul că are acele calități amintite, că el
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aceleași sprâncene, nasul vodă îl avea ciuntit dar era același. Simțea în ceafă privirea cuiva ca o arsură. Știa că nu se face, că nu poate să se uite înapoi. Doar pentru o clipă va întoarce capul. Din spate, zâmbind îngăduitor, îl priveau aceiași ochi ca ai celor doi, dar mult mai frumoși, frumusețea tinereții în toată plinătatea ei. Era nepotul Constantin Brâncoveanu. Mihai întoarse grăbit capul spre icoane și imploră dumnezeirea să-i dea putere ca să se roage. După liturghie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătar Mihai îl privea pe domn și nu-i venea să-și creadă ochilor. Nu mai era Constandin prâslea, cel orfan, cel ce tăcea mereu și nu lăsa să i se citească nici un gând pe seninul frunții și în zâmbetul îngăduitor. Acum, iată groaza și nerăbdarea înfierbântându-i obrajii și făcându-l furios. Eu Mihai o să plec la Adrianopol ca să nu dau de bănuit, aci o să-l pândească neica Dinu. Poate e mai bine așa. Dacă aș lucra ca până acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
două șiruri compacte de dorobanți chipeși. În ea, trei bărbați eleganți, de o frumusețe desăvârșită: beizadea Ștefan, cu puritatea celor optsprezece ani reflectată de îmbujorarea obrajilor, Io Constantin Basarab Voievod la cei cincizeci de ani ai lui, arborând un zâmbet îngăduitor și care ridicase în sus mâna dreaptă în semn de salut, și marele spătar Cantacuzino, cărunt, distins, legănând abia perceptibil capul cu o mișcare melancolică. Era maiestuoasă, dar în același timp discretă intrarea voievodului în tabăra de la Arnăutchioi. Spătarul Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o vestă garnisită cu aur (în stil zuav), haină orientală ce merge bine cu tipul lor de frumusețe. Când ai parte de ospitalitate lucru rar într-una dintre aceste locuințe somptuoase, te lași ușor sedus; și dacă stomacul e destul de îngăduitor pentru a suporta fără să se revolte felurile zdrobitoare și acre ale bucătăriei locale, pare că nu te afli prea departe de Paris. Dar când ieși și îți arunci privirile asupra mulțimii de maghernițe amărâte unde zac atâtea familii sărace
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
respira țara și se credea eliberată pentru totdeauna de fanarioți, a trebuit să iasă un nume grecesc din urnă în 1859. Miniștrii care ne-a făcut cel mai mult rău sunt tot greci; misiunea franceză îi stânjenește. Ei vor martori îngăduitori în loc de martori adevărați; dar compatrioții dumneavoastră sunt prea clarvăzători și sinceri. Adevărații valahi, dimpotrivă, vă iubesc și vă apreciază; aparent, suntem poate dintr-o bucată; ne lipsesc educația și manierele frumoase, dar suntem sinceri, orice s-ar spune; suntem fideli
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
stabilesc hotărîtor ce calități primește. Într-un caz ca acesta nimeni nu va fi surprins dacă personajul într-o povestire tradițională este puternic, muncitor și sever. Opusul cuvîntului "puternic" este (să spunem pentru moment) "slab"; pentru "muncitor", "leneș", pentru "sever", "îngăduitor". Celălalt pol pentru fiecare dintre aceste axe este completat de un personaj cu un rol la fel de conturat. Nu va surprinde pe nimeni dacă țăranul este pus în opoziție cu fiul său slab, afemeiat și artist. În conformitate cu prejudecata, tînărul va fi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fiecare dintre aceste axe este completat de un personaj cu un rol la fel de conturat. Nu va surprinde pe nimeni dacă țăranul este pus în opoziție cu fiul său slab, afemeiat și artist. În conformitate cu prejudecata, tînărul va fi leneș. Calitatea de "îngăduitor" nu prea poate fi atribuită tînărului; el nu ocupă o poziție unde deține puterea care să-i permită să aleagă între strictețe și îngăduință. Acest pol va fi completat cum altfel? de mama sa. Dacă ar fi acum să adunăm
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
puse la treabă. Belzebut se prezentă lui Grațiani: -Mărite împărate i-am arestat în iad. Ce fac cu ei? -Cine-s ăștia Belzebut? -Strigoii iobagilor români, omorâți de groful ungur. -Șovin și naționalist mai e și groful ăsta chel. Atenție!Fii îngăduitor cu stafiile românilor. Să-i pui la foc mic și rece. Adoua zi Grațiani, se prezentă grofului: -Domnule eu mi-am terminat treaba. Mai ai vre-o poruncă? -Ești sigur că stafiile n-or mai veni? -N-au să mai vină
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
se deosebea prea mult de nașu-meu din Siliștea, cu toată înfățișarea sa care vroia să sugereze acele culmi de care vorbea. Asta rn-a făcut să mă uit iar în jos, ca și când spusele lui m-ar fi turburat. El se arătă îngăduitor: - Pe ce clasă ești? Îi răspunsei că eram pe-a patra normală și că aveam optsprezece ani. - Școala e de vină, zise el, că gândiți astfel. Dar o să schimbăm noi și școlile. Nu mă îndoiam. Pătrunseseră repede în ele. Pedagogul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
parcă absorbit de adânci gânduri. -Am citit-o. - Și ce părere ai? - E o tâmpenie. - De ce? - Fiindcă ne propune delațiunea în relațiile dintre oameni. Să ne demascam rudele, părinții. - Ai scăpat esențialul, reflectă el parcă uluit, dar stăpân pe sine, îngăduitor, răbdător să explice. Satul nu mai e ce-a fost înainte. Țăranii săraci devin tot mai mult o forță revoluționară și în acest sens într-adevăr satul s-a spart. Autorul a văzut acest lucru just și foarte important pentru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de el. Ne-a scăpat, n-am mai urmărit atenți dacă avea să scrie sau nu un articol împotriva absurdului cuvânt, care ca și altele, îi terorizau de atâția ani conștiința. Mie totuși îmi plăcuse și îmi stârnea o afecțiune îngăduitoare. Mania lui era dintre cele inofensive, nu făcea rău nimănui, sau cel puțin nu știam eu, grija față de limbă, ridiculă în formele pe care le luase la el sau le avusese totdeauna, nu era grijă pentru chivernisire sau înșelătorie, ci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
galben, clătinându-se la primii pași (ca un bebe când Începe să meargă) și anotimpul toamna când merg să culeg roadele pe care pământul meu natal mi le-a dăruit de-a lungul anilor și care, Încă este atât de Îngăduitor și primitor... O astfel de vizită plăcută am avut-o În weekend, când soarele blând, mângâietor, de septembrie mă Îmbia la o astfel de călătorie spre plaiurile mele natale iar vocile alor mei mă chemau ca un cor de Îngeri
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
miros de piatră și de oaie. Dughenile, scobite în zidurile de lut, se împuținaseră; Janine simțea că n-o mai duc picioarele. Bărbatul ei, în schimb, era din ce în ce mai vesel. Începea să-și vândă marfa și de aceea se arăta mai îngăduitor. Îi spunea Janinei "micuța mea". Călătoria se arăta a nu fi fost zadarnică. "Nici nu încape vorbă, spunea Janine, e mult mai bine să ne înțelegem de-a dreptul cu ei." Se întoarseră în centru pe o altă stradă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de pasionalitate. Ar asculta-o mulțumiți și îngăduitori, nu s-ar grăbi s-o contrazică. În definitiv, nu Nașterea Venerei din apă ar fi, susținea ea, adevărata sărbătoare, Primăvara... ce reapare și în celălalt tablou, distribuită în rolul modest al unei slujitoare. Svelta doamnă apăsa finalul frazei, cuvintele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mișca, fără ca nimeni să-ți prevadă și să-ți prevină intențiile. Dar unde găsești, între măgarii ăștia, un astfel de cap ? Le-au trebuit ani de zile până să-mi recunoască și să învețe a-mi folosi calitățile. Să devină îngăduitori, să-mi asigure condițiile, climatul, capriciile. Protecția necesară acestor calități, poate puține, dar speciale, care-și cer un anume regim. Ca să priceapă că defectele mele deschid un câmp mult mai mare, le-ar trebui un secol ! Să înțeleagă că nici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noi îl umple fiecare cum poate. Sport, automobil, cărți, copii, prestigiu... Autoritatea de-a judeca pe altul rămâne o pretenție ridicolă. Plictiseala ne anihilează. Trebuie să ne organizăm singuri compensațiile, spațiul intim. Restul nu contează... așa perora Lucian. Putem fi îngăduitori cu nefericita noastră colegă, decretase după o lungă tăcere, superior și scorțos, amicul Lucian. Dar nu fusese asta, totuși, replica finală. Altceva adăugase colegul Lucian Vornicu, după o bine socotită tăcere. O imagine pregnantă, pe care cel care o primea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un trup plat, lat, neutru ; mâini încă fine, îngrijite, care merită privite, cu încheietura delicată, rotind un cadran mic, fosforescent. Săgețile aurii merită privite, legătura cu astrul nostru îngăduitor : iată, arătătoarele prelungi, ca și cum și-ar întinde mădularele, distilându-și veninul, puterile, subțiindu-le, pregătindu-le pentru aventurile unei noi zile. Primul venit : modestul domn Pasăre. Ochii micuți, gămălii negre. Chelia ca o farfurie. Aceiași pantaloni negri, lucioși. O găsește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În realitate și Domșa observase și condamnase în sinea sa ușurințele Martei, dar niciodată n-a avut puterea să le reprime sau măcar să le puie frâu. Își iubea odrasla unică mai mult ca lumina ochilor, cu o iubire păcătos de îngăduitoare, a cărei țintă era una singură: Marta să se simtă fericită... Și tocmai fericirea ei să se zdruncine din temelii? Se sfătui acasă cu Marta cum să se apere, căci era evident, în câteva zile, tot târgul va ști și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înțeles tâlcul drumurilor noastre, care parcă nu mai aveau sfârșit. Îmi place optimismul tău, dragă ieșene. Pe deasupra, cred că ai și dreptate. Cu alte cuvinte, fiecare la casa lui și mâine, când rugina toamnei se va încălzi sub razele soarelui - îngăduitor încă - să pornim din nou la drum. Altfel nu ne mai stă bine numele sau renumele de „Hoinari în jurul Iașilor”, care până acum încă ne mai aparține... Dragă vere, cred că ai dreptate. Ca atare, duși ne cheamă! Coborâm cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din când în când în casa prietenei sale. în seara de Crăciun doamna Angela se afla în casa prietenei sale Eva, fiind singură hotărî să petreacă această seară împreună. Soțul Evei, deși era un om tăcut, era foarte blând și îngăduitor, numele lui era Emil Gherasim. Fiind mai sărac, el își făcu griji din pricina relației pe care fiica lui mai mare Ioana o avea cu Ionuț care provenea dintr-o familie înstărită, dar nu-i zicea nimic tocmai pentru a n-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tot atât de sigură sunt că Dumnezeu a iertat-o. Noi de ce n-am putea-o ierta? Sunt convinsă că și Radu a iertat-o ca și mine, dar va veni vremea când și el o va ierta și va fi mai îngăduitor cu ea. Acest gând în care doamna Ramona Brădescu se adâncise, fu întrerupt de zgomotul mașinii soțului ei, care tocmai se întorcea din senin de la fermă. Se întunecase de-a binelea. într-o după amiază frumoasă de mai, când soarele
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]