2,826 matches
-
mare se transferă la scară mică, în această fostă aerogară. Nevoia de apa și mâncare a celor de afară, nevoia după lucrurile de bază ale vieții, se repetă cu detalii șocante, la nivelul ostaticilor. “Buim într-acolo, ne lovim, chiuim, îngenunchem și scurmăm și noi, cu degetele anchilozate și unghiile rupte, prin teancuri de rufe nefolosite, truse de igiena intimă, cutii cu medicamente, jocuri electronice și pachețele în care alimentele perisabile sunt doar o masă de mucilagiu. Miroase a humus, a
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
Sevastre Ghican atașează poemelor titluri emblematice, codificând mesajul și producând revelație în sufletul inteligentului sau cititor. Glutamatul de sodiu - sosind de La Tecuci - aduce Speranțe, în vremuri când minciună trimite Scrisori Eului în Așteptare. Poetul, la ceas de Întomnare, declară ferm: „Îngenunchez în templul Capitolul ‹Tu›, abandonând Uneori minciunile.” Bunicul, printre Șoapte, călătorește în Naveta spre altarul altor Scări de lut. Adesea, Nevoia de aer și Timpul certifică zâmbete, acordând Adeverință de sugar, pelerinilor către eternitate.” - Gheorghe A. Stroia PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII
GLUTAMATUL DE SODIU (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358604_a_359933]
-
stăruind până la anii maturității în convingerea că veghea supra mea și mă putea scoate, ca pe atâția alții în timpul vieții, din necaz. Fusese medic pediatru și asistasem cândva la o scenă cutremurătoare, o mamă, căreia îi scăpase copilul de la moarte, îngenunchease în fața ei și, înălțându-și fața extaziată, cu mâinile împreunate, îi spusese: Doamnă doctor, sunteți trimisa cerului pe pământ! De această dată, ajutorul se lăsa așteptat. Haita mă prinsese la mijloc, chiar în cadrul ușii, nelăsându-mă nici să înaintez, nici
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
pururi straja Precum lumina viței pe araci, Nu-i risipi acestei clipe vraja Acum când scriu, privește-mă și taci. De unde vine-această înfiorare Când te apleci din setea mea să bei? În ochii tăi mirați e sărbătoare Și poți îngenunchea păduri cu ei... Nu-i mântuire fără de păcat, Nici norul în văzduh fără de ploi, Ascultă cum se înalță împăcat Cuvântul ca o rugă dintre noi. Nu-i risipi veciei mele vraja Atunci când scriu, sărută-mă și taci, Tu ești în
TU ŞI POEMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358697_a_360026]
-
mai cumplită / iese versul mai frumos”, iar Bacovia spunea, la rândul lui: “Învinețit de gânduri / cu fața la pământ / omul începuse să vorbească singur”. Între nefericirea și tăcerea neagră a sufletului, trebuie să mai existe ceva, însă. Alfel, cu toții am fi copleșiți, îngenuncheați de amărăciune. Acel ceva este frumusețea, sublimul. Frumusețea care va salva omenirea. Frumusețea aceasta e Arta, Cuvântul, Creația. În definitiv, de ce se scrie atât de mult? Ca să sporească tristețea și dezamăgirea? Nu, pentru a le alina și a le risipi
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
dovedește titlul cărții, împletirea aceasta fină dintre realul și divinul care o binecuvântează, redându-i o libertate greu de atins sau de înțeles de către cei „nechemați” să se închine la „sticla pictată” a sufletului ei, ca la o icoană sfântă, îngenunchind la pământ. Paulina Popa scrie o lungă poveste de iubire, lucru dovedit și prin aceea că ultimul vers al oricărui poem, devine titlul următoarei poezii. O înlănțuire firească între divin și diafan. ------------------------------- Muguraș Maria PETRESCU Jurnalist cultural Membru UZPR octombrie
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
Ne regăsim și nu ne știm; O mână lunecă spre alta Doar într-un colț de țintirim ... NUMAI PENTRU DRAGOSTE ... noapte fulgerată de privirile tale sub care ia foc o inimă ... și colțul acesta e prea aproape de lume..., dar ziua îngenunchează numai pentru dragoste! ... CINE ȘTIE? ... Pentru idei ajung pân' la secundă! Azi mă închin și mă întorc în seară; Un teritoriu viu stă să mă doară, Lăsând melancolia mai rotundă ... Aș pune punct, dar sunt în plină vară! Revin, plecând
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
la ochi și privi spre înălțimi. Un avion tăia cerul, lăsând brazde adânci. Și se făcu, brusc, atât de mic încât și un fir de păpădie ar fi rezistat atingerii privirilor cu aeronava de pe cer. Pe acesta însă, l-a îngenuncheat, creând un tablou gri-ceruit, înrămat automat acolo, pe culme. Asta i-a fost dat să găsească unul dintre locuitorii din Zăvoaia, care tocmai trecea prin acea zonă. Omul s-a oprit, cuprins de uimire: nebunul avea lacrimi în ochi iar
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
15 mai 2014 Toate Articolele Autorului să merităm... să merităm - a fi - zice lumina ascunsă-n vocale din cuvânt. să merităm - a fi - zice și umbra, consoane și vocale rotunjind... să merităm - a fi - ne spune sacrul, iar profanul își îngenunche păcatul... un Prezent continuu, liniar, sătul un lipsa de sens, strigă asurzind tăcerea pe limba clopotului stingher, că s-a săturat să bată dacă- totu-i efemer și inima-n cămara ei devine tot mai săracă... să merităm - a fi
SĂ MERITĂM... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350732_a_352061]
-
O rugă de credință ce-adânc întrepătrunde Nedumerirea Evei, cu cine și de unde Să-aprindă-n întuneric credință și virtute, Când umbre-nfricoșate spun vrute și nevrute? Și ard cuvinte-n focul Gheenelor străine Adulmecând satanic duhorile și cine Se simte fără vină să îngenunche-n taine, Rupând sechestrul crucii pe vechile icoane, Adulmecând duhoarea din valea lui Tofet În care Solomon s-a proclamat profet? Mai stăruie-adevărul Iisusului cel drept Purificând pe omul pâgân în înțelept Și îndemnând lichele rugându-se la zei Să
RUGĂ-N RĂDĂCINI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358804_a_360133]
-
Îmi era frică. Parcă muream de grija temei. Îmi era teamă. Începusem să am transpirații reci. Muream pe picioare, de grija temei viitoare. Din nou, m-am spălat, m-am îmbrăcat, și, deși mort aproape, am mers la biserică. Am îngenuncheat. Preotul a ieșit, cu o măicuță cu o lumânare înflorată, din altar, cu potirul cu sfintele taine în mâna dreaptă. Am îngenuncheat. Și, ca pe fiecare om din biserică, preotul m-a atins ușor, ușor de tot, cu potirul pe
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
viitoare. Din nou, m-am spălat, m-am îmbrăcat, și, deși mort aproape, am mers la biserică. Am îngenuncheat. Preotul a ieșit, cu o măicuță cu o lumânare înflorată, din altar, cu potirul cu sfintele taine în mâna dreaptă. Am îngenuncheat. Și, ca pe fiecare om din biserică, preotul m-a atins ușor, ușor de tot, cu potirul pe cap. În acel moment, parcă țeasta mea, craniul, a suferit o imperceptibilă mișcare de rotație. Cineva, nevăzut, mi-a răsucit țeasta, așa cum
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
încercarea de a ridica documentele cu ambele mâini. Dorind să o recupereze imediat pentru a-și ascunde stângăcia, a scăpat dosarul din cealaltă mână. Două-trei foi s-au desprins și au plutit câteva clipe în aer. Crispat și rușinat, a îngenuncheat pe podea, a prins dosarul cu degetele mâinilor tremurând vizibil și l-a așezat pe mapă, apoi a recuperat foile desprinse și le-a așezat în dosar. În timp ce cuprindea totul cu ambele mâini, ca din întâmplare a fixat cu privirea
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ADIERE DE IARNĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului De Crăciun te voi aștepta în albastru îngenuncheată în credința pământului pe care am pribegit căutările, vor trece privighetori să colinde nesfârșirea și tot în albastru cerul va cânta cu lacrimi de îngeri. Dintre toate corăbiile căptușite cu alb doar una va pluti în adânc ca un fulg
ADIERE DE IARNĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358886_a_360215]
-
cuvinte smerite de mă făcea fericită, uitând de unele necazuri ...Parcă-l și aud spunându-mi cu un dor melancolic privind spre cer ; * Constanța , de fiecare dată, în fiecare zi , să zidești în sufletul tău, petricică peste petricică.. murmurul credinței; îngenunchind să te rogi în fața icoanei și Maica Domnului , face minuni...* Dacă mă întorc în timp, am redescoperit după anul 2000 ceea ce memoria mea nu mă ajută să găsesc un răspuns, la ceea ce nu înțelegeam prin anii 1980 - 1985; cultul său
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
Atâția dușmani a străpuns al tău fier. Nevrelnic, prin tine, pe tronu-mi să pier! Își împlântă saba în piept. Cu ultima sforțare o scoate și o așează lângă el. În poziția inițială pare viu pe scaunul domnesc. Liciniu și Ionuț îngenunche. Așa îi găsește Traian.). Scena 8. ( Intră oșteni romani, căpetenii în frunte cu împăratul Traian. TRAIAN ( Privind la întreaga scenă. Licinius văzându-l se ridică. Ținând copilul de mână se înclină. ). Ooo! Acum de-abia înțeleg cât de mare În
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
îl știe pe fiecare încă dinainte de a se naște. Relatările sunt spumoase, pline de vervă, cu tâlc. Plină de tâlc este și proza “Potirul adevărat”, în care personajul declară că e mort. Și așa mort, merge la biserică, la slujbă, îngenunche și, abia când potirul cu Trupul și Sângele lui Isus Cristos îl atinge pe creștet, se produce miracolul și învie. E mai viu ca înainte de a muri. Se certifică astfel cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: “Cine mănâncă Trupul Meu
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
Autor: Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Poemul meu copil De ziua ta mă-nchin la soare Să-i mulțumesc că mi te-a adus Și-n ziua asta atât de mare Îngenunchez până-n apus. Eu să mă rog prin necuvinte Să-ți mărturisesc apoi deschis Tu ești din toți...tu ia aminte Un înger ce ne-ai fost trimis. De Dumnezeu în astă lume Să-ți dăruim protecție divină Tatăl tău să
POEMUL MEU COPIL de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359079_a_360408]
-
se înțelegeau vorbele, i se adresă plin de spaimă: - Ce se-ntâmplă, boier dumneavoastră? Doamne, ia-mă, Tu, pe mine! Vă este rău? V-a mușcat câinele? - Simt că mă sfârșesc... - Ia să văd de unde vă prinse turbatu’?... și Didina îngenunche în fața lui Pandelică, ridică pe rând fiecare crac al pantalonilor, îi privi pulpele, pe care le pipăi cu mânuțele ei atât de fine și calde ca un șuvoi de apă tămăduitoare, iar lacrimile încetară să-i mai umezească ochișorii ei
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar sufletul deschis Strivind în gând amărăciunea vieții Dar pribegind prin colțul meu de vis... MI-E DOR Mi-e dor de-un colț de țară, liniștit, De
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
familia mea... ! Datează din secolul optsprezece, poate chiar șaptesprezece. Au trecut de atunci trei secole, Doamne ! Atâtea emoții și sentimente, atâtea evenimente pe care le-au trăit strămoșii mei... Încărcătura aceasta benefică, se răsfrânge asupra ființei mele, ori de câte ori privesc icoanele, îngenunchez în fața lor și mă rog cu glas stins, dar țâșnit din inimă.” De fapt, legătura cu strămoșii se menține la Vavila Popovici prin cea care i-a dat viață. Narațiunea în sine se construiește în jurul a ceea ce mama i-a
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
Vavila Popovici prezintă o situație și prefigurează o întreagă dramă. Ea anticipează și prevestește nenorocirea ce stă să se întâmple, redând cu talent, concordanța dintre natură și starea sufletească a Oresiei. „În seara aceasta vântul bate cu putere, crengile copacilor îngenunchează, norii aleargă în forme fantastice întunecând cerul care devine din ce în ce mai plumburiu și astupă frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
posed din fire), că nemurirea-i o năpastă și-un jug de fier pe gâtul meu, de care mi-aș dori să scap la schimb c-un alt model de eu. Dar ăsta-i jocul: muritorii vor moartea s-o îngenuncheze, pe când nemuritorii-ar vrea ca efemerul să-i distreze ... Dă să iasă, dar se întoarce și adaugă): Tot trăncănind era să uit: Din Nod aveți urări de bine de la feciorul vostru Cain! Amic la toartă e cu mine ... (Iese) Scena
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
de iarnă. Iar uneori, evadarea, ocrotită de lumina îndoielnică a lumânării sau exotică a unei lanterne. Balaurilor nopții le secau puterile la prima atingere a cernelii cuibărite în sălașurile hârtiei și cădeau răpuși de bulgării de cuvinte contopite. Tăcerea era îngenuncheată de chiotele semnelor acelea leneș înșiruite. Iar la aprinderea festivă a policandrelor știute și ascunse, înfloreau alb certitudini, turmentând frici și nelinisti în solventul slovei. Și era cald si frumos si bine... Să poruncești zorilor să albească înainte de vremea răsăritului
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
o rază de soare pe chipurile acoperite de norii tristeții și îngrijorării. Putem trimite gânduri de lumină și pace acelor minți pline de neliniște și durere. Putem dărui din prea plinul sufletelor noastre, iubire, bunătate, bucurie și speranță acelor inimi îngenuncheate de crivățul necruțător al neîncrederii. Oamenii sunt prețioși prin capacitatea lor de a dărui, de a fi dispuși să-și împartă sufletul cu alții. Mă simt binecuvântată să am lângă mine oameni care au învățat Lecția Bunătății și Smereniei. Puterea
PUTEREA DE „A DĂRUI” de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359477_a_360806]