21,520 matches
-
înmormîntările poeților se țineau lanț. am stat, de fiecare dată, alături de Madi, la groapa lui Nichita, la groapa lui Virgil, la groapa lui Marius, la groapa lui Mugur și Madi era colivăreasa tuturor morților, așa cum era mama răniților și marchiza îngerilor. Madi care avea un suflet, numai bun să încapă în el toți oamenii, Madi care găzduia și ospăta drumeții ca fîntîna Elenei Farago, Madi cu care ascultam Europa liberă, aproape în fiecare seară, la ea sau la noi, pentru că, de la
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cu care se poate intra în universul romanului este conceptul de "umbră", elaborat și reelaborat în tot cursul lui. Umbra poate avea sensul de stafie, spectru, fantomă. Ea poate fi de asemeni locul unde se ascund stafii, spațiul dominat de îngerul morții (ca-n podul copilăriei, unde naratorul la persoana întîi avea "impresia că..., la intrarea mea, o stafie se retrăgea mai în umbră, mirată că un copil atît de firav se strecurase, iscoditor și temerar, în acest imperiu în care
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
-n podul copilăriei, unde naratorul la persoana întîi avea "impresia că..., la intrarea mea, o stafie se retrăgea mai în umbră, mirată că un copil atît de firav se strecurase, iscoditor și temerar, în acest imperiu în care domnea numai îngerul morții"). Umbra e viața în moarte și moartea în viață. În măsura în care este opusul vieții reale, banale, prozaice, umbra poate avea și o încărcătură poetică, misterioasă, secretă (la un moment dat naratorul observă:"... umbrele au fost totuși oameni, au avut viața
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
psihodrama cu cele patru fraulein împăturind neglijent hlamida subrealului și aruncând-o peste parapetul mult prea înalt. și Dumnezeu a creat apoi suprarealul multă vreme l-am căutat pe Dumnezeu prea aproape de mine într-o prisacă unde albinele polenizau tuleiele îngerilor cu plumb mi-am schimbat pielea poemelor cu una mai leneșă, am învățat să creez tensiuni incipiente între cuvinte ca între partenerii întâmplători de dragoste ce nu se ating, am pus în relație de contiguitate texte cărora istoria grafologiei le
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
văd stele pe cer Pentru că nu există ochi care să leprivească, Oamenii nu mai au chipuri Fețele lor sunt ecrane violacee, Degetele lor au devenit tastaturi, Inimile lor, harduri. M-am retras strategic în chilia cu cărți Într-un colț îngerul surâde "Bucură-te încă" îmi șoptește el, "bucură-te În chilia ta cu cărți De pe mormanul global de gunoi Ce te poate înghiți în orice clipă. Bucură-te încă", îmi zice el " Ți-a mai rămas fântâna inimii Acolo mai
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
În jur o flacără de chipuri, Și deslușeam sub pași o broderie Ce-nlănțuise mii de urme. Iar înăuntrul meu se desfăcuse, Ca poama de pe ram, o cale Care cânta sub aurul vechimii. Har În înserare, din icoană Ieși un înger fâlfâind Și fulgeră în zboru-i foaia Pe care nu puteam să scriu. Avea în ochii lui o poartă Spre un ținut de neatins, Și când mi-a străbătut privirea Am devenit ce nu vedeam. Corespondență Cald plicurile mi se-ntorc
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
-l tocească de tot, - nimicindu-l, iubito, iubindu-l mereu, între tandre și limpezi orbite. Dialog Pîntecele meu, zise unul, e ca pîntecele Parisului - am ajuns rege, vai, pe grămezi de zoaie, sînt tot numai mlaștină și duhoare, deasupra mea Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e și groază să mă gîndesc ce-o să se-ntîmple cu nimburile. - N-o să pățească nimic. Rămîn. În curînd vor defila crini, vor gînguri porumbițe albe
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
-n gură, ai ajuns, iată, să scuipi nisip și sînge. Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul, începînd să vorbească, de la o vreme, numai în aforisme. Ce de marmură, ce de ceramică, ce de bronz! Și ochii tăi căutîndu-l cu disperare pe Înger și tu alergînd, dînd din mîini, ori îngenunchind, umilindu-te - Fă ceva cu mine, nu mă lăsa!" -"Dar tu nu ești un poem ca să te pot scrie din nou ori măcar corecta, cu toate că am ajuns să-ți cunosc toate literele
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
în plină epocă postmodernă, ai milă de mine, sînt foarte singur, influențează-mă, Îngere, oricît de puțin!" Dar el n-a mai zis, de departe, decît "Vai de tine, nenorocitule, Vai de capul și de sîngele tău"... Ce-o să facă Îngerul Ce-o să facă Îngerul cînd va fi nevoie să strivească atîția viermei dintr-o dată, ca să mă elibereze? Îi va fi, desigur, scîrbă puțin, apoi va apăsa cu cele șapte sute șaptezeci și șapte de călcîie ale sale, toate de oțel și
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
ai milă de mine, sînt foarte singur, influențează-mă, Îngere, oricît de puțin!" Dar el n-a mai zis, de departe, decît "Vai de tine, nenorocitule, Vai de capul și de sîngele tău"... Ce-o să facă Îngerul Ce-o să facă Îngerul cînd va fi nevoie să strivească atîția viermei dintr-o dată, ca să mă elibereze? Îi va fi, desigur, scîrbă puțin, apoi va apăsa cu cele șapte sute șaptezeci și șapte de călcîie ale sale, toate de oțel și nemuritoare. Și va spune
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
dezmățuri nesfîrșite de mărgele colorate straniu: șiraguri de bile enorme, orînduite nu pe ațe, ci pe frînghii, odgoane, cabluri metalice, cumva, așa... crîncene spînzurători de dăruit iubitelor... de cinsprezece-șiaisprezece metri... spre bălăbănire dulce printre munții sînilor carpați. L-am poreclit înger, dar mai în apropierea înfățișării aspre i-ar sta numele de îngeroioloiul sau îngeri-Trăsni-Zdrobilă. Desfășoară, a decalitețe și-a plictis, aripe large, penoase fulgoase, puternice, devastatoare. îți ia auzul, și văzul, și mirosul, și pipăitul, și gustul (literar, dom'le
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
masca urît-sublimă a lui Zacharias Lichter, nedîndu-și seama că era vorba tot de o proiecție autobiografică - pentru că, nu-i așa?, suntem toți condamnați, în ciuda intențiilor noastre, să scriem despre noi-înșine sau despre alți eu-însumi, iubiți sau detestați, generoși sau meschini, îngeri sau monștri, - îngeri transformați în monștri sau monștri transformați în îngeri - despre felul cum ne imaginăm pe noi înșine în alții și despre - mereu ipotetic, mereu nesigur - despre felul cum se imaginează alții în noi... Asta e adevărat și despre
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
lui Zacharias Lichter, nedîndu-și seama că era vorba tot de o proiecție autobiografică - pentru că, nu-i așa?, suntem toți condamnați, în ciuda intențiilor noastre, să scriem despre noi-înșine sau despre alți eu-însumi, iubiți sau detestați, generoși sau meschini, îngeri sau monștri, - îngeri transformați în monștri sau monștri transformați în îngeri - despre felul cum ne imaginăm pe noi înșine în alții și despre - mereu ipotetic, mereu nesigur - despre felul cum se imaginează alții în noi... Asta e adevărat și despre pura teorie, căci
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
tot de o proiecție autobiografică - pentru că, nu-i așa?, suntem toți condamnați, în ciuda intențiilor noastre, să scriem despre noi-înșine sau despre alți eu-însumi, iubiți sau detestați, generoși sau meschini, îngeri sau monștri, - îngeri transformați în monștri sau monștri transformați în îngeri - despre felul cum ne imaginăm pe noi înșine în alții și despre - mereu ipotetic, mereu nesigur - despre felul cum se imaginează alții în noi... Asta e adevărat și despre pura teorie, căci nu spunea Paul Valéry, pe care-l citez
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
acelea cu un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor atinge o intensitate maximă, extatică. * Acoperișurile verzi au un pluș fin, alb, topit pe-alocuri: urmele îngerilor cu tălpi fierbinți.
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
cu franjuri tresare vals, domnilor, muzica, vals da, febra pe care poeta anca mizumschi o știe prea bine caută meridianul energiei perverse apoi fruntea, fragmentul conține dovadă și pâlpâie de unde altfel din cealaltă lume ajungă plata zilei acesteia în care îngerul mi-a adormit pe umăr Bun rămas Dragostea mea nu are în pază nici un cuvant Absent-prezenta în aburul crucii eretica, stângace vânzător și datornic copil al tuturora, fără Tată, "Câine, Horatio, noapte bună, acum" Vei mai scrie până te va
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
caldă și vie, la el, adânc în pământ. Ion Pillat observase că Durerea era unul din motivele predilecte ale poetului; prin ea și numai prin ea sufletul nostru va ajunge la marea strălucire și fericire cerească, poemul din Poeme cu îngeri, poate fi epitaful vieții lui V.Voiculescu: Oprită să urce în ceruri vreo-dată, Durerea n-are aripi să-și facă vânt, Ci calcă, peste lespezi încovo-iată, Înger pururi încătușat de pământ. Adâncu-i glas n-ajunge la stele... Brațele-i vântură
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
nostru va ajunge la marea strălucire și fericire cerească, poemul din Poeme cu îngeri, poate fi epitaful vieții lui V.Voiculescu: Oprită să urce în ceruri vreo-dată, Durerea n-are aripi să-și facă vânt, Ci calcă, peste lespezi încovo-iată, Înger pururi încătușat de pământ. Adâncu-i glas n-ajunge la stele... Brațele-i vântură cenușă și lut Presărându-le peste răni grele Dar Domnul a ales-o de la început. În ochii ei lucește, încă neînțeleasă, Lumina semnului Lui izbăvitor Și-a
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
ajunge la stele... Brațele-i vântură cenușă și lut Presărându-le peste răni grele Dar Domnul a ales-o de la început. În ochii ei lucește, încă neînțeleasă, Lumina semnului Lui izbăvitor Și-a pus-o mai presus, crăiasă Și pildă, îngerilor tuturor. Ea nu știe... dar când somnul o doboară, În miezul nopții și-al tăcerii, Marii îngeri pe pământ coboară Și se pleacă de sărută picioarele Durerii. 1) Ion Pillat, Opere, vol. VI, Ed. Eminescu, 1994, p. 247. 2) Moșia
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
ales-o de la început. În ochii ei lucește, încă neînțeleasă, Lumina semnului Lui izbăvitor Și-a pus-o mai presus, crăiasă Și pildă, îngerilor tuturor. Ea nu știe... dar când somnul o doboară, În miezul nopții și-al tăcerii, Marii îngeri pe pământ coboară Și se pleacă de sărută picioarele Durerii. 1) Ion Pillat, Opere, vol. VI, Ed. Eminescu, 1994, p. 247. 2) Moșia familiei Pillat.
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
nemăcinată în lichidul negru, amar, fierbinte. S-o sfărmi cu satisfacție în dinți și să continui. Insomniile devin un fleac, întreținerea o bagatelă, telefonul un lux delicios, toboganul nu se mai strică, liftul te înalță pînă în paradis, discuți cu îngerii, zmulgi pene din arhangheli drept suvenir, mai că nu te-ai da întors în camera de tocat litere, ai rămîne o veșnicie de trei-patru săptămîni printre dînșii, vioi, curios, gîndindu-te la un reportaj senzațional, feeric etc. Principalu-i să poți scrie
Zmulgi pene din arhangheli drept suvenir by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14924_a_16249]
-
Emil Brumaru (monolog) Bă!, țipă deodată îngerul mototolit, bagă-ți mințile în căpățîna aia a ta de zahăr cubic și fă-le ghem de împletit chestii în trestii. Și mai slăbește-mă, fii poet la tine-n odaia ta, nu umbla orbeț, ca musca prin cetate, nu
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
împletit chestii în trestii. Și mai slăbește-mă, fii poet la tine-n odaia ta, nu umbla orbeț, ca musca prin cetate, nu vicia c-o figură echivocă urbea culturii. Îmbobocește-ți memoria. Descotcodăcește-ți cugetul. A se scuti, urlă demențial îngerul mototolit, a se scuti de smiorcăieli lila, de văicăreli de feleșteoc clăbucărit în balige de pitulice, de bibilice. La baie, la baie! Spulberă-ți sensibilitatea în trei sute șaizeci și cinci de bucățele civile. Ba o iei înaintea boului, ba rămîi în urma cozii
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
un demon înalt și mîndru, cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghearele și aripele în dreapta și în stînga. [...] Deodată se aude un sunet de bucium depărtat. Femeile ridică fruntea. Demonul tresare. [...] Pe stîncă din mijloc apare în lumina albă un înger strălucitor. La această apariție demonul își strînge îngrozit aripele. Captivele se ridică încet-încet." Pînă aici, lucrurile sînt clare. Din păcate, în legătură cu baletul Excelsior, o frivolitate nepermisa în cercetarea științifică m-a făcut să cred și să afirm că ar fi
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
relevă și ascund în aceeași clipă, virtutea îți intră seara în casă și până dimineața ia chipul desfrâului: Dacă mă chemi, vin și mâine". Seara Mai ales seara, seara când lumea pare un vulcan stins și aerul o rugăciune către îngeri, mai ales seara îți promit o plimbare cu barca pe plânsul femeilor... "Numai din cauza ta", îmi răspunse. Aproape toate Experiența îi îngăduie jocul și-i aprinde imaginația: de la fiecare va lua ce-i mai frumos ca să obțină femeia râvnită: sub
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]