10,200 matches
-
sacadat; abia apoi s-ar retrage încet într-un alt peisaj. Boris își ridică brațul, ochii lui rămân închiși. Soarele e undeva, în partea de jos a draperiilor. Ce s-a întâmplat cu cealaltă parte psychoporn Boris închide lumina și înghite cu grijă întunericul; mirosul de rahat cald al Aksinyei seamănă cu cel al unei combinații de plante. Își adulmecă degetele și crestăturile pulsează odată cu sângele din gingii: putere. Stropii de transpirație încarcă din nou colacul de wc. Aksinya încearcă să
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
și ar rămâne puncte goale. Mâinile, picioarele sunt acum membre străine. Oamenii sunt doar rase de rezervă. Precum aș spune că dozez atâta materie întunecată în Andromeda, cât pentru a deveni cea mai masivă galaxie. Și-apoi, ea s-ar înghiți. Îmi amintesc imaginea acelei femei care smulgea penele de pe carnea unei găini. Un piept galben cu picățele roșii. Ea își tot ștergea buzele cu o batistă și picuri de apă săreau din mâinile ei. Cuțitul scheuna în carne mai tare
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
înălțat zmeul, s-a rotit puțin prin aer și-apoi a coborât, cât să mă clatin - chiar dacă aș fi rămas nemișcat, tot nu l-aș fi putut păstra în aer. Am observat vâlvătaia din pumnul meu, oamenii și pădurea ce înghițea lumina. Acum, din când în când mai ies din oraș; cu Vorlicek și oamenii lui de pe cealaltă parte a lumii: viața îmi pare frumoasă, de aici, de sus. Și, când se întunecă, rămân să fac fotografii - să mă pot bucura
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
apoi, subit, mă lasă să respir. monoton rămâne doar gândul cu ghearele lui în delir. tăcerea din noi un strop de rouă se svântă în orice cuvânt. sunt guri osebite cele ce-l simt ca pe un bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ta, de broboneala sudorii ca de un țipăt se atârnă și-n plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit, cristale mate și moi, până ce visul ne varsă în alt răsărit. pietrele noaptea visez că pietrele mele se mișcă în somn, dimineața le găsesc răvășite, ca și cum o muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nici chiar pe mine însămi. acolo, în spațiul straniu, o muscă măruntă se mișcă haotic. ar trebui să mă înspăimânt? ei spun că-mi văd fruntea boțită, eu văd doar musca. subit îmi amintesc să caut pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți. vântul subțire se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și vei înghiți cu totul răul pe care nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși într-o cicatrice frumoasă. ce nu se vede, nici nu doare? ce întrebare haioasă, ușure, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără ochi, fără nas, fără gură, cu fața netedă doar, mă privește îngerul armoniei. un fluier subțire vibrează în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să mănânci o caisă ca și cum ai mesteca soare, să ți se lumineze gura de razele ei dulci și arzătoare. să mănânci un pepene verde ca și cum ai despica noaptea și ai curăța-o de sâmburii stelelor pe care, dacă i-ai înghiți, te-ar arde pe dinăuntru. să mănânci un strugure ca și cum ai topi pe limbă drojdiile din vinul de viață lungă. și să simți umbra crescând dincolo de marginile lumii acesteia. să te lași înghițit de iubire ca de focul gheenei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sâmburii stelelor pe care, dacă i-ai înghiți, te-ar arde pe dinăuntru. să mănânci un strugure ca și cum ai topi pe limbă drojdiile din vinul de viață lungă. și să simți umbra crescând dincolo de marginile lumii acesteia. să te lași înghițit de iubire ca de focul gheenei ce te preschimbă în aur. neliniștea cântecului de ce-mi ții tu loc de umbră? i-am spus cântecului care călătorea nestingherit prin lume. din pricina ta, umbrei mele i-au crescut rădăcini înlăuntru, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zadarnic executați, atât de mic, de neauzit, că se putea închide într-un expir. vrei tu? vrei tu să fii lintiță pe apă iar eu să te port lin, somnolent? vrei tu să fii țipăt tăcut iar eu să te înghit ca pe-o ostie? vrei tu să fii roz-violet iar eu să te-ating, să te-nviu cu o rază? vrei tu să fii noapte smolită iar eu să te albesc, să te desferec de piei? vrei tu să fii tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ciugulite de pliscul neliniștii mele, care mă fulgeră ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce mă anină de cer se umple de noduri, unul câte unul înghit, parcă aș hrăni nepoftita fiară ce-mi mușcă disperată lăuntrul. chirurgie cruzimea de bisturiu a fiecărei priviri, zecile de operații incomplete prin care luăm lumea în stăpânire. privind, deformăm, suprimăm, adăugăm, mistificăm, ucidem, nesfârșitele crime care ne împovărează zilele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lichid îți curge prin gândul ce-l trimiți către mine, fiule drag. mângâietor ca o melodie, printre gânduri îmi scapi, ești locul din vis la care revin obstinat, tot sperând să iau totul de la capăt, să fac timpul să-și înghită tenia lungă ce ne-a devorat cu aceeași irepresibilă râvnă. undeva va fi un tărâm să ne odihnim împreună, să ne spunem ce mult ne-au sudat greșelile ce le-am împărțit amândoi, ca pe-o dulce amară hrană. semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de jignire, își apropie temeiurile viului. Nu depinde de glorie, ci de autenticul visceral, obligând animalul din el să arate că e făcut din aceeași vorbă divină ca și moartea, ca și iubirea, pe care majoritatea o ratează. Oamenii care înghit carte după carte ratează însă altceva, și mai important: neîmplinirea - condiție riguroasă a discernământului. * Prea multă seninătate, de la o vreme. Îmi consumă viața fără să lase în urmă dâra eșecului. Timpul devine astfel insuportabil. În general, nu-l poți duce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și o mașină de scris pe masa de operație a lui Lautréamont se petrece astăzi în acest tip de „confesiune“, în delir, între scriitorul de literatură și masa de cititori anonimi care au impresia, ba chiar convingerea, că se „instruiesc“ înghițind ceea ce ar trebui mai degrabă să suporte preoții în confesional. * O fericire colectivă însă va cerși în genunchi suferința... * Dincolo de singurătățile exprimabile, singurătatea neputinței, mută, în care paralizezi, ești aidoma unui obiect căzut din buzunar, pierdut, și pe care nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vedea sfârșitul definitiv, ceilalți vor rămâne convinși că omul va fi părăsit universul acesta pentru un „paradis“, în fine, posibil. Și nu vor secătui urându-l până la moarte, într-un qui pro quo demn de pana unui înger shakespearian. * Am înghițit o gură de apă fără să înțeleg că am înghițit toate gândurile celor care au fost și câte vor mai fi, o dată pentru totdeauna. * Gloria a avut dintotdeauna un caracter oficial, indiferent că a fost acordată de monarhi, de biserică
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fi părăsit universul acesta pentru un „paradis“, în fine, posibil. Și nu vor secătui urându-l până la moarte, într-un qui pro quo demn de pana unui înger shakespearian. * Am înghițit o gură de apă fără să înțeleg că am înghițit toate gândurile celor care au fost și câte vor mai fi, o dată pentru totdeauna. * Gloria a avut dintotdeauna un caracter oficial, indiferent că a fost acordată de monarhi, de biserică, de elite sau de mass-media, iar condițiile care trebuiau și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
viață. Fiecare ține să acumuleze un capital, material sau cultural, care să lase lumea ceva mai săracă. Un fel de răzbunare subliminală ne împinge să o sărăcim cu viclenia celui care știe că este condamnat să piară și nu poate înghiți această nedreptate. Iluzia veșniciei trece prin fatalitatea împlinirii personale, iar eternul infern pentru om va fi sărăcia. * Împăratul avea nevoie de stabilitate, politica lui subtilă era aceea de a potoli sălbăticia maselor, care se sfâșiau între ele pe criterii religioase
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cinci etape în care, rînd pe rînd, concurenții dispar din scenă cu un glonte în cap. Posesor al unei sume frumoase, Sebastian dispare inopinat, depune banii la o bancă și, la apariția poliției care supraveghea și casa fostului său angajator, înghite biletul de bancă. Chiar dacă-l salvează de o posibilă arestare, gestul nu reușește să-l salveze de lăcomia unuia dintre cei care au pierdut din cauza lui și banii, și fratele, jucător la rîndul său și care-l lichidează simplu și
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
să o scoată la suprafață. Asemeni unui doctor experimentat, el cunoaște patologia bolii și oferă medicația necesară vindecării. Tratamentul său presupune, în primul rând, întoarcerea spre marile învățături ale lumii creștine. Și pentru ca hapul său să fie mai ușor de înghițit, autorul îndulcește întrucâtva asprimea judecății, încheindu-și fiecare meditație cu câte un diafan haiku. Pornografia, una dintre principalele beneficiare ale globalizării prin intermediul internetului, este condamnată în termeni fără echivoc: "Pornografia este și va fi mereu o erupție a întunericului din
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
muncitor fiindcă avea un unghi mai bun de aici ca să dărîme zidul, crăpîndu-l, de sus pînă jos, pe al meu, proaspăt refăcut, cum putem să facem, avînd în vedere că nu sîntem la Băneasa sau Snagov unde pădurea și distanțele înghit deranjul, ca să organizăm un program, ca să se strecoare și o oră de liniște, de interzis la înjurături? Las la o parte faptul că, pentru obținerea autorizației de lucru, conform legii, era nevoie de avizul meu. "Da șefu are bani..." mormăie
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
de după Radu Rosetti, o vor duce și mîine. Somațiile pentru plătirea contribuțiilor neonorate sînt frecvente, și-n paginile Literatorului, și pe la '940. "O tragi-comedie unică", spune Radu Rosetti. Macedonski în contra datornicilor. Rînduri despre Alceu Urechia, profesorul șugubăț, despre avocatul Maiorescu, înghițit de ceilalți oameni cu care-a conviețuit, în același destin, despre Carol Popp de Szatmary și Bucureștiul din ochii lui. În fine, fragmente din viață, cu orașele ei, cu pierderile ei, cu putința ei de-a repara și cu pofta
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
ei evoluează. Inițial, micșorarea vitezei narative și schimbarea unghiului de expunere îl deconcertează pe cititorul doritor de noi întâmplări senzaționale, rulate la fel de rapid ca în capitolele anterioare. Odată sesizată însă intenția autorului, așteptările noastre se "adaptează", iar pofta de a înghiți, pe nemestecate, bucăți crude de carne epică lasă loc unei degustări a la carte. În prima treime a romanului, îl vedem pe Mite alergând prin propria viață ca un ogar. Boxul, Policolorul, armata făcută la unitatea din Moșneni, trecerea la
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
pe care o au însă față de societate, care așteaptă mai departe de la ei, îi va împiedica să se spânzure în garajul cu cinci SUV-uri și trei Lexusuri, să se arunce, de pe terasa acoperișului în piscina din mijlocul salonului, să înghită întreaga provizie de droguri a odraslei. Totuși, cum să nu-și ducă la capăt proiectul de a părăsi această vale a plângerilor când au de plătit între 2.500 și 25.000 de mii de lei? De unde să adune ei
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]