1,786 matches
-
nevoie de frecții și băi calde. Ce ți-a trecut și ție prin cap: să scoți plafonul!... Acul manometrului se apropie de limită... Apăs pe buton: un șuier strident, ca de sirenă, sparge văzduhul, apoi, după cîteva secunde, sunetul se îngroașă, rămînînd constant. Dacă se menține așa cîteva secunde, înseamnă că avem presiune înseamnă că am reușit! Vlad se uită la ceas. Mă uit și eu: opt și un sfert. Opt și un sfert? mă întreabă Vlad, strigînd ca să fie auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la colectiv? Ei au făcut-o, au sînge de Vlădean în vene, dar tu?! Pentru ce-ai venit în București? Doar să înveți Fizică?..." Pînă am urcat la mansardă, luam ca pe o glumă originea mea; riscam să mi se-ngroașe sîngele, să ajung o mîrțoagă... "Te vreau măcar armăsar, să scoți fum pe nări și să știi cînd să dai cu copita", mi-a ordonat odată Doamna Ana, iar astăzi am înțeles că, fără ea, poate c-aș fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de celălalt pentru a nu aluneca. În cele din urmă, jos, se treziră la doar câțiva metri de primele butoaie. Brunetti se uită În jos la pământ. Praful era uscat și liber acolo, la periferia gropii; Înăuntru, părea să se Îngroașe și să se transforme În pastă. Înaintă spre butoaie, având grijă unde punea piciorul. Nu era scris nimic pe capac sau pe lateral; nici o etichetă, nici un autocolant, nici un semn de identificare de vreun fel. Mișcându-se de-a lungul marginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se făcu izvorul unei cugetări ciudate, care mă făcea să fixez aspru și lung umbra mea, astfel încît ea, jenată de - atâta căutătură, prindea încet, încet conture pe părete până ce deveni clară ca un portret zugrăvit în ulei, apoi se îngroșă plastic din părete afară, astfel încît sări din cadru jos și mă salută surâzând, ridicîndu-și căciula din cap. - Sara bună, domnul meu, zisei eu, și-i întinsei mâna, dar dădeam în vânt, căci umbra, deși îmbracată, deși frumoasă, nu era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
realității... Și acest om s-ar contrage-ntr-o cartofă care - ar striga oamenilor de pe uliță să ia sama să nu-l calce, ori s-ar subția într-o prăjină cu barbă englezască și cu pălărie naltă, ori s-ar îngroșa ca un birtaș bavarez... ar trece printr-o mie de figuri el însuși și, dac-ar dormi toată viața lui, nici în minte nu i-ar mai veni să se îndoiască că aceasta este natura lui, că altfel nu poate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai sigur, al realității - și acest om s-ar contrage-ntr-o cartofă care - ar striga oamenilor de pe uliță să nu-l calce, or s-ar subția într-o prăjină cu barbă englezască și cu pălărie naltă, or s-ar îngroșa ca un birtaș bavarez... ar trece printr-o mie de figuri el însuși și, dac-ar dormi toată viața lui, nici în minte nu i-ar mai veni să se îndoiască că aceasta este natura lui, că altfel nu poate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
continua. Carte lipsită de truisme, de metafore numeroase și totuși plină de înțelepciune și aplecare spre inima omului simplu, că doar despre el este vorba (Simplu și nu chiar simplu!) Succes asemănător în partea a II-a, domnule Nichita! Se îngroașă contribuția scriitorilor ieșeni la proza românească de bună calitate! CONSTANTIN HUȘANU, Gramatic și caligraf 16 septembrie, 2005 După ce am mai corectat 60 de pagini din cartea lui Nichita Danilov „Mașa și Extraterestrul” și el a intrat în posesia manuscrisului transmis
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
făcu copacul să vibreze. În rafale, fulgii dansau magnetizați. Spânzuratul se învârtea în gol. Pe sol, lângă picioarele lui, ea văzu ceva maro pe jumătate îngropat în zăpadă. § Zoia își făcu cruce cu două degete și ezită. Fulgii răzleți se îngroșau și se adunau, lovindu-i fața. Spânzuratul o speria. Iar instinctul îi anunța promisiunea a ceva mai valoros decât lemnele de foc. Își coborî privirea și își reluă pașii înceți și ezitanți către el. Dădu cu piciorul peste obiectul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
M-aș hazarda să ghicesc că o parte din autorii pe care îi publicați nu sunt. ă De ce, din moment ce cazul a fost închis, ne mai puneți aceste întrebări? întrebă Vadim Vasilievici cu ostilitate bruscă. Se părea că vocea sa i îngroșa și mai puternic când era agitat. ă Dragul meu Vadim Vasilievici, spuse Osip Maximovici cu blândețe și zâmbi, însă ochii îi rămaseră serioși. ă Nu v-am pus aceste întrebări în legătură cu acest caz, spuse Porfiri clipind des. Vă întrebam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe care vreau să îl faci pentru mine. Aș vrea să ne areți camera pe care Govorov o ocupa. § Virginski inspectă Strada Gorokhvaia în timp ce ieșea de la Friedlander, dar nu-l mai vedea pe vagabond. Afară se întuneca și aerul era îngroșat de fulgi jucăuși, încât era greu să vezi împrejur. Studentul simțea că bărbatul se află încă acolo, așteptându-l, ascuns printre siluetele vagi ale celor strânși în jurul focurilor de pe marginea străzii. Stomacul îi urla dureros, iar fulgi mari de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că nu urmărim să facem aici o psihobiografie. Oricum, În dimineața aceasta Ravelstein nu avea chef să‑și evoce copilăria. Place de la Concorde Începuse să‑și piardă frăgezimea matinală. Jos, În stradă, traficul se subțiase, dar căldura de iunie se Îngroșase. În soare, pulsul nostru Încetinește. După primele reacții, adică după puternica senzație de gâdilare la inimă a unui om cu o viață justificată printr‑o victorie incompletă asupra multor absurdități, totul concurase ca să‑l plaseze pe Abe Ravelstein, un cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
urme, exact ca frunza asta, nu am auzit decât foșnetul ei ca un țipăt imediat potolit, ca apoi să dispară privirilor noastre, amestecată cu lutul de pe talpă, ca să fie până la urmă lepădată undeva în noroiul greu al drumurilor, putrezind neștiută, îngroșând pământul acesta nesimțitor la asemenea lucruri, de parcă menirea lui este aceea de a aștepta mereu și mereu o altă primăvară, o altă înnoire a frunzelor. Oftă șuierător de parcă povara dealului care începea la vreo câțiva zeci de metri de noi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca să le spună tuturor românilor să se scoale cu mic și cu mare împotriva acestei societăți strâmbe unde doar hoții trăiesc bine. Bineînțeles în categoria celor mai mari hoți sunt puși în primul rând politicienii, care se îngrașă, și-și îngroașă ceafa, pe seama amărăștenilor care trag din greu la carul acesta cu roți din ce în ce mai pătrate numit România. Nu se știe și cred că nici n-o să aflăm la Jurnalul de la ora 5, dacă până la urmă cele două Mării și-au
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pândă și zilnic le mai dădeam peste mână când o băgau prea adânc în oala cu smântână, îi mai dojeneam părintește folosind doar cuvinte blajine ce aminteau de Dumnezei, sfinți, mamă și alte rubedenii, și încercam să le bat obrazul îngroșat de atâta stat la cârma țării. Am stat eu un timp în expectativă, dar acum gata, m-am întors, întreg și eu, și geamantanul, vorba lui Topârceanu. Oricum fiind vară, aleșii noștri sunt departe, compătimesc la umbra cocotierilor din alte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să creadă cu ce idee trăsnită reușea "otrava asta" să-l surprindă din nou. Moșul îi chemă pe rând și le înmână darurile, nu înainte de a le cere câte o urare pentru toți colegii. Fetelor le dădură lacrimile. Luana își îngroșa glasul, se văita de dureri de spate și, în ciuda faptului că afară era uscat, se plângea de drumul greu, prin nămeți, pe care-l făcuse ca să ajungă la ei. Până și inima lui Rosti se înmuie iar atunci când își primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
m-am gândit să mă-ntorc de grabă, când am auzit un glas: „Tată!“. Ansoald era și mai firav ca de obicei, dar pe față avea un puf des, se înălțase cel puțin cu o șchioapă și glasul i se îngroșase. Căldura cu care m-a îmbrățișat m-a mirat, ca și faptul de a-i vedea ochii înroșiți de plâns. Răutatea pe care n-am reușit să mi-o scot nicicând din inimă m-a făcut să cred pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lipsit de orice speranță. A spus: - Canalele care poartă sângele la inimă se astupă treptat, și inevitabil se vor astupa până la oprirea completă a fluxului. Este o boală care nu se poate trata, ci doar încetini prin interzicerea mâncărurilor care îngroașă sângele și hrănirea cu pește și fructe de mare, precum și cu vin curat, deoarece înlătură grăsimea și fluidifică sângele. I-am spus toate acestea Gailei, și ea mi-a mângâiat cu blândețe un obraz. - Aproape aceleași lucruri le-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ridică de sub orizont sticla pe care am pus stăpânire se golește simțitor și bucata de soare își modifică dimensiunile, dilatându-se, și cu cât încerc să-mi stăpânesc direcția privirii cu atât mai mult grămăjoara de lumină de pe colină se-ngroașă căpătând proporții de nesuportat pentru ochii mei, jucând ca două bile nestatornice într-o substanță gelatinoasă, cu adevărat hârtia asta începe să-și facă efectul, îmi amintesc cum pe la miezul nopții o fată, să fi fost cea care zăcea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
decât asta ! o să-ți placă, o să te mai Înveselească ! mă asigură ea. Scoase de sub pat o cutie În care se găseau o mustață, o pălĂrie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă În mai puțin de un minut, Își Îngroșă cu creionul dermatograf sprân- cenele și Începu să Învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
decît lui Gheorghe Dinică, abandonat cumva într-un con de umbră în economia spectacolului. Pe de altă parte, în Ianke, Radu Beligan pare că se joacă, în surdină, pe sine. Lui Marin Moraru nu-i mai rămîne decît să pluseze, îngroșînd. Cu farmec, pe alocuri. Din Valentin Uritescu cel din Krecinski nu va mai rămîne aproape nimic în acest personaj, nici cal, nici măgar: Ilie. Monica Davidescu o distruge pe Ana a sa printr-o prea patetică și emfatică apariție care
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
fotoliului rulant este redusă permițând uneori doar deplasarea înainte și înapoi fără posibilitatea întoarcerii fotoliului rulant. Bolnavii prezintă de multe ori și deficite la nivelul membrelor superioare, deaceea în cazul pacienților cu dificultăți de prehensiune mânerul de la ușă va fi îngroșat cu diverse materiale plastice sau textile pentru a face mai ușoară prehensiunea ( vezi fig nr. 12-13 ) Masa de lucru sau biroul din camera de zi, în cazul în care este folosit de un utilizator de fotoliu rulant trebuie să fie
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
de explozie. O atenție deosebită trebuie acordată persoanelor ce își folosesc cu greutate membrele superioare, pentru acestea nefiind suficientă asigurarea autonomiei de deplasare. Adaptarea bucătăriei în vederea îmbunătățirii capacității de autoservire impune modificări ale tacâmurilor și veselei. Tacâmurile vor avea mânerele îngroșate cu materiale textile sau plastice sau vor fi prevăzute cu tot felul de sisteme de prindere în cazul persoanelor cu dificultăți de prehensiune, persoanelor care au o mobilitate scăzută în articulația pumnului și cotului, înclinarea radială și coordonarea fiind dificilă
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
Are și un temperament focos, În ciuda aparențelor contrare. Deși rareori iese la suprafață, când se Înfurie, nimic nu-l mai ține În loc. — Va să zică, deși pare să fie blând, când se supără... — Întocmai. Așa cum s-a Întâmplat azi. — Azi? — Când se Îngroașă gluma, stând să cugete ce-i drept și ce strâmb, Întotdeauna judecă până la capăt. Dar, după ce s-a hotărât, e ca un stăvilar care se sparge și imediat Îi dă ordine vărului său, Stăpînului Mitsuharu. — E un conducător, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Oda, unul după altul, până când aproape se plictisiseră. — Asta răzbună Înfrângerea noastră de la râul Ane. Acum mă simt mult mai bine, murmură un om. — Nu Înainte de a fi văzut capul lui Nobunaga! replică altul. Apoi, cineva râse cu glas răgușit, Îngroșat de accentul nordic: — E ca și cum l-am fi și văzut deja. Nobunaga Îi are În față pe luptătorii Honganji și Miyoshi, iar pe noi, În spate. Unde-o să fugă? E ca un pește În plasă! Studiară capetele o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
bărbăția de a organiza o apărare dârză a tărâmului strămoșilor săi. La scurt timp după Întoarcerea la castel, Yoshigake Își luă nevasta și copiii și fugi spre un templu din districtul Ono. Socotea că, dacă rămâneau În interiorul castelului, când se Îngroșa gluma, n-ar mai fi avut nici o cale de scăpare. Văzând că seniorul lor demonstra o asemenea lipsă de hotărâre, generalii și soldații săi dezertară cu toții. Era În plină toamnă. Nobunaga se Întoarse În tabăra sa de pe Muntele Toragoze, punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]