2,408 matches
-
chip nu te voi părăsi.” ( Evrei 13-5 ) Aici i se promite fiecărui om ce își pune încrederea în Dumnezeu că nu va fi abandonat în fața bătăliilor vieții, indiferent cât de mari sunt furtunile ce vin peste el. Sau chiar dacă prietenii îngroziți de necazurile prin care uneori trecem ne vor abandona, ori poate că au făcut tot ce au putut ca oameni si simt că ei nu pot face mai mult. Însă aici ni se promite că Dumnezeu nu va abandona ființa
MAI PRESUS DE PUTEREA UMANĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371115_a_372444]
-
și atmosfera cazonă a politehnicii din Petersburg , unde a fost student, militarizată după sistemul aracceevist, îi smulge accente încărcate de disperare și dezgust:” Dragă frate-îi scria Dostoievski fratelui mai mare-ce trist e să trăiești fără speranțe.Scrutez viitorul și sunt îngrozit...Mă zbucium într-o atmosferă de îngheț polar, unde nu pătrunde nici măcar o rază de soare. “ Cu această dezamăgire și altele multe, își va renege mai târziu, după șederea în “ casa morților “ din ogna țaristă, pasiunea tinerească pentru ideile socialismului
DOSTOIEVSKI-GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371265_a_372594]
-
se ospătase Leana și Costică. Cana cu vin, paharele, farfuriile și straichina în care mai rămăsese o jumătate de pui fript la jar, jimbla de pâine rumenită și murăturile s-au împrăștiat prin toată camera.Țipătul Lenuței era sfâșietor. Era îngrozită de moarte când l-a văzut pe Andrei că venea cu arma îndreptată spre ea. - Andrei, ai milă și nu ne omorî!... Mâine plec unde-oi vedea cu ochii și na-i să mai știi de mine niciodată. Costică înlemnise
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
de vlagă în el. Dacă Leana l-ar fi-mpins cu un singur deget, cădea din picioare. Era distrus.Brațele Lenuței care îi încolăceau picioarele, pentru Andrei au devenit lanțurile reci pe care le târăsc ocnașii tot restul vieții. Era îngrozit. - Mă omule, Andrei!... S-a sculat în piciore, a-mbrăcat în grabă o fustă și, cu mâinile tremurânde, abia a reușit să pună pe umeri un pulovor de lână, dar nu l-a-nchis la piept, când i s-a adresat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Până la sfârșitul primului război mondial, acel teritoriu fusese al Imperiului Otoman. Apoi, teritoriul numit Palestina a intrat sub dominație britanică, o parte dintre evrei revenind pe pământul strămoșilor. În timpul celui de al doilea război mondial, Hitler, prin holocaustul care a îngrozit lumea, a omorat șase milioane de evrei. Când a fost posibil, dorindu-și înființarea unui stat al lor, o variantă posibilă era pe o parte și cealaltă a Prutului, în Moldova. Altă variantă era stabilirea undeva prin Argentina, sau în
PROFESORUL ANDONE MIHAI de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345717_a_347046]
-
gând de busuioc, Ce-a uitat să înverzească. Și-am rămas fără noroc... Peste țărmuri de uitare valul lacrimii se-ascunde Într-un ger din ochiul iernii...eu te-aștept, tu vii pe unde Ne pândește-nmugurirea, noi fugim de înviere, Îngroziți de noi veșminte, tu mă farmeci cu durere... Și aș da c-o toamnă-n tine și te-aș răstigni-ntr-o vară Să m-ataci c-o armă verde, să te-omor c-o primăvară, Mugurii să țipe-n
UN VIS DE TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345862_a_347191]
-
pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori, îngroziți de hazardul îndrăcit al principelui, părăsiră sufletele din trupurile oștenilor, ridicându-se disperate la cer, implorând îndurare puterii Divine să-i salveze pe tinerii nevinovați. Alergau nebunește de ceva vreme dar nici urmă de castel. Parcă intrase în pământ! - Am
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
și-au curmat cârtirea șuie nici când cu mană i-ai hrănit, ori când - lovind eu cu-ndoială - din stâncă apa a țâșnit. Ba și mai și: urcând pe munte ca Legea Ta să o primesc, la-ntoarcere m-am îngrozit văzându-i cum Te prețuiesc. Căci țopăiau cu-nverșunare și se-nchinau unui vițel, pe care-l dăltuiră-n aur dup-al Egiptului model. Atunci, cuprins de grea mânie, pe toți ai vrut să-i prăpădești! Dar i-ai iertat
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
iubire. Pentru Mihaela Runceanu sunt numai brațe de îmbrățișat ale îngerilor! Ca și Ioan Luchian Mihalea, Mihaela Runceanu a crezut prea mult și nesăbuit într-o gadină cu chip omenesc și instinct sîngeros. La 1 noiembrie 1989 România a fost îngrozită de o veste înfiorătoare care a străbătut-o ca un glonț: Mihaela Runceanu a fost asasinată de o fiară, în garsoniera sa din București. Înmărmuritor! Era atât de iubită! Era atât de tânără, de frumoasă, de sensibilă... Avea un glas
MIHAELA RUNCEANU. UN GLAS DE ROUĂ, UN SUFLET DE SOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347954_a_349283]
-
Toate Articolele Autorului Tu vei veni schelălăind ca un câine de unde oase pentru fastuosul ”mâine” când omenirea n-are viitor Să ne-așezăm cuminți la umbra - timpului trecut și să visăm cum „azi” - ia forma efemeră a ne-nceputei pâini ... Și îngrozit de nesfârșite mâini ce lacom se întind voi alerga și eu schelălăind spre margini de hotar și câine credincios - voi sta de pază lângă stârvul unui „mâine” ... Dă-ne, Doamne, pâine... Referință Bibliografică: Mâine ... un timp ce nu-mi aparține
MÂINE ... UN TIMP CE NU-MI APARŢINE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347980_a_349309]
-
rău lui Marin Preda. Oameni simpli din interiorul Palatului, nea Duminică si nea Răsărit, îngrijitori, au declarat: Marin Preda știa că o să moară. Se simțea urmărit, îi era frică. Își baricada camera, plângea, ieșea noaptea gol pe culuarul pustiu, strigând îngrozit: ,,Mă omoara, băiete, mă omoară!”A fost otrăvit, a fost drogat? Soția lui, Elena Preda: ,, Da, Marin avea o mulțime de spaime. Una din ele era legată de friguri, de boala lui din copilărie. De pildă, îi era frică să
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
pentru câteva secunde o imagine generală a balului. INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI În salon cei patru uneltitori sunt la masă în față cu câte un pocal cu vin. Discuția este în toi. BOIER CONACU:Pe mine, sincer, mă cam îngrozește întunericul. CĂPITANUL SASU: Boierule, la noapte va fi senin! CĂPITANUL ARNĂUTU:(ironic) Boieri dumneavoastră, dacă vă temeți, rămâneți la conac că ne descurcăm noi cu comoara! BOIER CIOCOIU:(revoltat) În nici un caz, căpitane! CĂPITANUL SASU: (zâmbind ironic) Ce boierule, te
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
pe rând zone sălbatice, de nerecunoscut. Dispăruseră satele și lanurile de grâu și porumb ce altădată se legănau în adierea caldă a vântului, apele secaseră, dealurile zăceau sterpe, iar versanții despăduriți alunecaseră la vale. Cu cât înainta cu atât se îngrozea de priveliștile dezolante. - Oare acesta să fie Bărăganul? Unde-s instalațiile de irigații realizate cu sudoarea poporului, unde-i grânarul Europei? Totuși se consolă cu alt gând. - Probabil au abandonat agricultura și s-au axat doar pe turism și păstorit
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
după vreo cinci zile se treziră aleșii neamului din beția afrodisiacă a viselor, căci se apropia weekendul și aveau delegații în interes de serviciu în Insulele Caraibe! Deodată unul dintre aleșii neamului țipă disperat: - A înviat Ceaușescu! În acel moment, îngroziți de spaimă, se înghesuiră aleșii poporului pe sub scaune și birouri, iar alții mai deștepți țâșniră pe ferestre spoind asfaltul străzii... În cele din urmă, după o ședință de vreo 12 ore prezidată de tovarășul Ceaușescu și după o muștruluială zdravănă
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
taci! a fost răspunsul lui tăios, însoțit de un gest brutal prin care a prins-o în brațe și i-a îndoit trupul pe genunchii lui. A încercat să o sărute fără voia ei, dar fata s-a ferit. O îngrozea privirea lui de om nebun și balele ce i se prelingeau pe la colțurile gurii. A strâns-o cu brutalitate și a încercat să-i deschidă nasturii bluzei. Fata s-a opus cu toată forța și a reușit să scape. A
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
ea. Era cadoul cumpărat cu tot dragul pentru Relu din puținii ei bani economisiți cu greu. Nu reuși să deschidă poarta. Ori că nu avea forța necesară, ori că nu știa cum să declanșeze mecanismul de asigurare a acesteia. Era îngrozită numai la gândul că vine după ea ori că dă drumul la vreun câine uriaș, dintre cei văzuți în curte la sosire, s-o sfâșie. I-a deschis-o cineva din afară. Era un băiat tinerel, în salopetă albastră. - Hai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
pătrundea în urechi și în tot corpul. Repeziciunea cu care își mișca limba, mă amețea și mă speria. Nu-mi plăcea deloc să mă uit la el, dar trebuie să o fac. Batjocora din râsul lui mă urmărea și mă îngrozea. Răsuna atât de tare, încât chiar dacă nu voiam tot o auzeam, iar limba i-o vedeam chiar dacă nu voiam. Eram speriată, îngrozită și totodată scârbită. Îmi era scârbă de tot ce era în legătură cu capul bărbatului din dreptul ușiței. Voiam să
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
ei vremurile trecute. Și tot așa de la generație, la generație. În fragedă tinerețe, am rugat-o pe bunica să îmi facă un costum de baie ca să merg la mare. Deși bunica era o femeie cu orizonturi mai largi, s-a îngrozit la auzul acesei rugăminți. Cum adică? Pe vremea ei, doamnele care mergeau la mare foloseau rochii speciale pentru plajă și baie, si eu să mă expun mai mult goală? A intervenit mama în ajutorul meu, iar peste câțiva ani, mama
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
cu ajutorul a două doamne stenografe supercalificate. Apar acum, pentru prima oară în formă tipărită. Doar câteva, scrise de mână, au fost rupte din context și prezentate fără semnificații în alte părți. Le veți citi și veți înțelege disperarea poetului, care, „îngrozit de temnicer", „înainte de gol", „înainte de focul suav, zâmbitor de pistol", se adresează „omului de pe marginea patului", care i-a însoțit „nefericirea nopții de coșmar". Spânzurat cu capul în jos de un iadeș, lasă această ultimă chemare „nu scrisă, ci dictată
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
se ospătase Leana și Costică. Cana cu vin, paharele, farfuriile și straichina în care mai rămăsese o jumătate de pui fript la jar, jimbla de pâine rumenită și murăturile s-au împrăștiat prin toată camera.Țipătul Lenuței era sfâșietor. Era îngrozită de moarte când l-a văzut pe Andrei că venea cu arma îndreptată spre ea. - Andrei, ai milă și nu ne omorî!... Mâine plec unde-oi vedea cu ochii și na-i să mai știi de mine niciodată. Costică înlemnise
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de vlagă în el. Dacă Leana l-ar fi-mpins cu un singur deget, cădea din picioare. Era distrus. Brațele Lenuței care îi încolăceau picioarele, pentru Andrei au devenit lanțurile reci pe care le târăsc ocnașii tot restul vieții. Era îngrozit. - Mă omule, Andrei!... S-a sculat în piciore, a-mbrăcat în grabă o fustă și, cu mâinile tremurânde, abia a reușit să pună pe umeri un pulovor de lână, dar nu l-a-nchis la piept, când i s-a adresat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
îl implora: - Gică, te rog! Las-o pe Matilda... Tu nu vezi cât e de mică? Nu te doare inima să dai în ea? - Spune-i să tacă, dacă nu vrei s-o omor! Matilda tăcea brusc, făcând ochii mari, îngrozită de fața aceea tumefiată de băutură. Nea Gică se întorcea bombănind, se așeza apoi la masă, mânca până nu mai putea, mai dădea pe gât câteva guri de vodcă abandonată pe fundul vreunei sticle și, cu capul vâjâind, se ducea
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
minut de reculegere!” Cu capul în piept, ca și cum ar fi vrut să-și aducă aminte de ceva, cu frumoasa lui voce de bas, care gâlgâia de durere, cu ochii plini de lacrimi, ne-a spus cam aceste cuvinte, care mă-ngrozesc și astăzi: „- Copii, în această noapte, bandiții legionari au ucis în mod brutal pe marele nostru savant Nicolae Iorga ... Spre sfârșitul zilei de curs, elevii altor clase mai de jos ne-au adus vestea că a venit poliția legionară. Un
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
pască când se rostogolește în iarbă o stea în dureri de lumină o steluță să nască. Golgota de unde dispar crucile Citesc cărțile despre castelul pe care-l păzesc Au scris despre el prietenii și sufăr. Închid cartea noaptea și mă-ngrozesc Când îmi crește pe umăr un nufăr. Voi îmbrățișa o fantomă albă și clară, O umbră în forma visată de mine, Mulțumire că ține în preajmă o vară S-o pot recunoaște când vine. Accept anotimpul ca un dat de
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE-ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346480_a_347809]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > MOUSE LIVER SF Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 663 din 24 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului MOUSE LIVER sf Cazurile de ciroză au îngrozit lumea. Un anonim a luat spre cercetare aceste cazuri. Tipul se numește Fell Sool care s-a gândit cum ar putea regenera ficatul bolnav. Astfel a ajuns la concluzia că doar implantând un nou ficat s-ar ajunge la un
MOUSE LIVER SF de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346533_a_347862]