1,814 matches
-
convinsă că am dreptate. Trebuia să-mi fi dat seama de la bun început. El a știut mai bine care a fost situația reală, dar a fost prea egoist, n-a suportat ideea de-a mă pierde și m-a tratat îngrozitor. Finn scoate cartonașul roșu. Nu mai spun un cuvânt. — Termină ce ai de spus, Rebecca! mă îndeamnă Daisy. Nu, e suficient, îi răspund cu promptitudine. Gata. Am făcut-o și pe asta. Cu vârf și îndesat. Mă simt îngrozitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tratat îngrozitor. Finn scoate cartonașul roșu. Nu mai spun un cuvânt. — Termină ce ai de spus, Rebecca! mă îndeamnă Daisy. Nu, e suficient, îi răspund cu promptitudine. Gata. Am făcut-o și pe asta. Cu vârf și îndesat. Mă simt îngrozitor și sunt pe punctul să izbucnesc în lacrimi. Aș vrea să plâng, m-aș descărca mai ușor. Dar sunt prea orgolioasă ca să fac asta. Mă chinui să-mi revin în timp ce ei aplaudă și mă rog ca atenția să se îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
jos, îmi dau seama că nu am mai fost bântuită de Patrick de aproape o săptămână. Nu l-am sunat ca să-i închid imediat și nu i-am ascultat mesajele de pe robot. E clar că am făcut ceva progrese. E îngrozitor să fii obsedat de fostul iubit. Pentru cei care beau sau se droghează pare mai simplu, pentru că pot uita mai ușor. Cel mai rău trebuie să fie pentru cei dependenți de mâncare, deoarece demonul e tot timpul lângă ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu mine. A fost întotdeauna extraordinar să fac dragoste cu ea, adaugă Finn melancolic. Și tu ce-ai făcut? întreb eu, cu sufletul la gură, deși îmi puteam imagina continuarea. E singur în cameră și mi-e clar că suferă îngrozitor. Dacă s-ar fi împăcat cu Vanessa, ar fi fost în extaz. Finn mă privește pentru prima oară după penibilul incident de la începutul conversației noastre. — Discuțiile de la Ex-ii Anonimi m-au ajutat foarte mult, Rebecca, zice el cu însuflețire. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de pe margine și varsă înăuntru șampanie. Îmi pare un fel de La dolce vita, care se desfășoară în decorul unui internat englezesc pentru copiii celor bogați. La un moment dat, o minge portocalie răsare din mijlocul grămezii de trupuri. Toți urlă îngrozitor și se reped spre ea. Joacă un soi de polo. Urmăresc cu atenție mișcările corpurilor din apă, ca să mă asigur că nu s-a lăsat cu victime. O asemenea situație ar fi un subiect ideal pentru ziarele de scandal, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ascult Jean de la Socola și Florin Chiftea. Imediat alunița s-a retras 2 cm jumate. Ba chiar un neg bejuliu cu 3 fire groase mi-a dispărut de lângă nara dreaptă. Mi-am julit genunchiul. A curs sânge și a durut îngrozitor. Mai am de lucru la încheieturi... Nu sunt de neglijat unele avantaje în cazul în care pielea mea va căptuși interiorul unei săli de concerte (să dea Domnul să mai trăiesc atât cât trebuie ca s-o întind suficient). Decorațiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
imenși, târând după el toată pădurea. Căzusem cu fața în noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în gară. I-am zis că, din greșeală, m-am urcat în alt tren. Am realizat fatala eroare doar când am ajuns la Craiova. Lasă, plec mâine din nou. I-am zis și Adelinei de escapada mea. S-a speriat îngrozitor: mă visase urât, de acuma încolo avea să stea cu ochii pe mine ca pe butelie. Câteva zile am fost liniștit, apoi iar s-au tulburat apele. Am transmis la serviciu că sunt bolnav și m-am închis în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care stătea pe pătură la costum negru și cravată. Lumea îl admira, li se părea că-l văzuseră într-un film cu mafioți, Clanul Sicilienilor. Acolo Jean Gabin îl împușca pe Alain Delon. Aici Alain Delon se îngrășase și transpira îngrozitor. CXXXIX Dar uite că acoperise întreg desenul de pe pânză. Ieși pe balcon și privi goblenul în lumina după-amiezii. Acum hermafroditul-androgin se distingea cu claritate. Exact așa cum i se păruse încă de acum o lună: cele două sexe, masculin și feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
depinde de împrejurări și de oameni. Guvernul trebuie să țină cumpănă dreaptă și atît! Dragoș, ca o justificare, continuă mai viu: ― Desigur, dar vedeți dumneavoastră, suntem de-abia la Crăciun și marea majoritate a oamenilor nu mai au porumb... E îngrozitor! Gîndiți-vă ce vor face nenorociții până în toamna viitoare? Sunt siliți să cerșească pur și simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei și de bărbați să se milogească pentru porumb, numai pentru porumb, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cinci, ultimul Raul Brumaru, cu care s-a plimbat astă-vară și prin străinătate, nu se știe pe ai cui bani, căci unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. De vreme ce s-a hotărât să se despartă, i-e indiferent ce face și cu atât mai mult ce a făcut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decât lucrurile de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mizeriei. Țăranii văd încă în Miron Iuga pe părintele lor, de la care nădăjduiesc o îndulcire a soartei ce-i apasă. Învoielile actuale sunt însă atât de grele, că nu se mai pot suporta. Pe urma lor majoritatea oamenilor au flămânzit îngrozitor toată iarna. Cu un sacrificiu relativ neînsemnat s-ar putea îmbunătăți viața tuturor... ― Dumneata în numele cui vorbești? întrebă iarăși Iuga. ― În numele sătenilor, domnule Iuga! zise Dragoș simplu. ― Te-au însărcinat ei pe dumneata să-mi comunici doleanțele lor? ― Nu, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prealabil ar fi fost necinstită de o ceată de netrebnici. Știrile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă. Trecând din om în om, toate se deformează și se exagerează. ― Nu e nevoie de exagerări când adevărul adevărat e mai mult decât îngrozitor! urmă colonelul. Parcă trebuie să te omoare, ca să te nefericească? Iacă eu, dacă nu m-aș fi gândit la bietele fete, care rămâneau singure în lume, m-aș fi luat de piept cu bestiile... Reluă povestea suferințelor sale, întrerupt des
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jos și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură de șarpe. Antonel se arunca la maică-sa, cu același scâncet de spaimă: ― Mămica mea!... Mămica mea! Când un soldat începu să lovească, Titu Herdelea, care șoptise mereu "îngrozitor, îngrozitor", ca să-l audă prefectul Baloleanu, își pierdu deodată stăpânirea și, apropiindu-se de Tănăsescu, îi zise revoltat: ― Domnule maior, ajunge!... E insuportabil!... Asta e... Maiorul, parcă I-ar fi pălmuit, tresări: ― Ce-ai zis?... Cine ești dumneata... Ce cauți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură de șarpe. Antonel se arunca la maică-sa, cu același scâncet de spaimă: ― Mămica mea!... Mămica mea! Când un soldat începu să lovească, Titu Herdelea, care șoptise mereu "îngrozitor, îngrozitor", ca să-l audă prefectul Baloleanu, își pierdu deodată stăpânirea și, apropiindu-se de Tănăsescu, îi zise revoltat: ― Domnule maior, ajunge!... E insuportabil!... Asta e... Maiorul, parcă I-ar fi pălmuit, tresări: ― Ce-ai zis?... Cine ești dumneata... Ce cauți aici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă uit cu atenție la data de expirare și să mă întreb permanent dacă nu sînt prea vechi, constată, amuzat, un amic. Odată, cînd am vrut să-mi fac o omletă, am dat peste un ou expirat. M-am speriat îngrozitor, l-am aruncat repede la gunoi și am scos gunoiul în stradă, să nu pățesc ceva... Și am renunțat la omletă ! „Az e oo !...”, îmi aduc eu aminte de un afiș scris de mînă pe o hîrtie de ambalaj, care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Orice tertip, orice întorsătură sau automatism stilistic care aduce cât de cât a proză mă deprimă, mă îngrețoșează. Să mai spun că, după ce a ieșit din închisoare, s-a apucat de băut si în cel mult un an a decăzut îngrozitor. Nu avea slujbă, iar singurele locuri pe unde îl puteai găsi în mod sigur erau câteva cârciumi de duzină, unde de altfel cred că și dormea. Îl vedeai umblând de la o masă la alta, îmbrăcat în acel mod inconfundabil al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un dușman tocmai potrivit. Așa că, într-o dimineață, l-am învăluit grijuliu, asemenea senatorilor pe Cezar, l-am înșfăcat și l-am târât înspre rețeaua de canalizare. Voiam să-l facem vrăjitroacă. Băiatul se proptise în călcâie și se zbătea îngrozitor. Privită de aproape, fața lui era cu totul diferită de a oricărui copil pe care îl văzusem până acum. Părul îi era castaniu, ușor buclat. La îndoitura fiecărei bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doar ANTE. Dedesubt am scris noi cu carioca neagră, verde și mov: ȘI TRAIAN. Seara, după ce am mâncat, am mers în spatele cantinei, unde era marginea pădurii, și am bătut în cuie, de șase copaci, cartoanele de bomboane. Rezultatul a fost îngrozitor, instructorii taberei s-au scandalizat, au făcut careu, au scos câțiva copii în mijloc, dar fără să nimerească pe cei din grupul meu, ci, la întîmplare, pe capii răutăților care se petreceau în tabără. Livia era să fie trimisă acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încercat să-ți spună ceva cu delicatețe, dar tu nu ascultai nimic, părea că tot ce conta pentru tine era să te umilești cât mai mult în fața ei, la un moment dat îți frecai obrajii de genunchiul ei..." "Dragă, erai îngrozitor, n-aveam ce să-ți fac, dacă ai fi fost treaz aș fi încercat să-ți explic, dar așa n-avea nici un sens." "După ce a plecat Gina (tu nici n-ai observat când a plecat, te uitai nedumerit după ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam și noaptea. Era pentru mine un loc feeric. Cum ajungeam la Obor, o și mânam pe mama înăuntru. Intram într-o încăpere lungă și scundă, mirosind îngrozitor a petrosin. Podelele erau cafenii-stacojii și lumina care se strecura prin vitrine era cu totul insuficientă. Abia când înaintai adânc în spațiul acela gol, dădeai de tejghea și de rafturile cu jucării. Mă uitam pierdută la păpușile de toate mărimile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de nu prea ne mai duseserăm pe-acolo în ultimul timp. De fapt, ultima oară fusesem toamna trecută, înainte să înceapă școala. Aveam acum aproape doisprezece ani și când am ieșit în curte, de mână cu Marcelino, care mă chinuia îngrozitor povestindu-mi a zecea oară filmul Mongolii, lucrurile mi s-au părut schimbate. Altă lumină, altă substanță părea că le învelește. Cu Gigi după gât, ca o vulpe vie, am apăsat din nou clanța ca de ușă obișnuită a camionului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Garoafa s-a așezat pe o bancă, iar noi i-am pus coronița aurie și-am împodobit-o cu panglici și alte nimicuri pe care le aduseserăm de acasă. Așa cum își lumina fața de jos în sus cu lanterna, arăta îngrozitor. I-am dat și păpușica pe care trebuia s-o folosească la joc. Garoafa o înhață și mârâind, se prefăcu că o înghite. Apoi o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înecîndu-se. Nu se mai simțea în stare de nimic. Lumea i se părea un infern de cenușă, cu neputință de suportat. Tânjea din răsputeri după acele câteva acorduri pe care le ascultase noaptea trecută. Timp de vreo opt ore suferi îngrozitor, îi era rău, fizic și sufletește în același timp. Un delir paranoid i se dezvolta sub țeastă, și în cele din urmă profesorul înșfacă iar satârul și se repezi spre arhitect, decis să-l omoare cu adevărat de data asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a văzut sau s-a făcut că nu mă vede. Era, o dată, cu un grup întreg... -Tot atât de tânără și frumoasă? îl întrerupse Condurachi. Manole îi puse mina pe umăr. - Mon cher, n-ai să mă crezi, a îmbătrînit îngrozitor. E de nerecunoscut! Ce mai încolo și-ncoace, când am zărit-o ultima oară, primăvara trecută, era o babă! Eleazar se opri brusc în mijlocul odăii. - Mă asculți, sau preferi să te uiți pe fereastră? - Te ascult, spuse Lorinț, dar nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]