1,210 matches
-
îmbrățișezi? Nu mi-o lua în nume de rău, dar aș prefera să nu o faci. Am observat că în ultimul timp a primi îmbrățișearea unui jurnalist român, mai ales dacă îți este și prieten, implică riscul te a fi înjunghiat pe la spate. Îmi cer scuze pentru a mă fi întins prea mult la vorbă. Acum te las, căci Zvoninianul - cotidian al Academiei de Bârfe, Calomnii și Sincerități - are mare nevoie de tine. Mai puțin ocupat, eu încerc să trec, oarecum
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Cînd a venit războiul, seminarul s-a închis. La sfîrșitul războiului, Moussa s-a înscris la Facultatea de Criminologie unde a urmat patru ani, dar intr-o seară de Crăciun, pe cînd se întorcea de la biserică, a fost bătut și înjunghiat de un grup de necunoscuți. După ce și-a revenit, nu mai visa decît să plece într-o țară creștină. Un călugăr din Maramureș, de la Prislop-Boiu Mare, a obținut de la Biserică banii pentru a-l aduce în România. Partea amuzantă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
De ce s-o ponegrim ? (scena 4). Incapabil să discearnă starea de spirit a Ifigeniei, Toas se întreabă apoi dacă nu cumva lucrurile stau exact dimpotrivă și preoteasa tânjește după mai mult, de vreme ce sunt săptămâni de când la altarul ei au fost înjunghiați numai țapi, tauri și niciun om, iar o ființă inimoasă suferă să vadă lâncezeala în jurul ei (scena 7). Ulterior, regele emite ipoteza că poate i-e dor de țara ei, cu toate că tânăra n-a suspinat niciodată după vreun loc anume
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
chitaristului în apărarea victimei. Confruntarea iscată în jurul butoiului se încheie cu moartea muzicianului, eveniment tragic care modifică radical viața lui Diogene, obligându-l să-și verifice validitatea ideilor în lumea reală. Deși neimplicat în vreun fel în sfârșitul tânărului adept înjunghiat cu cuțitul său, filosoful cu oroare de violență se vede acuzat de omor, fapt explicabil din perspectiva autorităților înclinate să creadă că un om în afara legii, falsificator, exilat, vagabond, stricător al ordinii [...] este, teoretic, capabil și de crimă (p. 141
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a trăi cu tânăra Dida, fata primarului din sat. Spre a scăpa de prezența incomodă a consoartei, el o declară nebună și o internează într-un azil unde este omorâtă. Ulterior, fantoma celei răpuse se întoarce pe pământ și își înjunghie rivala, apoi și pe fiica Romanița și pe ginerele Marian care au uneltit împotriva ei. În mai multe rânduri, se face trimitere explicit la mitul antic. La prima sa apariție, fiul Marghioalei rememorează poezia Medeea recitată de mama lui la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ionel o întreabă dacă ar fi în stare să-și omoare și copiii. Necruțătoare cu întreaga familie vinovată de comercializarea conștiinței, Marghioala decide tranșant : Trebuie să piară odraslele unei mame odioase ! (V, p. 685). Drept act suprem de răzbunare, își înjunghie ginerele și fata sub privirile soțului neputincios : Bine că ești de față, sub ochii tăi să piară urmașii sângelui tău. Să simți până în rărunchi nelegiuirea (trădării tale) ... Și să rămâi singur (V, p. 686). Femeia înșelată își ia revanșa distrugându
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dai foc, cum mi-ai da și mie ? !), fantoma Marghioalei îi urează bărbatului ca patul de nuntă să-i fie mistuit de flăcări (Să se aprindă patul în care o să te-ntinzi cu ea - V, p. 677). Ulterior, ea îi înjunghie pe Dida, ca și pe Romanița și pe Marian, cu așa-zisa sabie a lui Napoleon adusă spre vânzare lui Ionel, adevărată sabie a lui Damocles (II, p. 631), care atârnă deasupra tuturor întreaga piesă. În sfârșit, cele două eroine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care o irită totuși. Întinzându-și brațele, descoperă, împrăștiate pe pat, mai multe cuțite. Sună. Cléa catadicsește să se arate. Prost dispusă, desigur. "Ce e cu toate cuțitele astea pe patul meu? Și cu puștoaica asta care amenință că mă înjunghie? Știu foarte bine că se amuză doar ca să mă sperie, totuși..." Cléa ridică din umeri, nu știe cum au ajuns cuțitele acolo și, până la urmă, ce i se poate întâmpla? Heideggeriana este mai bine informată: "Astea sunt cuțitele lui Joseph
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
măcelarul (un neamț foarte priceput, din Frătăuții Vechi). Scotea ușa de la veranda de la bucătăria de vară și-o așeza pe două lemnare, să aibă stabilitate. Pe ea așeza porcul, pe care-l prindeau c-un juvăț de picior. Măcelarul îl înjunghia la gât c-un cuțitoi, ca o sabie. Mama venea cu un lighean și strângea sângele proaspăt, să aibă pentru chiște. Apoi urma pârlitul. Câteva brațuri de paie curate de grâu acopereau tot porcul (care era cam de vreo 200
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu el? — Prea mare lucru nu se știe deocamdată despre el, Înălțimea Voastră, răspunse Bodo. Dogele Domenico nu-i prea vorbăreț și e foarte prudent. Cred că se și teme. Încă nu s-a uitat În Veneția cum a fost Înjunghiat Pietro Candiano, chiar dacă a trecut de atunci destul timp. Sigur că nu vrea s-o sfârșească la fel, e de la sine Înțeles. În orice caz, eu n-am putut scoate nimic de la el, deși m-a primit foarte poli ticos
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prietenilor noștri, mai cu seamă că avem aceeași dușmani.“ și ceilalți domni de față au Încuviințat cu totul spusele lui. Dar ceea ce e mai important urmează de-abia acum: a doua zi m-a vizitat domnul Giuseppe Candiano, nepotul ducelui Înjunghiat odinioară și membru al Consiliului celor Zece - de fapt cel mai puternic și influent membru al Consiliului, o știe toată lumea. Mărturisesc că am fost uluit de cinstea pe care mi-a făcut-o. Domnul Giuseppe m-a invitat la o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sfârâie și oamenii Își treceau a doua oară urciorul de vin unul altuia, când ucigașii au năvălit peste ei și i-au măcelărit mișelește pe la spate. Nici n-au apucat să se apere, căci n-aveau armele pregătite... I-au Înjunghiat ca pe niște miei... — și ducele? — Măria sa a aruncat pocalul de argint pe care-l ținea În mână și și-a scos cuțitul de vânătoare, cu care s-a apărat, făcând pagubă printre mișei, până când a căzut străpuns de sulițe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Oricum trebuie să fim pregătiți. Conrad Își așeză oamenii Într-un cerc larg În jurul curții. De-a bușilea, târându-se prin smocurile de iarbă Înghe țată, ostașii Își ocupară locul. Câțiva paznici care nu se așteptau la nici o vizită fură Înjunghiați. Nu vreau prizonieri, spuse Conrad. N-am ce face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe dată. Toți sunt trădători și le slujesc ucigașilor și trădătorilor, așa că judecata lor va fi scurtă. Apoi, dintr-odată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și frunziș putred și crengi Îmbârligate care ar fi trebuit tăiate... Aici, dimpotrivă, sunt o mulțime de urme proaspete care duc Înăuntru. Cred că cei doi cavaleri au venit din vizuină, au ajuns Împreună aici și apoi Eglord l-a Înjunghiat pe blestemat. După aceea, mai mult ca sigur, s-a Întors... Poate voia numai să găsească prilejul de a-l Înjunghia, sau poate voia să vadă cum arată drumul ca s-o poată șterge mai târziu... — Asta Înseamnă că nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înăuntru. Cred că cei doi cavaleri au venit din vizuină, au ajuns Împreună aici și apoi Eglord l-a Înjunghiat pe blestemat. După aceea, mai mult ca sigur, s-a Întors... Poate voia numai să găsească prilejul de a-l Înjunghia, sau poate voia să vadă cum arată drumul ca s-o poată șterge mai târziu... — Asta Înseamnă că nu suntem departe de ieșirea din cetate. Ai dreptate! Eglord a venit până aici cu prietenul lui, ca să cunoască drumul, apoi l-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Curtea de Argeș și-n cele din urmă la Trei Ierarhi, în Iași. "Blestemul care apasă acest castel va dispărea odată cu reîntoarcerea osemintelor domnitorului în cavoul familiei", zicea o doamnămuzeograf. De ce blestem? Păi, pe când castelul era propritatea Sturzeștilor, unul dintre ei murise înjunghiat pe treptele castelului, Cuza murise în exil, unul dintre fiii săi se sinucisese, al doilea murise bolnav de ftizie! Și ultimii locatari fuseseră atinși de "blestem”: după dispariția domnitorului, unul dintre fiii săi (Alexandru A. Cuza) se căsătorise cu Maria
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pagină din carnetul său, apoi o întoarse s-o inspecteze pe următoarea. - Domnul Robert Rabin a fost asasinat pe întâi iunie pe Commonwealth Avenue la aproximativ nouă și jumătate dimineața. Ieșise cu câinele la plimbare când a fost atacat și înjunghiat de mai multe ori în regiunea superioară a corpului, apoi i s-a retezat beregata... - Iisuse Hristoase. - Nu. Nu era vorba de jaf. Domnul Rabin n-avea nici un dușman, cel puțin asta e concluzia noastră. E vorba de un asasinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Sarah și ajunsese în grădină. Noaptea trecută am visat că sunetele pe care le auzisem în hol venind de dincolo de ușa dormitorului principal erau cele ale unui copil care plângea. Noaptea trecută am visat că o altă veveriță zăcea înjunghiată în verandă, cu mațele smulse din pântece și capul lipsă. Noaptea trecută am visat că nu fusesem la acea nuntă din Nashville unde l-am văzut întâia oară pe Robby și unde m-a luat de mână șoptindu-mi șșș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se întoarcă în familia ei. Aceasta abia găsise un refugiu aici, și ea n-o externase decât după ce frații și tatăl ei au jurat solemn și în scris s-o lase în pace: a fost găsită, două zile mai târziu, înjunghiată într-un șanț. Și ce se va întâmpla acum cu sugarul, al cărui tată este fără îndoială unul dintre frații violatori care au asasinat-o și care, bineînțeles, au ieșit după numai opt zile din închisoare privilegiul crimei "de onoare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Hanu, Dan Perșa, Viorel Ilișoi, Liviu Apetroaie, Nichita Danilov, Liviu Ioan Stoiciu, Liviu Pendefunda, Valeriu Stancu și încă mulți alții. Și-n lumea poeților, precum în întreaga societate, este nevoie de un minimum de moralitate atât cât să nu se înjunghie oamenii între ei Ce îți reproșezi în plan literar? Cum te situezi în "apele literaturii române", în care dacă nu dai viguros din mâini pare că nu ajungi la un capăt? Cât de europeană e literatura noastră? De reproșat nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lor, mulți o compun ad-hoc, doar pentru a impresiona și a o expune cu mult tam-tam pe taraba... bunului simț. Și-n lumea poeților, precum în întreaga societate, este nevoie de un minim de moralitate atâta cât să nu se înjunghie oamenii între ei. Invidie, orgolii, dușmănii au fost și vor fi. Să fim serioși, nu prea știu cazuri de poeți "îngerași", fermentul poeziei este nebunia, păi nebunia nu prea face casă bună cu moralitatea. Poezia, pentru a fi credibilă, are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pus Ca s-o ducă până sus! La Golgota fioroasă Pe o cale dureroasă La un loc, cel hotărât Ca să fie Răstignit. Iisus Crucea o ducea Milă de la ei n-avea Cu călăii pe drum mergea Îl băteau și-l Înjunghiau Când El Crucea o purta Cu Maică-sa se Întâlnea Iar ea când Îl văzu La picioare Îi căzu Și cu glasul lăcrimat Suspinând a cuvântat O, Preadulce Fiul meu, Cât te chinuiești de greu Tu pe oameni Îi iubești
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
preoților catolici din zona Hușilor - și chiar din Moldova -, și revolta credincioșilor, care și-au pedepsit păstorii spirituali, prin oprobiu, alungare și chiar cu moartea; hușenii au maltratat cu cruzime pe câțiva preoți și călugări, pe care apoi i-au înjunghiat; pe alții, după ce i-au dezbrăcat, le-au dat drumul, alții au fost aruncați în șanțuri adânci. Parohul în funcțiune la data aceea, P. Mihail Rapezon (Rapczon sau Mihály Rabcsonyi), a fost tras de păr și de barbă la praznic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
m-apuc de așa ceva. Trebuia doar să ai habar ce înseamnă death, fuck, baby, allright și turnai versuri în prostie. Eventual, mai băgai și cuvinte din astea melodioase, shadow, night, dark, burn, pe care le urlai sumbrui, cavernos, de parcă te înjunghia cineva. De la Cohen ăsta mi-a rămas atunci în minte un singur vers „Jesus was a sailor“. Nu știam ce vrea să spună. Cum adică Iisus vaporean? Trebuia să-ți pui bibilica la contribuție. Să judeci nițel. Cohen ăsta avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Între legendă și adevăr Cele patru frumuseți naturale de la limita județelor Neamț și Harghita sunt cu siguranță Lacul Roșu, Piatra Altarului, Gâtul Iadului și Lacul Bicaz. Haideți să le parcurgem împreună! Lacul Roșu, Lacul însângerat, lacul înjunghiat de trunchiurile unor brazi căzuți „în luptă” are o legendă formidabilă. Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete lungi și ochi griverzui, s-a îndrăgostit de un voinic, un flăcău secuiesc. Nunta celor doi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]