1,508 matches
-
există corespondențe subtile care revelează această unitate și rostul poemului este să ni le sugereze. Alăturările sînt, În această perspectivă, doar aparent Întîmplătoare și nevinovate, diferențele fiind mai degrabă Încercări la care e supusă perspicacitatea cititorului, provocată să realizeze singură Înlănțuirea verigilor și unitatea prezumată a sensului. Dacă pentru cititorul de factură occidentală părțile (strofele, versetele, verigile) poemului rămîn doar niște inele fără fisură, Încuiate și impenetrabile, cititorul nipon versat le simte ca pe niște carabiniere, niște toarte care posedă pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
marginile unei velințe care acoperă un pat sau o canapea? Ați tras cu degetul pe etajeră..."134. Exemplul în sine nu are nimic spectaculos, iar suita interogativă corespunde, evident, unei banale retorici persuasive. Ceea ce e semnificativ ține, și aici, de înlănțuirea secvențelor, de trecerea de la forma dialogată la cea monologică-sentențioasă, de la comunicarea tranzitivă la cea ironică sau metaforică, de la abordarea serioasă la gestul comic ș.a.m.d., într-un cuvânt, de dinamica enunțării unui eu plural. Receptorul real, adică cititorul, joacă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic al basmului iprovizat sfidează ordinea arhetipală a basmului clasic, stârnind râsul: " Toată împărăția fusese înecată, toți locuitorii morți. Nu se mai vedea nimic decât o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
puțin urgentă. Mai puțin vitală și mai puțin desfătătoare. Făcând abstracție de "lucrurile în sine", ajungem în curând la anestezia simțurilor. Sfârșitul încarnării, reducerea morții la un incident, scăderea bucuriei de a vedea, aceasta ar fi, pentru ziua de mâine, înlănțuirea pericolelor. Trista vălurire a vizualului este, poate, tot ce-i rămâne privirii prea protejate, când scheletul și putreziciunea, fetidul și umbra dispar din salubrul orizont cotidian. Renan, Viitorul științei: Va veni o zi când marele artist va fi ceva învechit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
stiliza. Aceste "lecturi" ne spun mai mult despre epoca respectivă decât despre tablouri. Sunt tot atâtea simptome câte analize. Imaginile ne fac semn, dar nu există și nu poate exista, în cinema sau în altă parte, un "semnificant imaginar". O înlănțuire de cuvinte are un sens, o secvență de imagini are o mie. Un mot-valise poate avea un fond dublu sau triplu, dar ambivalențele lui sunt reperabile într-un dicționar, enumerate exhaustiv: putem da de capătul enigmei. O imagine este pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Nu atât cu ajutorul armelor, cât al alcoolului i-au supus albii pe indieni", spune un cherokee. Nu atât cu ajutorul dolarului, cât al ecranului metropola metropolelor îi hipnotizează, fără știrea ei și a lor, pe alogeni, făcându-i s-o iubească. Înlănțuirea simbolică trece din nou prin captația imaginară și, în aceeași măsură, dacă nu chiar mai mare, ca informațiile de la CNN și emisiunile de știri, serialele, telenovelele și clipurile influențează principalele atașamente sau detașări ale popoarelor. Suveranitățile monetare se estompează, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
umane nu este același dacă mirabilia și memorabilia acestora sunt încredințate unei memorii colective, unui suport vegetal rar sau foarte abundent, unei benzi magnetice sau unor cipuri electronice. Și dacă am articula mai strâns memoriile materiale (pe care se înscriu înlănțuirile de urme) și mentalitățile colective? Comunitățile și comunicările? Sufletul societăților și corpul lor? Acest "și" încă opac am vrea să-l deschidem ca pe o cutie neagră. "Eficacitatea simbolică" Să revenim la punctul nostru de pornire, studiul căilor și mijloacelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
așteptare, suntem pre-cutare sau post-cutare și, așteptând Seara cea mare, în lipsa Parusiei, noutatea și superioritatea sunt sinonime. Sunt mai bun decât tine pentru că vin după tine. Pentru ca ideea de avangardă să aibă un sens, ar trebui să se poată reduce înlănțuirea formelor artistice la o secvență cumulativă de soluții din ce în ce mai adecvate, date succesiv aceleiași probleme, de-a lungul unui vector pe care, cu cât am avansa, cu atât am fi mai bine înarmați pentru a depăși soluția precedentă. Evident, dacă istoria
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
altceva decât legătura dintre culori în cadrul spectrului. Aceasta este, în fapt, legătura care dezleagă și spre care indică, în moduri diferite, orice tradiție religioasă. în hinduism și budism, trecerea de la „legătura multiplului“ la „legătura Unului“ este exprimată prin trecerea de la înlănțuirea karmică la starea de iluminare: „Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care mă cunoaște așa nu este înlănțuit de faptele [lui]. [...] Mulțumit cu ce-i aduce întâmplarea, trecut dincolo de dualitate, lipsit de simțăminte egoiste
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
interiorul lumii fragmentate, prin inițiativa singulară ori exclusivă a părții, ci doar prin deschiderea „fragmentarului“ către posibilitatea unei viziuni „cu totulalta“, care nu îi poate aparține și pe care nu o poate „produce“ ca efect al vreunei acțiuni proprii. Orice înlănțuire dinspre o cauză către un efect anume este semnul rămânerii la viziunea fragmentară, în limitele secvențialității spațio-temporale. De aceea, nu există tehnici ori rețete pentru a ajunge la viziunea Unului. Aceasta survine, spontan și imprevizibil, fără posibilitatea vreunei anticipări. Omul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dus la întrepătrunderea categoriilor socioprofesionale. Criza nu poate fi explicată doar prin "emergența irațională a fricii și panicii", nici prin "accesul inegal la informație", nici prin "lipsa de rigurozitate a reglementatorilor, nici prin mondializare, nici prin "consensul de la Washington"158... Înlănțuirea evenimentelor care au condus la criza actuală a început prin agravarea inegalităților sociale care limitează cererea, a continuat cu sistemul financiar care a inventat fără control produse noi ce au permis îmbogățirea unora și ascunderea problemelor lor reale. Multe state
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
prin intermediul ISD și stimularea dezvoltării ulterioare a ramurilor din amonte, din aval de pe orizontală poate să constituie un exemplu de modalitate de utilizare a ISD ca un instrument de transformare economică structurală. ISD pot să stimuleze dezvoltarea verigilor lipsă În Înlănțuirile de activități economice competitive. 2. Importanța transferului internațional de tehnologie și reacțiile politicilor asupra acestui process. Rolul CTN În această direcție tinde să devină tot mai amplu pe măsură ce fenomenele de de globalizare a fluxurilor economice se adâncesc. Este demonstrat faptul
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
și cea spontană, populară, dintre motivat și arbitrar. Situațiile sunt complexe și diverse, depinzînd și de tipul de oraș la care ne raportăm. Selectăm, pentru exemplificare, din monografia realizată de Adrian Rezeanu asupra toponimiei Bucureștiului, cîteva mostre de astfel de înlănțuiri și încrengături ale denominației topice. Stratificările, pe etape de dezvoltare, arii de influențe, zone de interferență sunt evidente atît pe direcția verticală (Podul Calicilor, Calea Craiovei, Calea Prundului, Calea Mehedinților, Drumu Mehedin ților; Calea Măgurelelor, Podul Caliții, Calea Rahovei; Ulița Fîntîna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un rol hotărâtor în aceste procese catalitice. La rândul său, absorbția devine un proces fizico-chimic complicat, de traversare a nutrimentelor prin epiteliul intestinal activ în vederea pătrunderii lor în mediile interne. La om, etapele amintite fiind bine reprezentate, digestia constă din înlănțuirea unor complicate procese chimice precedate de fenomene mecanice de micșorare a particulelor alimentare ingerate. Omul fiind omnivor, acțiunea catalitică enzimatică este întărită de mediul lichidian din etajul respectiv al tubului digestiv. Digestia începe în gură, unde alimentele suferă primele transformări
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asta, eficacitatea efectului de surpriză (thaumaston) este de netăgăduit. Evenimentul care se produce "împotriva oricărei așteptări", creează, prin irupția unei iraționalități, o puternică emoție. "Reprezentația are drept obiect (...) niște evenimente care inspiră spaimă și milă, emoții deosebit de puternice când o înlănțuire cauzală de evenimente se produce împotriva oricărei așteptări; surpriza va fi atunci mai puternică decât dacă ele s-ar fi produs de la ele însele sau din întâmplare, pentru că noi găsim loviturile destinului deosebit de surprinzătoare când par să se întâmple voit
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în afara verosimilului obișnuit, ca un om șiret și un răutăcios să fie înșelat, ca un Tiran puternic să fie învins; extraordinar în care intră toate accidentele care surprind și care poartă numele de Soartă, numai să fie produse de o înlănțuire de lucruri ce se întâmplă de obicei. În afara acestor două genuri nu se face nimic care să poată fi categorisit ca fiind verosimil." În timp ce primii comentatori ai lui Aristotel, Castelvetro în special 19, considerau că autorul dramatic poate uza atât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
buna cuviință a moravurilor unei Fete virtuoase, la început, nu este respectată de Poet, când ea se hotărăște să-l ia în căsătorie pe cel care i-a ucis Tatăl, nici Soarta printr-un accident neprevăzut și produs printr-o înlănțuire de lucruri verosimile nu reușește să descurce situația", scrie Chapelain. Intervenția lui Don Fernand în deznodământ apare absolut neverosimilă. "Deznodământul Intrigii nu este bazat decât pe nedreptatea bruscă a lui Fernand, care, ca un Zeu ieșit dintr-o mașinărie, vine
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
râde niciodată, în care nici măcar nu s-ar surâde, în care numai s-ar plânge, i se pare monstruoasă. Dimpotrivă, el găsește trecerea de la mișcător la comic și de la comic la mișcător foarte firească. Viața omului nu este decât o înlănțuire continuă de treceri asemănătoare, iar comedia trebuie să fie oglinda vieții." (Seara a 27-a) Mai departe, Lessing adaugă: "Foarte bine; dar când D-l de Voltaire declară comedia complet serioasă ca fiind un gen pe cât de fals, pe atât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca înlănțuirea diferitelor părți ale acțiunii să fie condusă de principiul cauzalității moștenit de la Aristotel. "Verosimilul", de acum înainte, nu mai are loc. Yvan Goll (1891-1950), care se simte urmaș al Suprarealismului, suprimă actul care face unitatea, și juxtapune scenele, care nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
punctele corpului pe care trebuie să-l atingi, înseamnă să-l arunci pe spectator în niște transe magice. Însă poezia în teatru s-a dezobișnuit de multă vreme de această prețioasă știință. A cunoaște localizările corpului înseamnă deci a reface înlănțuirea magică. Iar eu pot prin hieroglifa unui suflu să-i regăsesc o idee teatrului sacru." Actorul este, după părerea lui Artaud, un sfânt, un jupuit de viu care se oferă trup și suflet publicului, așa cum și el a făcut-o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
însuși prea des nu poate fi știut. Minunea de-i absurdă nu e atrăgătoare Dacă în sinea mea minunii nu pot să-i dau crezare." (n. tr.) 21 Corneille se situează aici atât într-o perspectivă internă care ține de înlănțuirea acțiunilor, cât și într-o perspectivă externă, legată de condițiile reprezentației, adică de timp și de loc. Prin "nevoia poetului de a-și atinge scopul", el înțelege nevoia de a respecta unitatea de timp și unitatea de loc; prin "nevoia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de timp și de loc. Prin "nevoia poetului de a-și atinge scopul", el înțelege nevoia de a respecta unitatea de timp și unitatea de loc; prin "nevoia de a-și face actorii să-l atingă", adică personajele sale, înțelege înlănțuirea acțiunii. 22 Aceeași critică ar putea fi formulată cu privire la multe alte tragicomedii ale epocii. Dacă Academia condamnă Cidul, asta se datorește faptului că succesul răsunător al acestei piese neconformă cu regulile o neliniștește. Când Corneille scrie Cidul, în 1636, el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu împărtășesc o cunoștință comună cu referire la conținutul lor semantic. Sugestia noncomunicării e dată și de structura labirintică a textului. În acest sens, observăm cum fiecare secvență a replicilor are o configurație dedalică, constituindu-se ca o încercare de înlănțuire eficientă a interogațiilor și a răspunsurilor, soldată invariabil cu un eșec. De exemplu, atunci când domnul afirmă: "Stai, întâi să-ți spui!", presupunerea că urmează o destăinuire satisfăcătoare întrebării anterioare a feciorului sau cel puțin în concordanță cu intenția formulată în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fascinantele proiecții ale viitorului aurit se înscriau într-un trecut nu mai puțin ideologizat: "nu trecutul era în joc, ci interesele prezentului. Un viitor care nu admitea decât o singură formulă presupunea o istorie nu mai puțin unitară și disciplinată. Înlănțuirea istorică trebuia să se caracterizeze prin cea mai mare simplitate, un plus de complexitate putând să semene îndoiala cu privire la semnificația și la rezultatul luptei finale. Totul trebuia să fie la fel de clar ca tabla înmulțirii. Pe înțelesul oricui. Astfel concepută, istoria
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
norme, valori ale conviețuirii, interpretarea a ceea ce se petrece, "construirea sinelui drept colectivitate în marș", cu apel la imagini fondatoare, povestiri unificatoare, simboluri federative; în fine, pe cel de-al treilea nivel conferă coerență reprezentărilor și acțiunilor politice, într-o înlănțuire logică ce urcă (ori "coboară"?) până la strămoși și o voință colectivă a prezentului cu un scop de atins în viitor.397 Dacă istoria este întotdeauna un discurs despre Celălalt, ori despre sine doar în măsura în care este oglindit în alteritate, cum susține
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]