1,294 matches
-
să adopte percepția celui dintâi,11 demersul facilitat și de faptul, observat de Robert Shulamm, ca "peisajele lui Poe sunt alegorii ale viziunii sale asupra minții și lumii"12. "Orice poem", observă Henri Brémond, într-un text critic, cu vădite înrâuriri bergsoniene, "își datorează caracterul propriu-zis poetic, prezenței, radiantei, acțiunii transformatoare și unificatoare a unei realități misterioase pe care o numim poezie pură [s.n.]"13. Ca să o cunoaștem, trebuie să ne plasăm, printr-un salt șui generis, în "la zone profonde
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poate fi urmărită. Această dezvoltare nu este altceva decât seria concretizărilor operei literare în decursul istoriei, pe care o putem reconstitui, într-o oarecare măsură, din însemnările criticilor și cititorilor privind .trăirile și judecățile inspirate de opera respectivă și din înrâurirea exercitată de această operă asupra altor opere. Cunoașterea concretizărilor anterioare (lecturi, considerațiuni critice, interpretări greșite) va influența propria noastră interpretare; lecturile anterioare ne pot pregăti pentru o înțelegere mai profundă a operei sau pot provoca o reacție violentă împotriva interpretărilor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
legată ideea de gen de "intenție" ? De intenția unui inovator ? Sau de intenția altora ? *6 Rămân oare genurile neschimbate ? Presupunem că nu căci, ca rezultat al adăugării unor opere noi, categoriile noastre suferă modificări. Este suficient să ne gândim la înrâurirea pe care au avut-o asupra teoriei romanului Tristram Shandy sau Ulysses. Când a scris Paradisul pierdut, Milton îl considera aidoma Iliadei sau Eneidei ; noi insă vom face, fără îndoială, o distincție categorică între epopeea orală și epopeea cultă, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
că numai oamenii dintr-un anumit grup de vârstă pot 'trăi evenimente importante cum au fost Revoluția Franceză sau cele două războaie mondiale la o vârstă la care acestea impresionează profund. Dar aici avem a face doar cu o puternică înrâurire socială. In alte cazuri cu greu am putea tăgădui faptul că schimbarea din literatură a fost profund influențată de operele mature ale unor oameni în vârstă. In general, simpla perindare a generațiilor sau a claselor sociale este insuficientă pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
amplititudine trebuia să aibă, fără îndoială, si o concepție filozofica. În acest sens, primele lecții de filozofie (germană) i le-a dat chiar tatăl său, Alexandru Hâjdeu, admirator al lui Hegel. Cicerone Poghirc amintește câteva nume de gânditori a caror înrâurire este evidentă: "Printre filozofii citați de el cu admirație menționam pe "marele Bacon, moașa științelor moderne", cum îi spune el în tinerețe, Giambattista Vico, care a manifestat asupra lui una din cele mai puternice influențe, Leibnitz, Montesquieu, Helvetius ș.a. Dar
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
termeni echivalenți care circulau în epoca, precum știință limbei, glottică, glottologie sau glossologie (și chiar varianta autohtonă limbistica, promovată de Titu Maiorescu). Pentru precizări similare, dar mai succinte, vezi și Hașdeu, 1875/1988, pp. 32-33. 11 Deși, sub o oarecare înrâurire a descoperirilor darwiniste, Hașdeu făcea uneori și afirmații à la Schleicher: "Selecțiunea naturală odată constatată, linguistul observa cu uimire că toate fenomenele ei se regăsesc în viață limbei umane în genere și în fiecare grâi în parte." (apud Poghirc, 1968
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și l-a asumat Școală Națională (apoi Facultatea) de Medicină de la București 18. Să mai amintim că, în același context al stabilirii unui control al accesului în câmpul profesional medical, tot în deceniul șapte al veacului al XIX-lea, sub înrâurirea directă a lui Carol Davilla, se generalizau concursurile pentru angajarea personalului medical în sistemul de stat19, la acea dată cel mai atractiv din punct de vedere financiar, respectiv din cel al statutului socio-profesional, întrucat îi conferea titularului unei diplome de
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
greu drept de cetate în canonul literaturii de specialitate autohtone, demers de care este legat numele lui Alexandru Duțu. Imaginile și imaginarul, sensibilitatea și sensibilul sunt teme care s-au regăsit frecvent în studiile sale. Așadar, seria se gaseste sub înrâurirea tradițiilor istoriografice reprezentate de Roger Chartier și Alexandru Duțu. Nu vor lipsi nici abordările de "antropologie istorică", domeniu explicit definit în Franța deceniului opt al veacului trecut, atunci când istoriografia a început să retraseseze în maniera proprie problematici ce erau specifice
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Argumentul respectiv l-am întâlnit, de altfel, după cum am văzut, și în pamfletele lui Vasile Vieru. De asemenea, Petre P. Moldovan dă dovadă de câteva ori de o logică absurdă: Mateevici i-a numit pe Transilvăneni Români, ceea ce este „o înrâurire a ideologiei dominante în România, pentru că la acea dată (1917) nu se știa că Ardealul va intra în componența României” (așadar transilvănenii nu știau încă despre faptul că, peste un an, vor deveni români n.n.). Mai mult, în poezia Limba
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a ceea ce critica a înțeles prin influențele altor spații spirituale asupra creației eminesciene. Dacă revenim la această exegeză, o facem pentru că judecățile sale critice nu au încetat să însemne o înțelegere profundă și, în egală măsură, o depășire a obișnuitelor înrîuriri, multe dintre ele superficiale, epidermice, provocate aproape extrinsec de pretexte culturale uneori facile și sub impulsurile venite dinspre orizontul modei, a lui à la maniere de. Prevalîndu-se parcă de puterea simbolică a tetraktys-ului din filosofia greacă, ipoteza lui Sergiu Al.
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
balanța tragediei spre dramă și operă bufă, după cum tot orizontul receptării avea să impună discursului filosofic o altă combustie și o diferită amplitudine ale ideii. La noi, un Blaga, un Cioran sau un Noica au fost încercați de o aceeași înrîurire a filosofiei lor de către literatură, fără a exclude e cazul lui Blaga îndeosebi influențele venite dinspre știință. Creația acestor autori punea însă accentul cu gravitate pe limbaj, și-a fundamentat discursul pe utilizarea extrem de rafinată a potențelor limbii. De la exegeza
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
apoi Vulcănescu generației tinere, cea care, surprinsă și marcată de război, va schimba criteriile de judecată a istoriei, politicii, culturii, o generație care deschidea în fapt ciclul unei alte mentalități. Cu momentele spiritual și nespiritual prin care a trecut, cu înrîuririle hibride venite asupra ei fie dinafară (succesivele mode ale misticismului, comunismului sau național-socialismului), fie dinspre două modele culturale: Vasile Pârvan și Nae Ionescu, cu sporul de creștere pe care-l aducea o "vastă țesătură de asociații" (Criterion este aici vîrful
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mod foarte larg, dincolo de cadrul îngust al stilisticii și retoricii, în care a fost descoperită și cultivată în Europa, ca "o realitate în care este cuprinsă întreaga epistemologie, inclusiv cunoașterea metafizică"215. Acest mod de înțelegere ar avea drept cauză înrâurirea pe care gândirea indiană a avut-o asupra filosofului român încă din tinerețe. Pentru Lucian Blaga, metafora nu are o geneză ce se lămurește prin împrejurări istorice sau temporale, ci ține de geneza constituției spirituale numită "om". Apariția ei este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fost Imperiul romanilor (βασιλεια των Рωμαιν) sau România. După veacuri de relativă izolare, expedițiile cruciate au stabilit, pentru întîia oară de la prăbușirea jumătății apusene a Imperiului Roman sub loviturile populațiilor germanice (476), contacte strînse între Orientul bizantin și Occident. Sub înrîurirea cruciadelor, motive mai vechi, precum conflictul de doctrină dintre Imperiul bizantin și cel romano-german sau refacerea bisericii creștine sub obediența Romei, cunosc o puternică activizare. Cruciada a IV-a (1202-1204) și crearea unui imperiu latin pe malurile Bosforului au săpat
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și o casă din Dobrogea, cu flori roșii la o fereastră, care pe urmă a intrat în colecția muzeului Simu. Câteva lucrări de Luchian și un tablou mare de Stoenescu, alee de țigani. Vizitarea colecției Grigorescu a avut asupra mea înrâurire profundă. Ani de zile după aceea, vroiam să pictez ca maestrul și credeam că-l imit, dar niciodată nu am reușit, am putut constata mult mai târziu, doream să imit, spuneam că imit și cei din jurul meu, cu deosebită tărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
am ajuns în Paris m-am simțit bine, ca într-un oraș cunoscut; de la primii pași pe pământul Franței, parcă eram la mine acasă, nimic nu-mi era neplăcut. Această scurtă vizită, de câteva săptămâni, în Franța a avut o înrâurire foarte mare asupra mea. A fost ca și cum toate incertitudinile ar fi dispărut dintr-o dată. Am mai spus că eu cunoșteam citite și reproduceri multe ce ar fi fost de văzut în muzeele Parisului, așa că o orientare fructuoasă a fost posibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
diferitele curente politice care să le motiveze pornirile expansioniste și distrugerea civilizației locale în zonele pe care au reușit să le ocupe. Ca atare, acest panslavism a fost, mai degrabă, un produs al tendințelor imperiale rusești decît un rezultat al înrîuririi germane, care a putut fi valorificată, fără îndoială, în fundamentarea teoretică a acestor tendințe. Cît privește faptul că intelectualii români de formație germană ar reprezenta elementul deosebit de însemnat pentru regăsirea de sine a culturii române și pentru evitarea transformării ei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în Europa există două focare de influențare, un focar romanic, reprezentat, în mod deosebit, de limba și de cultura franceză, și un focar germanic, reprezentat îndeosebi de limba și de cultura germană, ambele concurate în ultima jumătate de veac de înrîurirea anglo-americană, care nu are numaidecît un specific cultural, cît mai mult un ascendent ce ține de latura economică. Din acest motiv, valabilitatea și acțiunea celor două focare se menține în mare parte, dar se desfășoară pe un fundal schimbat de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a ajuns indirect și la altele. În cazul culturii, există o mare similitudine a manifestării fenomenelor de comunicare cu cele din domeniul lingvistic, atît sub aspectul focarelor de influențare, cît și sub cel al modalităților în care s-au produs înrîuririle. Dacă în cazul limbilor romanice și al celor germanice recurgerea la noțiunile de "strat", "substrat" și "adstrat" pare normală (în ciuda caracterului oarecum simplificator), s-ar părea că există situații, precum cel al limbii neogrecești, în care lucrurile se prezintă altfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în comun folosirea formelor pronominale accentuate de caz oblic (de acuzativ-dativ) la cazul nominativ, dar aici situația se datorează faptului că formele de nominativ ale pronumelui personal au devenit unelte gramaticale pentru marcarea persoanei. Fenomenul se poate explica prin puternica înrîurire germanică (în toate limbile germanice folosirea pronumelor pe lîngă verbe fiind obligatorie), care a impus francezei obligativitatea întrebuințării pronumelor, marcarea prin desinență a persoanei devenind pleonastică și, de aceea, dispărînd în pronunție 40. Pentru exprimarea reverențioasă s-a specializat pronumele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
jabon, respectiv rom. spuma, it. spuma, sp. espuma. Acestea par a fi însă singurele dintre cele 300 elemente latine atribuite influenței germanicii din perioada relativei ei unități care au avut descendenți în limba română 78. Cel mai important aspect al înrîuririi germanice asupra latinității a avut însă caracter zonal și este consecința pătrunderii triburilor de germanici pe teritoriul imperiului, căci, după secolul al III-lea, cînd apar semnele slăbirii unității Imperiului Roman, atacurile germanicilor s-au întețit și au avut consecințe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fr. -iser, sp., pg. -izar), pseudosufixe (rom. -fer, it., sp., pg. -fero, fr. -fère), prefixe (post-) și pseudoprefixe (igni-). Desigur, cele mai multe efecte ale influenței latinei literare asupra limbilor romanice sînt la nivelul lexicului, prin împrumuturile de cuvinte, în unele cazuri înrîurirea latină fiind sprijinită și de alte înrîuriri (greacă, germană, engleză sau a unor limbi romanice asupra altora), încît astăzi există un număr apreciabil de cuvinte panromanice cu o astfel de explicație: rom. abstact, it. astratto, fr, abstrait, sp., pg. abstracto
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-fer, it., sp., pg. -fero, fr. -fère), prefixe (post-) și pseudoprefixe (igni-). Desigur, cele mai multe efecte ale influenței latinei literare asupra limbilor romanice sînt la nivelul lexicului, prin împrumuturile de cuvinte, în unele cazuri înrîurirea latină fiind sprijinită și de alte înrîuriri (greacă, germană, engleză sau a unor limbi romanice asupra altora), încît astăzi există un număr apreciabil de cuvinte panromanice cu o astfel de explicație: rom. abstact, it. astratto, fr, abstrait, sp., pg. abstracto; rom. absurd, it. assurdo, fr. absurde, sp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
astăzi un statut privilegiat din acest punct de vedere. De aceea, numărul neologismelor de origine franceză din româna literară este imens și vizează toate domeniile culturii moderne (științe, filozofie, tehnică, economie, viața socială etc.). Deși în cazul multora dintre ele înrîurirea franceză a colaborat cu alte influențe, sînt destul de numeroase cele care se datorează exclusiv ei: curaj, exploata, introspecție, neant, resort, toaletă etc. Influența italiană asupra altor limbi s-a exercitat în unele cazuri datorită supremației maritime în bazinul mediteranean, schimburilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este foarte mare: airoso "grațios, elegant", camarilha, carabina, donaire "distincție, grație", duende "stafie", endecha "bocet, cîntec de jale", granizo "grindină", heriondo "hidos, slut", humilde, neblina "ceață, pîclă", picaresco, prenda "dar, însușire", tango etc. Dacă portugheza a resimțit cea mai însemnată înrîurire spaniolă, limba română se află într-o situație opusă, fiindcă a receptat puține elemente în mod direct, cele mai multe preluîndu-le din franceză, deși își au originea în spațiul spaniol. Limba portugheză a influențat limbile romanice occidentale, în vreme ce româna nu a primit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]