1,931 matches
-
bem ceva. ― O, tare plăcut. Geraldine se uită mai de-aproape la mine. ― Jemima? Tu nu te înroșești, nu? ― Nu, răspund eu repede, poate prea repede, și simt cum un fior cald îmi cuprinde gâtul și obrajii. ― Jemima! Te-ai înroșit! Geraldine își coboară vocea și zâmbește. ― Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu repede, poate prea repede, și simt cum un fior cald îmi cuprinde gâtul și obrajii. ― Jemima! Te-ai înroșit! Geraldine își coboară vocea și zâmbește. ― Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața începe să pălească. ― Geraldine, încep eu hotărâtă, cu o convingere venită Dumnezeu știe de unde. N-ar avea nici un rost să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
televizor? ― Nu știu, a zis Ben, care oricum nu prea știa ce să răspundă. Care tip de la televizor? ― Aaaa, tu ești! Îți recunosc vocea. Ești tipul cel nou de la London Nights, nu-i așa? Ce-i drept, Ben s-a înroșit un pic. Deși pe de o parte, își dorea ca femeia să vorbească mai încet, să n-o audă toată lumea, pe de alta își dorea totuși ca ea să fi strigat ceva mai tare, să audă toată lumea. ― A, da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
va duce până la urmă la răspândirea prigoanei creștine și în locurile unde astăzi propovăduirea este încă îngăduită. Misionarul își înfrână scârba care-l copleșise și îi înapoie scrisoarea lui Diego. O adunătură de proști înfumurați! Gâtul și obrajii misionarului se înroșeau ori de câte ori acesta se aprindea pentru câte ceva. Criticile Ordinului Sfântul Petru la adresa lor nu erau ceva nou. Iezuiții lucraseră întotdeauna din umbră și scriseseră de rău la Roma despre franciscani. Și toate acestea din pură invidie. Când Francisc Xavier pusese pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stăvilească poftele carnale, însă tot nu-și putuse îndrepta firea iute. Uneori, apriga mânie a strămoșilor săi era o adevărată tortură pentru el. Chipul misionarului arăta mai tânăr decât cei patruzeci și doi de ani ai săi, dar acum se înroșea la mânie. „Iezuiții mă pizmuiesc fiindcă, o dată ce naifu și shōgunul i-au depărtat, n-au mai putut să le cumpere bunăvoința. Nu vor ca noi să le răpim dreptul de a propovădui credința creștină în această țară.” Misionarul nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noilor ogoare. Velasco își luă luneta de la ochi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. — Senior Velasco, glasul lui Tanaka era plin de mânie. Nu mai e nevoie să ne ascunzi nimic. Noi știm deja. Luat prin surprindere, Velasco se înroși la față și începu să explice bâlbâindu-se: Senior Tanaka, nu din răutate v-am ascuns acest lucru. — Ajunge! clătină Tanaka din cap nemulțumit. Grija dumitale pentru noi nu ne e de nici un folos ba, dimpotrivă, mai mult ne încurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un preot are îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească. Chiar dacă este vorba despre indieni... Nu pot să fiu îngăduitor față de ei. Padre, indienii nu sunt oameni în care să ai încredere. Sunt preot. Fața și gâtul lui Velasco se înroșiră dintr-o dată. Așa pățea ori de câte ori se străduia să-și înăbușe furia sau înverșunarea. Padre, oprește-te! Ca pentru a se scutura de aceste cuvinte, Velasco începu să urce dealul. Văzându-l, indianca își lăsă copiii deoparte și alergă desculță în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ardea alb. Și eu, și japonezii am ieșit din umbra cactușilor și ne-am adunat în jurul însoțitorului. Tanaka doar își rupsese piciorul drept, dar însoțitorul lui avea genunchiul spart ca o rodie, iar sângele care-i curgea din rană îi înroșea piciorul. Pesemne că avea încheieturile zdrobite. Încercă să se ridice, dar nu reuși. L-am urcat în căruța cu desagi trasă de măgari, dar chiar și după aceea tot scotea câte un geamăt și din când în când se ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de locul bătăliei, căpitanul să nu știe nimic despre adevărata stare a luptei. — Fiule, îl țintui episcopul cu privirea... ești prea înverșunat. Trebuie să-ți cercetezi bine sufletul, ca nu cumva înverșunarea asta să-l ducă la pierzanie. Velasco tăcu înroșindu-se la față. După cum spusese și episcopul, de-a lungul vieții sale de călugăr firea sa înverșunată îi adusese mereu mustrările superiorilor. „Dar dacă n-aș fi fost atât de înverșunat”, își zise Velasco în sinea lui, „n-aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu-mi place credința creștină. Fără să cunoști învățătura creștină, nu poți să spui nici că-ți place, nici că nu-ți place. — Chiar dacă aș învăța, n-am inimă să cred. Nu poți să crezi fără să înveți. Velasco se înroși din ce în ce mai tare la față. Era semn că se înflăcăra. În acele momente nu mai era un uneltitor, ci se preschimbase într-un misionar care încerca să le insufle neștiutorilor credința lui. — În Mexico, negustorii japonezi n-au trecut nici ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se întindea cât vezi cu ochii sub șuierul vântului ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Înăuntrul gardului din pari de bambus nu mai era nimeni. Imperata cylindrica, din familia Poaceae, este o plantă asemănătoare stufului, ale cărei frunze se înroșesc toamna, folosită în Japonia medievală pentru acoperișuri. Senior feudal cu putere militară, vasal al shōgunului care era conducătorul militar al Japoniei medievale. În anul 1614, în Japonia existau aproximativ 200 de daimyō. Zonă cuprinzând cinci provincii din nordul Japoniei medievale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
foarte roșie, domnule Wilson, Îi spuse ea, zâmbindu-i din nou. — Băutura. — N-aș crede. Francis bea Întruna, dar nu-i niciodată roșu la față. — Azi este, Încercă Macomber să glumească. — Ba nu, azi eu sunt cea care s-a Înroșit, dar domnul Wilson e mereu așa. — O fi o treabă legată de rasă, răspunse Wilson. Dar ce-ar fi să nu mai vorbim despre fizicul meu, ce ziceți? — Abia am Început discuția. — S-o lăsăm baltă. — O să fie așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își dădu seama că ea văzuse totul. Cum stăteau acum, soția sa Întinse brațul și-l apucă pe Wilson de umăr. El se Întoarse și ea se aplecă peste scaun și-l sărută pe gură. — Ei, na acum, zise el, Înroșindu-se și mai tare. — Domnul Robert Wilson, spuse ea. Frumosul domn Robert Wilson cu fața sa cea roșie. Apoi se așeză din nou lângă Macomber, privind pe malul celălalt al râului, unde leul zăcea cu greabănul jupuit, cu tendoanele mușchilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ajungeam la masa noastră și-și bea primul whisky; atunci Își revenea. Citea Paris-Sport și se uita deodată la mine și Întreba: „Unde ți-e fata, Joe?“, gluma fiind că-i povestisem despre fata din ziua aia. Și eu mă-nroșeam, da’-mi plăcea să facă glume despre asta. Mă făcea să mă simt bine. Fii cu ochii-n patru, Joe, c-o să se-ntoarcă. Mă-ntreba tot felul de chestii și uneori râdea de ce-i răspundeam. Și pe urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mai aveți treabă cu mine, signor maggiore? — Nu, du-te și vezi-ți de ce făceai. Lasă ușa deschisă când ieși. Pinin ieși, lăsând ușa deschisă. Adjutantul Îl urmări cum traversă Încăperea cu un mers ciudat și apoi ieși. Pinin se-nroșise și se mișca altfel decât atunci când venise cu lemnele. Adjutantul privi În urma lui și zâmbi. Pinin se Întoarse cu alte lemne pentru foc. Maiorul, care stătea Întins pe pat, privindu-și casca acoperită cu pânză și ochelarii de soare atârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primească pe nimeni În camera sa. — N-ai voie să intri, Îmi spuse. Să nu iei și tu ce am. Am intrat și l-am găsit În exact aceeași poziție În care-l lăsasem, palid la față, dar cu obrajii Înroșiți de febră, uitându-se În continuare, așa cum făcuse și Înainte, la piciorul patului. I-am luat temperatura. — Cât am? Aproape o sută, Îi spusei. Era o sută doi și Încă ceva. Înainte am avut o sută doi. Cine a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu o îngustă portiță, Razemul a ajuns lac, iar apa lui a devenit sălcie. E ferit de biciuirea crivățului ce naște talazuri temute în larg, abia tulburându-l din liniștea... în care doarme. Cerul, pare încins de un incendiu ce înroșește fața lacului...” (Ion Simionescu, „Pitorescul României”) Cerințe: 1. Scrieți formele de plural ale adjectivelor: trandafirie sălcie purpurie argintie 2. Explicați cuvintele și expresiile scrise cursiv. 3. Scrieți familia de cuvinte a verbului a învăța. Lacul Sfânta Ana c) „Lângă Tușnad
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de goarnă răzbate până în adâncuri. Călătorii se opresc, își îndreaptă trupurile, privesc iscoditori și crunți înainte, scot puștile și într-o clipă, dimpotriva lor alți oameni se arată. O clipire: dușmanii se aruncă unii peste alții, puștile răzbubuie, spăngile se-nroșesc în piepturi. Călătorul obosit din urmă, însetat adineaori poate ca și lupul din pădure, acum e și el o fiară. Pe luciul de oțel al puștii lui se prelinge sângele. Înfiorată, raza călătorește mai departe. Când vrei să rătăcești, ai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de povești. Dar cum spun una, cum o uit. Cum spun alta, cum o uit. Și tot așa, tot așa am ajuns la margine..." Și cum fața piticului se posomorî un pic, fetița îi întinse cartea: “łi-o dau!" Piticul se înroși în pomeții obrajilor și spuse că nu știe să citească și că-i vine să moară de rușine. Mădălina încercă să-l încurajeze: "Dacă-i așa, ia-ți covorașul subsioară și hai cu mine." Piticul nu așteptă să fie poftit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au văzut pe Șuier zăcând între cei patru lupi săgetați care înroșiseră zăpada. Șuier n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat cu credință. Tânărul i-a cerut unui meșter fierar să-i făurească din aramă un cap de lup, cu gura căscată, un cap ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mult entuziasm. —Foarte bine. Când aveți nevoie de ceva, doar strigați Lulu. Repetă lungind vocalele: —Luuu-lu! În drum spre autocar, Lulu Îi spuse lui Bennie Între patru ochi: — Am văzut raport despre problemele de la Templul Clopotul de Piatră. Bennie se Înroși. N-am vrut. Adică, habar n-am avut că... Ea ridică mâna precum Buddha cerând să se facă tăcere pentru a medita. — Fără probleme, fără griji. Bennie remarcă faptul că toată lumea din China care vorbea un pic de engleză repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de gânduri pline de furie. Harry Își puse mâna pe umărul lui Esmé ca s-o calmeze. — Nu mă atinge! țipă ea. Poți să-ți pui labele scârboase pe mama, dar nu și pe mine. Sunt minoră, știi?! Marlena se Înroși, la fel și Harry, plin de rușine și indignare. Ridicându-și privirea, văzu că toți din autocar se uitau la el. —Esmé, termină chiar acum! spuse Marlena. Harry, amintindu-și de pregătirea lui ca behaviorist, Își recăpătă calmul. Când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În ochi, dar nu ar fi mai bună o seringă și un ac steril? Era Heidi. Harry fu prea surprins ca să răspundă din prima, după care lăsă să-i scape: —Vorbești serios? Ai așa ceva? Dar, când o văzu pe Heidi Înroșindu-se de rușine, se corectă imediat: Am vrut doar să spun că nu mă așteptam... Am adus-o În caz de accident, se auzi explicația lui Heidi. Am citit că nu trebuie să faci transfuzii În țări străine. Numărul cazurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și urâte. I-am văzut Îndreptându-și țevile puștilor spre noi. De ce făceau asta? Și fiecare pușcă a strănutat scurt, așa, sus și jos, sus și jos, dar fără nici un zgomot. Nici un pârâit, nici un șuierat, doar un văl de apă Înroșindu-se, și apoi Încă unul, și eu mirându-mă. De ce nu era zgomot? Nici un pac-pac. Surorile mele tremurau Încercând să-și păstreze sufletele În trupuri, iar eu Încercam să mă prind de ele ca să mă țin la suprafață, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
depășea limitele propriei conștiințe. Uneori, oamenii Îi spuneau după aceea că se uitase În gol, ca un zombie, și se jucase cu nasturii de la cămașă murmurând Încontinuu „Îmi pare rău, Îmi pare rău“. Când i se povestea asta, Bennie se Înroșea și spunea: „O, Îmi pare rău“. În ultimul timp, plimbarea În montagne russe anunța o stare de rău cumplită. I se Întâmpla de obicei când era obosit sau uita să-și ia doza. Cum Îi fusese mărită doza, de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]