2,073 matches
-
de o contuzie, devine prin acumularea sângelui într-un spațiu inextensibil, deosebit de dureros. Pacientul se prezintă la medic la 2-3 zile de la accident. Evacuarea trebuie făcută prin perforarea în douătrei puncte a tăbliei ungheale cu un capăt de agrafă desfăcută înroșit la flacără. 3. Examinarea mâinii traumatizate: De corectitudinea diagnosticului clinic depinde evaluarea corectă a leziunilor și planul terapeutic. Dacă examenul clinic indică leziuni vasculonervoase sau ale tendoanelor flexoare precum și în cazul în care există defecte de părți moi, este indicat
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
își zburlesc părul pe spate. Unii pești își schimbă culoarea când sunt enervați, sau își dublează dimensiunile corpului. Cocoșii și curcanii se umflă în pene pentru a părea mai mari și mai de temut. Cu excepția faptului că ni se pot înroși obrajii din cauza presiunii crescute a sângelui, ca ființe umane nu emitem semnale fizice vizibile care să atenționeze faptul că devenim ostili. Am inventat anumite semnale nonverbale, precum ridicarea pumnului sau încordarea mușchilor. Însă semnalul de bază care anunță că am
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
sus la el. Mă grăbeam să plec mai înainte să se-ntâmple asta. În asemenea zile lungi dintr-o vale foarte mare, nerușinat de verde, mă întrebam de nenumărate ori cât valorează viața mea. Mă ciupeam până ce pielea mi se înroșea, ca să aflu din ce materie primă sunt făcute aceste picioare și brațe și când va voi Dumnezeu să-i înapoiez materia cheltuită cu mine. Mâncam frunze și flori pentru ca ele să mi se înrudească cu limba. Mi-aș fi dorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zăceau pe câmpii și pe drumuri cadavrele multor morți, unele cu capul tăiat, altele sfârtecate în bucăți, în vile, în biserici, în care se refugiaseră cei mai mulți, numeroase corpuri arse...”. Acest măcel ținu ocupate drumurile două zile și tot pământul era înroșit de sânge. Și stăteau leșurile pe pământ cum stau la pășune în câmpiile nelucrate turmele de vite, de oi și de porci. Caii cu șeile și frâiele, fără călăreți, alergau prin livezi și dumbrăvi, și din pricina zgomotului deveniră atât de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pufos. M-a izbit iar mirosul acela de apă de colonie. Din pricina impactului, era gata-gata să cadă în nas, dar m-am repezit și am prins-o de umăr. — Vă rog să mă scuzați. Eram cu gândurile aiurea. S-a înroșit puțin și m-a privit. Nu sunt foarte sigur, dar cred că nu s-a supărat. A bălmăjit ceva care suna a tațu-sel și a zâmbit ușor. A strâns apoi din umeri și a zis sela. Nu știu dacă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am așezat pe un scaun. Fata a apărut de după tejghea după vreo zece sau cincisprezece minute. Avea în mână ceva care semăna cu un dosar. Când a dat cu ochii de mine, s-a speriat puțin și apoi s-a înroșit toată. — Scuză-mă, te rog. N-am știut că e cineva aici. Trebuia să bați la ușă. Am făcut curat în ultima încăpere. O grămadă de lucruri erau vraiște. Și mai sunt. O priveam în tăcere. Chipul ei îmi amintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pahar și a așteptat până a dispărut spuma. A băut jumătate. — Scuză-ne pentru neplăcerile pricinuite. Ar trebui să-ți explic ce vânt ne-a adus aici. Am venit, de fapt, să te ajutăm. — Cum? Spărgându-mi ușa? Pitic se înroși brusc. Nările îi fremătau. — Ți-am mai spus s-o lași încolo de ușă, zise el aparent calm. Se întoarse apoi spre Matahală: Nu-i așa că i-am spus? Individul dădu doar din cap. Mi se părea foarte umil, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Pitic lui Matahală. Uriașul încuviință. — Mult prea multă minte pentru un individ care locuiește într-un asemenea apartament! Și pe care l-a părăsit nevasta... adăugă Pitic. Nu m-a mai lăudat nimeni așa de foarte multă vreme. M-am înroșit tot. — Îmi plac grozav presupunerile tale! exclamă Pitic. Intenționăm să punem laba pe cercetările Profesorului și să ajungem și noi cineva în hățișul ăsta al informațiilor. Suntem pregătiți, avem fonduri... avem tot ce ne trebuie. Ne mai lipsiți tu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
picură sângele pe o etichetă de sticlă de whisky. După rana pe care mi-o făcuseră nenorociții ăia, ce mai conta o tăietură mică? N-a murit nimeni din așa ceva. Am lăsat sângele să picure mai departe. Eticheta s-a înroșit de tot. Văzând că nu mi se oprește sângerarea, mi-am șters degetul cu un șervețel și am pus un plasture peste tăietură. Pe pardoseala bucătăriei erau împrăștiate șapte sau opt cutii goale de bere, care arătau ca niște casete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
copil care stă la fereastră și privește liniștit cum plouă afară. — Grozavă comparație! Citisem mai multe cărți despre Bob Dylan, dar în nici una nu se pusese punctul pe i așa cum făcuse fata aceasta. Când i-am făcut complimentul, s-a înroșit puțin. — Eu nu sunt specialistă, dar așa îmi sună mie. — E minunat când îți poți exprima sentimentele prin cuvinte potrivite. — Visez să scriu romane, zise ea. — Sunt convins că o să fie romane bune, am spus. — Vă mulțumesc. — Nu mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poate să moară dintr-o clipă într-alta». Don Giovanni a rămas împietrit. Contele Perez, care devenise de-acum un oaspete obișnuit al familiei Calabria, l-a găsit așezat în biroul său, cu capul plecat în mâini și cu ochii înroșiți de plâns. Se ruga în șoaptă. Prietenul Francesco a încercat să-l consoleze și să-i dea speranță. Nepoata Marcellina, care a fost chemată să se îngrijească de bunica Angela, se mișca între camera bolnavei și bucătărie. Din când în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
faci în momentul ăsta? - Mă îngrijorează soarta ei, Jayne... - Nu, nu, nu, cred că e altceva. - Crede că păpușa e vie, am explodat. - Are șase ani, Bret. Șase. Băgă-ți asta-n cap. Are șase ani. Fața lui Jayne se înroșise, iar cuvintele ei ieșeau ca și cum m-ar fi scuipat. - Ca să nu mai vorbim de Robby, am zis. Mâinile mele gesticulau un fel de cifru. Ni s-a spus că se poartă de parc-ar fi amnezic. Ăsta a fost cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nadine. Știi ce-a găsit pe computerul lui? - E nebună. Robby se întoarse spre mine, panicat. E nebună, tată. - Zice că a găsit corespondența dintre băieții dispăruți și Ashton. Zice că mesajele erau expediate după ce băieții dispăruseră. Fața lui se înroși, apoi înghiți în sec. Într-o succesiune rapidă: dispreț, speculații, acceptare. Așadar: Ashton i-a turnat. Așadar: Ashton era trădătorul. Robby își imagină o cometă și coada ei. Robby își imagină călătorind spre orașe îndepărtate unde... Greșeală, Bret. Robby și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se revărsa o versiune a The Way We Were. Computerul meu pâlpâia. Casa explodase cu lumină. Lumina ne-a împiedicat să vedem dispariția arătării. - Tati, îți curge sânge. Asta a fost Sarah. Mi-am atins buzele. Degetele mele s-au înroșit. Cum stăteam acolo am observat ora pe ceasul cu baterii de pe biroul meu. Curentul electric revenise exact la 2.40 a.m. 2 5 a r a t ă r e a d i n c o r i d o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe alții după poreclele uzitate în "Junimea". Apoi venea rândul anecdotelor, mai întăi a acelor cuviincioase, iar după ce ne căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă acelora de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tăcut și am surâs. Ajuns la Brașov, preotul, pregătindu-se să se scoboare din tren, îmi întinsă mâna și îmi zise: Să mă norocesc cu numele d-voastră! Nicolai Gane, îi răspunsei eu. Atunci el rămase un moment surprins, se înroși și declară că cuvintele sale trebuie să le cred sincere, deoarece el nu știa că le adresase tocmai persoanei cu pricina. Altă dată am primit de la o călugăriță din monastirea Varaticul o perină de mătasă împodobită cu flori cusute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
direcție necunoscută, de unde nimeni nu se întoarce. Ziua, obosită să răscolească în vechea hârțogărie, continuă să facă ceva nou, cu ordinatorul pe genunchi. Sleit, locotenentul coborî pe plajă la sfârșitul după-amiezei și se întinse pe nisipul călduț, dinaintea mării calme, înroșită de apus. Privind suprafața apei, avu impresia că șiroia de sânge. Când se trezi, era deja întuneric. Nastia se așezase alături, înlănțuindu-și genunchii cu brațele. "Ei, ai dormit bine?" "Eram terminat." "Ai crede că l-ați împins pe Hitler
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tabloului. Pietricelele fixate cu ipsos își păstreaseră culorile frumoase, totul era lucrat curat, fără greș: "O adevărată operă de artist!" În clipa aceea, bătu cineva la ușă. Tăcere și teamă să nu-l vadă apărând pe vameș. Lillișu, cu obrajii înroșiți de căldura din bucătărie, se duse să deschidă: Panaiota și Grig își făcură intrarea, încărcați de sticle, oale și pachete. Se grăbiră să-i ușureze de poveri și de paltoanele care avuseseră timp, deși restaurantul era în apropiere, să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dacă îl faci, ar fi interesant. Cum ai proceda?" Nel se gândi puțin înainte de a răspunde: "Aș putea găsi un șiretlic..." Dar avea suită în idei. Se ridică să aducă portretul lui Lillișu: "O să-ți dai seama singur, Filip!" Lillișu, înroșindu-se toată, împinse deoparte scaunul și ieși precipitat din cameră. Caterina se ridică să se ducă după ea, explicând reacția tinerei fete: "A devenit foarte susceptibilă..." Constantin, profund afectat de incident, o admonestă pe fetiță. Gata să plângă, Nel nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
le crede nici el, spunându-i că securitatea nu se ocupa cu interceptările unor indivizi ca el, care nu reprezenta nimic pentru siguranța statului și am să-l raportez la șef că se ocupă cu astfel de lucruri. S-a înroșit musafirul nostru, a bâlbâit câteva cuvinte neânțelese, vecinul meu prezentându-mă ca fost colonel de securitate, iar Untulescu nostru s-a strecurat printre uși, dispărând pe șest. Iată cum se nasc poveștile de diversiune , cum sunt colportate și difuzate de la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în Nelu, de l a amețit pe loc. Acesta fiind și mai timid, mai fricos în materie de dragoste, a simțit că îi slăbesc genunchii, s-a fâstâcit, a început să se bâlbâie, nu mai putea vorbi coerent, când se înroșea, când se îngălbenea, motiv pentru care devenise ținta săgeților lui Cupidon, folosite de Mariana, fără milă. Aceasta-l ataca frontal lipindu-se mereu de el pentru a-l înfierbânta pe bietul băiat și mai tare. Astfel bietul Nelu devenise cobaiul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
butuc!). dacă opincile și le făcea singur, cizmele, încălțămintea elaborată, era făcută de ciubotar (cizmar), tot așa, când a renunțat la râșnița de mână, s-a adresat morarului, nu mai vorbim de toate uneltele de metal care trebuiau ascuțite (trase), înroșite în focă și date la forjă. Dar și chiar comunitățile închise cum au fost satele românești, aveau nevoie, pentru viața de zi cu zi, de meșteșuguri și meșteșugari care, pe lângă munca lor în agricultură, răspundeau, fiind îndemânatici și harnici, și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tragere de inimă (plata de la activiști era în ceruri) și, la un moment dat, îi spune clientului că nu ajunge raful. Atunci activistul își dă haina jos, își suflecă mânecile și-i arătă lui Prențu că șina era suficientă, a înroșit-o în forjă, a bătut-o pe nicovală, a întins-o pe roată, uimindu-i pe toți cei strânși ca la „fierăria lui Iocan”. Activistul nostru era fierar de meserie.58 în Slobozia era un meșter - moș Vasile Lungu - care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
azi? Nimic diferit față de când eram copil. Am fost și la mănăstire și tot la fel este. Ce mâncăruri specifice pregăteați? Vopseam ouăle cu coaja de ceapă ,făceam modele de ceară și frunze de pătrunjel legate în ciorap și le înroșeam cu rădăcina de ștevie. Pasca o găteam cu brânză cu orez și cu stafide. Ce altceva ne mai puteți spune despre Paste? Paștele e o sărbătoare mare pentru că Mântuitorul a fost răstignit pe Cruce. pentru a ne mântui pe noi
Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
cunoaște că abia ai gustat din băutură, altfel te-ai fi dat și tu în petic. Bea cîteva pahare și-apoi să mai stăm de vorbă... Atunci să văd eu dacă ochii ăștia rămîn tot albaștri... Nu cumva se vor înroși de dorință, aruncînd din ei harpoane de foc, cu care tu să-mi sfîșii, măcar în închipuire, îmbrăcămintea?!... S-a oprit o clipă, și-a tras răsuflarea, apoi s-a aplecat spre mine, prinzîndu-mă cu toată palma de umăr: Spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]