910 matches
-
piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe chei, multe și elegante, gem de lume. Nu flămîndă, nicicum, ci doar cu chef. Un chef dezmățat, de omenire aflată parcă în ultimul ei ceas. Marele regizor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cinci gondole auriu-negre. Pline cu bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de trilat în gura lui, își instalează seara, noaptea, șevaletul în plin San Marco, între ultimii pelegrini, sub luminița
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al artistului. Doar certitudinea unicității fiind, se înțelege, condiția sine qua non care decide finalmente. De revăzut mintal spectacolele burlești ale avangardei secolului trecut, pentru a reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului vernisaj, ceilalți confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din toate punctele de vedere. Și tot atît de discreționar în hrănirea egolatriilor. Printr-o delimitare netă și eclatantă de rest. de văzut și cît de convingătoare în durată. La ce distanță enormă e acest internaționalizat "new age" față de romantic-desuetele înscenări ale vechilor boeme locale! Așa că gestul junelui care anunța, preventiv, propriul vernisaj ca Eveniment cert nu e decît întîrziatul reflex al acelui benign teribilism ce a dat totuși culoare unei întregi perioade romantice, atît de nostalgic-simpatice. Și atît de definitiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale stentorului. Sau ale comedianului antic. Sau doar ale regizorului diletant (care-și tiraniza, superior, ciracii în înscenările de-acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe ori respectuos-amuzate. Și nu-s greu de ghicit iambii suitori, troheii, ori săltărețele dactile, vocalizate și mimate de inhibantul dar și, în egală măsură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despuiatei între cei doi domni îmbrăcați: ei, bine, e aceeași materialitate a pastei ca la Rafael, ca la Giorgione. Poate un pic mai... Mai cum? Dar nu asta, sigur, i-a scandalizat pe filistinii juriului, ci doar (exterior picturii) teatralizarea, înscenarea nerușinată, lipsită de moral și de prințip. La întoarcerea în atelier, recuperatoriu, voi deschide rosul album și voi regăsi în el, reprodus, pe acel Manet care îmi părea mult mai modern decît, iată, este. Iertare pentru insolență! Ne revedem pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în vămuirea trăpașelor ce traversau, pe la vecernie, Piața, notele obținute de acestea făcînd parte, firește, din rigorile meseriei. Ce fascinante erau foaierele Teatrului, candid cotropite în pauze de adorabila faună a junelor și junilor aflați aici nu atît pentru vreo înscenare de piesă moscovită, cît pentru însăși parada unui unic fashion pe puncte. În plin stalinism, impozantul edificiu din preajma Pieței Unirii, în veche structură baroc-neoclasică, numit nu 1 Mai (nici, vai, 2 Mai), ci, spăimos, 7 Noiembrie, adăpostea (cum oare!) sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fapt, începutul tragediei, iată că subconștientul nostru tăinuiește cu încăpățînare umorile frustrării. Nu-ul românilor frustrați istoric și-a găsit un surprinzător pandant în gestul demn și tranșant al Țărilor Baltice și al Georgiei, care chiar au și lipsit de la înscenarea moscovită. Și aveau toate motivele: peste jumătatea de secol acum aniversat a însemnat ocupație, sovietizare. Nu doar impunere de regim aservit, așa cum s-a întîmplat cu România. Dacă celor două absente li se adaugă încă una de o subțirime diplomatică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
această prevedere, un ecou străin amintind de procedee medievale occidentale. De altfel, nu am putut găsi vreo relatare concretă a aplicării acestei prevederi, cu excepția aceleia amintite mai sus, a execuției înaltului prelat Gheorghe, dar care a fost, se pare o înscenare. Denumite relații sexuale "preste fire", aberațiile par să fi fost cunoscute: malahia (anevrismul), slabozna (ejacularea în afara vaginului), relații anormale, orale, și altele mai ales incestuoase sunt pomenite frecvent. În fața judecătorului, femeile au o situație favorizantă, "de vreme ce easte mai proastă și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe care a cunoscut-o din interior În perioada instalării și evoluției comunismului. Ne sunt aduse secvențe de viață ce cu greu pot fi crezute: concedieri și epurări pe considerente ideologice, recrutări de profesori și studenți mai mult decât dubioase, Înscenări incredibile, practici didactice Înapoiate, contrafaceri și duplicități condamnabile. Existența cotidiană era marcată de ubicuitatea fricii. Radu Clit devine un expert al descrierii acesteia. Având o etiologie complicată, dar ținând - până la un punct - de normalitatea umană, această stare a avut În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al cincilea, dar nu În ultimul rând, cei ce au gestionat evenimentul l-au transformat Într-un spectacol mediatic. A fost clar că totul nu a fost expresia unei pasiuni care ține de educație și de personalitatea protagoniștilor, ci o Înscenare de natură să distribuie roluri, să instituie bariere, să consfințească poziții, să impresioneze pe cei de rând, să confere capital simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o paletă largă de atitudini antielitiste, șovine, și rasiste, întreptate împotriva minorității rome. Slujindu-se de noul său ziar săptămânal intitulat Republika (Republica), partidul a început să promoveze teorii ale conspirației, potrivit cărora Revoluția de Catifea ar fi fost doar înscenare, rezultată din acordurile secrete dintre comuniști și elitele disidente. SPR-RSČ a beneficiat de multă publicitate, organizând demonstrații de protest împotriva acestei "conspirații", în timpul vizitei președintelui George H.W. Bush la Praga, noiembrie 1990. Pe banerele scrise în limba engleză, agitate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
creației, ca să-și supravegheze cu spirit critic prolificitatea. Zona în care autorul s-a dovedit cu adevărat personal nu este, cum s-a spus de obicei, teatrul, cam schematic și cu o rezolvare unilaterală a conflictului, ci proza care, prin înscenări subtile, desconspiră o adevarată mitologie a prejudecăților, mai degrabă, e drept, cu mijloacele farsei dramatice decât cu cele ale prozei moraliste. Paradoxal este, că, deși Popa s-a dovedit mai versat în piesele de teatru, scrise ireproșabil din punctul de
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un Întreg lot de foști negustori de cherestea din Galați, de fabricanți de lemnărie, din Piatra-Neamț, de foști generali moșieri care trebuiau cu toții să facă parte din acele Înscenări judiciare atît de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsă de probe, tot lotul a fost totuși eliberat după nouă luni. Patru ani mai tîrziu, În 1957, bunica mea, a reușit să fie scoasă din România de niște rude de-ale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
stăpâna izbucnește În țipete, iar burghezul exclamă „Vai! Ticăloșii! În loc să muncească, ucid pisici”. Stăpâna conchide: „Oamenii aceștia răi nu-i pot ucide pe stăpâni, așa că mi-au ucis pisicuța” (R. Darnton, 2000, pp. 92-94). Avem de-a face cu o Înscenare carnavalească, În care lucrătorii manipulează diverse coduri simbolice și reguli ceremoniale pentru a se răzbuna pe stăpâni. Batjocorirea sau pedepsirea pisicilor era o ceremonie veselă (și crudă) destul de răspândită În Europa postmedievală (R. Darnton, 2000, pp. 77-79). Pisica avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt justificate prin prezentarea călătoriei presărate cu obstacole către tărâmul celor morți, În riturile calendaristice, În care prezența agresivă a figurilor mascate reprezintă invazia În lumea celor vii a figurilor malefice din celălalt tărâm, sau În riturile de inițiere, prin Înscenarea morții simbolice și revelarea „tainelor” legate de universul chtonian. Miturile sfârșitului lumii Ca și miturile cosmogonice, aceste constructe culturale se bucură de o răspândire universală. În India, Mahabharata prezintă viziunea grandioasă a unui război Între zei, În care, după ce frații
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
încordată participare, s-a insinuat o percepție aberantă [s.n.]. Astfel, inutil să te strădui mai mult, cu fiece secundă care urmează n-ai să mai vezi niciodată ceea ce ai văzut la început.186 Posibilă "inserție metatextuală, o deschidere spre culisele înscenării"187, cum aprecia Smaranda Vultur, această explicație aparent lipsită de o semnificație mai profundă, pare o punere în adâncime a însuși procedeului de reluare a temei prin nesfârșite reme care o "impalidează" (Radu Petrescu) sau o anulează. O altă "temă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea celei mai mândre dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Tu, jude fals, de ce-ai lăsat să scape? EDGAR: Păzească-ți cele cinci simțuri. KENT: O, jale! Șir, unde-i răbdarea-acum Ce-ades te lăudai că o păstrezi? EDGAR (Aparte): Plînsul începe-a-i ține parte-atît, Că-mi strică înscenarea. LEAR: Și cățeii, Si toti,Trey, Albu, Țumpi, iată, lătra La mine. EDGAR: Tom zvîrli-va-n ei cu capul său. Marș, javre! Fie-ți neagră, albă gură, Otrăvească-ți mușcătură, Buldog, corcitura, -ogar, Copoi, brac, prepelicar, Javra ciumpă-ori coadă lungă, Să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
se moaie/ ca de muzici.” După Utopia ninsorii (1975), incluzând „«descântece» despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară parabolei. Ceea ce nu înseamnă că se amorsează un mesaj tranzitiv sub aparențe de ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la pasager, la mesaj. Realul amintit în titlu și identificat de comentatori ca fiind realul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
49, 1994, 13; Nicolae Mecu, Aron Cotruș - început și sfârșit, VR, 1991, 1; Simion Mioc, Poezia lui Aron Cotruș sau Între retorică și esențializare, O, 1992, 7; Alex. Ștefănescu, Un DA energic, RL, 1992, 15; Irina Petraș, Un poet al înscenărilor baroce, ST, 1992, 8-9; Nicolae Mecu, Lirica „desțărării”, VR, 1993, 2-3; Al. Ruja, Aron Cotruș, RITL, 1994, 1; Popa, Estuar, 97-102; Ungureanu, La vest, I, 29-31; Alexandru Ruja, Aron Cotruș. Viața și opera, Timișoara, 1996; Alexandru Ruja, „Este poate cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
în pofida declarațiilor teoretice, recursului la alegorie, Ț. evoluează spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia modernă, nu poate fi repovestită, parafrazată ori rezumată și reclamă o lectură literală. Pe de altă parte, recurgând la autoreferențialitate, la înscenare și la deconspirarea artificiului generator de ficțiune, scriitorul face foarte devreme operă de pionierat în materie de textualism. Culegerea Exerciții conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
artificiul și cultivând imaginația, se substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
1992; Le Mot sablier, tr. parțială Alain Paruit, Paris, 1984; ed. (Cuvântul nisiparniță), pref. Adrian Marino, București, 1994; Roman de gare, Paris, 1985; ed. (Roman de citit în tren), Iași, 1993; Pigeon vole, Paris, 1989; ed. (Porumbelul zboară!....), București, 1997; Înscenare și alte texte, postfață Nicolae Oprea, Pitești, 1992; Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993; Un român la Paris, Cluj-Napoca, 1993; ed. București, 1997; Hotel Europa, București, 1996; ed. (Hôtel Europa), tr. Alain Paruit, Paris, 1996; Momentul oniric (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
1862-1928) transformă arta scenică. Pasionat de muzică 7, el își elaborează teoria pornind de la reflecția sa asupra dramei wagneriene pe care o va pune chiar el în scenă de mai multe ori și-și consemnează analizele începând cu 1895 în Înscenarea dramei wagneriene, apoi în 1898 în Muzica și regia scenică, iar în 1920 în Opera de artă vie8. Cu privire la punerea în scenă prin unirea teatrului și a muzicii, el scrie, într-o scrisoare din 1910 către Jacques Rouché9, critic și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]