1,882 matches
-
tulburătoare, incendiară ( adesea), metaforele stilizate, în plină floare, răsfățându-se pe ramurile atâtor gânduri împovărate cu iubire, distanța dintre primul fior și rană... putând fi „măsurată” cu o singură vocală - cea în care toate fulgerile, naufragiile, bucuriile, tristețile, diminețile și înserările „eului” prigonit din EDEN - își au loc! „ ceruri sfâșiate durerile ne-mbătrânesc/ai rostit ultimul cuvânt - / ecou râșnit de suferință/cel ce te topește în lumi pierdute.../ sângerezi în vers plângând, / pe umerii inimii mele/vulcan de lacrimi - turmă de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
zvâcnesc spre libertate”; „îmbrăcându-te cu suave umbre de fluture...”; “călători stelari - /pribegi într-un Univers nemărginit,”; „înmugurind Clipa,/ înnobilându-ne zborul,”etc., accentuiază dorința poetului de a evada din această lume supusă degradării și efemerului. În momentele în care „înserările alunecă în adâncă tăcere,”stările sufletești ale poetului, purtătoare de expesivitate și transmise pe calea sugestiei, sunt ( de cele mai multe ori) incerte, confuze: când pline de speranță, lumină și magie, „Tu ești culoarea din care/ se adapă hulpav sufletul meu,/bolnav
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
de dragoste,/întinzând emulsia culorilor/pe pânza nedefinită a Vieții.../ în căușul palmelor tale, /s-au adunat roiul viselor mele,/pierzându-se-n parfumul ce răsare / în urma pașilor tăi... Tu scoți stele din lacrimile-mi de dor,/pleci vremea spre înserare,/ pui capăt ostenelilor/ ce-mi încătușează trupul /până la istovire,/ modelându-mi nopțile de Dragoste...”( până la istovire...) când umbrite de tristețe, neîncredere, renunțare. “răscolindu-mi sufletul, tristețea înnegurărilor/alunecându-mi visele amețitoare, /seară de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
cuvântului, cu care sunt investiți. Un poet este tot timpul și oriunde, din simpla pricină că este.” ( Nichita Stănescu) Aș dori să închei cu un fragment dintr-un poem semnificativ, reprezentativ pentru structura poetică ilustrată în acest volum: în sărutul înserărilor mele... „te-am căutat,/te-am căutat fără-ncetare,/te-am căutat brăzdat de / Puterea Luminii/ închide ochii,/ nu-ți cer nimic,/învinge-ți teama,/ alunecă prin visele mele de /Dragoste/îngemănându-te cu Eternitatea,...” „ te caut,/ te caut fără
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ca sigur că așa scăpase și vizitele în care prietena ei îl primise pe acesta de una singură. Fu cât pe ce să cadă de pe balansoar când Lavinia îi mărturisi că se îndrăgostise până peste cap de acel ofițer. În înserarea parfumată și caldă, Letiției i se păru straniu că prietena ei își putea muta atașamentul asupra altei persoane, excluzând-o pe ea. - Am să ți-l prezint, o bătu Lavinia ușor pe mână. Vreau să știu ce părere ai tu
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
și puse doi pupici pe obrăjorii ei frumoși. Bineînțeles că nici Rodicuța nu s-a lăsat mai prejos și l-a pupat cu foc pe Ionuț. Cei mari îi priveau zâmbind, se simțeau binecuvântați cu astfel de comori. Se lăsase înserarea, iar liniștea și pacea trona în acest loc izolat, dar plin de farmec. Se hotărâră să mai zăbovească puțin plimbându-se prin împrejurimi, cu Ionuț de mână, la mijloc. Acesta rupse vraja care pusese stăpânire ei. Citește mai mult Ziua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
și puse doi pupici pe obrăjorii ei frumoși. Bineînțeles că nici Rodicuța nu s-a lăsat mai prejos și l-a pupat cu foc pe Ionuț. Cei mari îi priveau zâmbind, se simțeau binecuvântați cu astfel de comori. Se lăsase înserarea, iar liniștea și pacea trona în acest loc izolat, dar plin de farmec. Se hotărâră să mai zăbovească puțin plimbându-se prin împrejurimi, cu Ionuț de mână, la mijloc. Acesta rupse vraja care pusese stăpânire ei.... XXI. D E S
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est la vie! Tu erai o filă din calendar așteptând să te ascunzi în prima înserare. Eu te căutam mereu cu același cântec în suflet, tot mai înalt, tot mai sonor.. La poarta adevărului crescuse iarba, până dincolo de noi... Citește mai mult Ai grijă, și dragostea, da, poateucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis,ca
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Cerneala a curs,zvâcnind,din călimară, Tu ai rămas doar un necunoscut, Despre eroul meu,doar amintire-amară, Regretul meu îți plânge-acum tăcut. Nu ai mormânt,ca să te plângă floarea De tei sau de salcâm în asfințit, Clopotul timpului își sună înserarea, Te-oi plânge eu,eroul meu iubit. Și-or crește macii-n câmpuri,lângă satul Pe care l-ai lăsat,tânăr stejar, Acum cuprinzi tot cerul din înaltul Stejarului ce se aprinde-n jar. Numele tău nu ne cinstește crucea
UNUI EROU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379500_a_380829]
-
este neoromantică, ilustrând sintagma acelui „farmec dureros de dulce” din somul eminescian, luat ca model: „În urmă,/ lac, pădure, castel și castelani/ s-au risipit sub ani, doar fata cu scrisoarea/ în amintiri plutesc,/ pe aripi de visare/ sub umbrele-nserării/ ca doi luceferi triști/ la țărmurile mării...” (Îndrăgostita) Așteptarea iubitului trezește natura și ființa iubitei la viața autentică: „Așteptând să vii/ îmi cântă în sânge mii de ciocârlii/ lucrurile din casă parcă sunt vii -/ Au suflet și cântă toate/ bucuriile
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am iubit din totdeauna Noaptea, stelele și luna. Umbra teiului și floarea, Vara, codrul și răcoarea. Cântul de privighetoare Și copii zburdând la soare. Ceasul blând al înserării Petrecut la țărmul mării Și potecile de munte. Stânci, pârae-nvolburate, Gânduri calde și curate, Cerbul cel cu ramuri multe, (Nu trofeul, el în viață). Soarele de dimineață, Pe omul blând și iubitor, Doina,cântece de dor, Ploaia care dă bucate
AM IUBIT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379555_a_380884]
-
versuri mult prea alambicate.Azi tristă ne e slova. Citită printre rânduriUn univers descoperi pustiu și-nlacrimat,Iar stelele din ceruri mai luminează ... IX. RĂTĂCIRE, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1702 din 29 august 2015. Am așternut în liniștea-nserării, Pe cerul gol al nopții nesfârșite, Petale smulse din floarea neuitării De briză dragostei neîmplinite. Cu-aroma lor eu ți-am pavat cărarea Printre-nghetate roci cu nimb de stele, Dar le-ai strivit, strivindu-mi și iertarea, Făcându-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
Din rămășițe triste-ale visării. Dar seară vieții mele-ncet se lasă Și orele se sfarmă-n zidul nopții, Nici nu mai știu unde mai e acasă Și rătăcesc în veșnicia sorții. Căprar Florin ... Citește mai mult Am așternut în liniștea-nserării,Pe cerul gol al nopții nesfârșite,Petale smulse din floarea neuităriiDe briză dragostei neîmplinite.Cu-aroma lor eu ți-am pavat cărareaPrintre-nghetate roci cu nimb de stele,Dar le-ai strivit, strivindu-mi și iertarea,Făcându-mi praf și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
dintre risipiri. Sentimente calde-s note-n sinfonie Ce pe partitură au pictat trăiri! Cine sunt?... Nu știu! Din întreg o parte? Cerul când reflectă în culoarea mării? Glasul ce se roagă plin de pietate Ori umbra luminii-n pragul înserării? Nu știu... însă simt, că te port în toate - Spiritul ce înalță ternul cărnii lut, Singurul ce este, singurul ce poate, Să fie deodată sfârșit și-nceput! * Ultimul gând A mai rămas un gând neprihănit La umbra înserării stă și
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
-n pragul înserării? Nu știu... însă simt, că te port în toate - Spiritul ce înalță ternul cărnii lut, Singurul ce este, singurul ce poate, Să fie deodată sfârșit și-nceput! * Ultimul gând A mai rămas un gând neprihănit La umbra înserării stă și plânge Când dorurile toate s-au unit Iar neputința inima ne-o frânge. Și vânturile bat cu-nverșunare Gonind căldura altui început Iar tot ce-a fost se pierde în uitare Lăsând în urmă doar un gest durut
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuză de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lăcate, să-și urle tăcerea cu gura închisă, în hău tăinuit să rămână acolo până când înserarea s-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân, se închide-un capitol, se înfundă cărarea și doar timpul rămâne peste toate stăpân ... Citește mai mult vine o vârstă când părintelui-i vinesă plece departe, undeva în pustiu,să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
prezența ta, o superbă inspirație a harului meu pentru a te încorona cu poezie, chemând cântecul să-ți fie o absolută victorie asupra efemerului lumii ce ne înconjoară. Fapt plin de misterul trăirii tale ce înnobilează tristețea cu credința și înserarea cu încredere, urcându-le pe o muchie de lumină unde numai sentimentele pure veșnicesc prin poezia din ele. Citește mai mult ZIUA CITITORULUIMit,luna octombrie a mărturisit timpului cea mai frumoasă sărbătoare personificata magic în ființă umană așezată într-un
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
prezența ta, o superbă inspirație a harului meu pentru a te încorona cu poezie, chemând cântecul să-ți fie o absolută victorie asupra efemerului lumii ce ne înconjoară. Fapt plin de misterul trăirii tale ce înnobilează tristețea cu credința și înserarea cu încredere, urcându-le pe o muchie de lumină unde numai sentimentele pure veșnicesc prin poezia din ele.... XIII. POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA ÎI, de Mioara Timofte, publicat în Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016. POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
nu știe, La porți de granit doar gândul vorbește, Spre lumi paralele răspunsul învie, Iar Timpul rănit, în cuvânt, se oprește. Culeg dimineața din ramuri de cer, Prin inima mea trec cercuri polare, Planetele, prinse într-un nou colier, Dau înserării mai multă culoare. Dar unde ești tu, cu noaptea și ziua? Mistere și lanțuri ne țin prea departe. Cu-n clește de foc aș rupe doar zaua Ce leagă, în umbră, viața de moarte. Sosesc primăveri pe maluri de vis
ULTIMUL ZIAR de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381163_a_382492]
-
2016 Toate Articolele Autorului Când îngerii se nasc din frumuseți de floare, Iar ploile se-opresc prin crengile cerești, Atunci te strig, iubito, să vii ca o ninsoare, Să-mi spui ca altădată cât de mult mă iubești! Pe malul înserării tu treci cu pași de noapte, Să îți alegi destinul din flori nemuritoare Eu chem din cer toți zeii să ne vorbească-n șoapte, Să-mi spună numai mie că ești rază de soare. Pe marmura tăcerii vreau să-ți
PRINŢESA MEA de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381165_a_382494]
-
Nu știu chiar toți că viața e un fum. Iubirile se pierd într-un suspin, Prin frunze vântul trece fără rost, Din stele ne-am născut lângă destin, În urmă...noi n-o să știm ce-a fost. Luminile cad peste înserare, Apusul vieții nu e prea fericit... Cerul nu este-o condamnare, Nu-i vina lui că tu te-ai rătăcit! Când toamnele ne fură trandafirii Și verile ne-au părăsit de mult, Deschid încet ferestrele iubirii Și mi-este-atât de dor
FERESTRELE PRIVIRII de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381156_a_382485]
-
Ce-adună la un loc, Trăirea-n cerc, divina. O salbă de raze se strecoară, Prin crengile pădurii de-argint, Un scoruș podoaba-și coboară, Petale valsează în vânt. Poiana deschisă vederii, Tivită cu galbene flori, Ce dulce e taina-nserării, Cu tandri și-nviați fiori. Noaptea, sub clarul de lună, Scăldați în marea de dor, Cerbi și ciute se-adună, Se-adapă la limpede izvor. În luciul apei se-oglindesc, Ochii le scânteie ușor, Cercuri pe ape se lărgesc, Mierlele
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TREI POEME Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Singurătate Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Singurătate Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuza de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lacăte, să-și urle tăcerea cu gura închisă, în hau tăinuit să rămână acolo până când înserarea s-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân, se închide-un capitol, se înfunda cărarea și doar timpul rămâne peste toate stăpân Referință Bibliografica: VINE ... / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2103, Anul VI, 03 octombrie
VINE ... de DORA PASCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380928_a_382257]