1,406 matches
-
tu, Mircea, partea care mi s-a părut sublimă în Decembrie ’89 a fost că răsculații au cerut libertate. Cred că de aceea li se spune revoluționari. Cum era de conceput ca o mulțime de frustrați epidermic și stomacal să înseteze după libertate, nu după hrană? Și că, până la urmă, majoritatea care voia gaze, ouă, porcul „sacru”, benzină, curent a fost mută. Ceea ce a prevalat a fost totuși sentimentul demnității omenești. Nu e de mirare că acest sentiment a dominat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dezbinat și înstrăinat adesea unii de alții, ei au rămas în aceeași specie (extrem de pestriți interior) și, uneori, când sunt striviți de „ceilalți” (mult mai omogeni, de altfel), își mai aduc aminte cu nostalgie solidară despre comuniunea de mai an. Însetează după ea. Adesea o și refac. E drept ce ai spus tu, Mircea. Acum cred că pot să spun cu toată luciditatea că nu pot să mă concep pe mine desprinsă de prietenii mei, intrați în celule. Chiar dacă pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la picioarele mele. - „Rex, vorbii, lumea asta e croită strâmb, poate de aceea, noi oamenii, ne uităm uneori spre cer: s-ar putea să fie acolo un adevăr ignorat, de care suntem însetați. Aici toate sunt așa cum sunt și pe deasupra o mie de oameni, o mie de păreri. Cele mai multe nici nu sunt păreri. Așa se numesc, așa ne-am obișnuit să le spunem, dar sunt altceva” - „Ce?” păru să întrebe Rex, după felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cine, de ce, pentru ce, nu ne-au putut explica. Radiografia pe care am făcut-o ad-hoc la Dorotkaia ne-a dovedit că acest conflict nu avea caracter etnic, nici ideologic, ci era un conflict inventat, imaginat de lideri nemulțumiți, dar însetați de putere! Am mai fost la Dubăsari, la Cocieri, la Coșnița, ca și în alte localități pe dreapta și pe stânga Nistrului. Am vizitat gospodării ale unor oameni, autoritățile locale etc. Au fost și cazuri-limită, fiind în imediata apropiere a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Iaca, iar a venit omul cel însetat. Lepădatu zâmbi, când fata se repezi din bordei sprintenă, cu cofa de apă în stânga și cu ulcica de lut în dreapta. —Ei, zise el, acu nu-s nici așa de trudit, nici așa de însetat ca atuncea... Ce mai faci? adăogi el privind drept pe fată. — Ce să fac și eu, bădică? răspunse Marghiolița. Singurică, cu treaba... A mai fost pe la curte... se amestecă moșneagul... A mai învățat-o niște horboțele madama călugăriță... Și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de servitute blândă, și iată că redevenisem călător, făptură migratoare, ca în toate țările pe unde îmi făcusem veacul și mă bucurasem, pentru o vreme, de plăceri și de onoruri. Câte străzi, câte monumente, câți bărbați și câte femei eram însetat să descopăr, eu, cel care, timp de un an bătut pe muchie, nu avusesem parte la Roma decât de silueta cilindrică a castelului Sant’Angelo și de nesfârșitul coridor care îl leagă de Vatican! Fără îndoială că am greșit lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era teribil. „Îl urăsc“, se gândi Antonius. Bărbatul acela stătea în fața lui și îl invita să închine o cupă de vin. Deși era conștient că îl reprezenta pe împăratul Otho, Antonius nu putea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Butch, după care s-a mozolit și s-au giugiulit în timpul desertului ca doi liceeni în călduri - nu, nu așa, mai curând ca un cuplu de actori în secvențele de generic dintr-un film pentru adulți. Le-am urmărit încolăcelile însetate cu o curiozitate neutră pe care mi-o conferea propria mea liniște sexuală, sau bogăția. La fel m-am simțit și la gândul întâlnirii cu Selina - Selina aia... Chelnerul mi-a strecurat un zâmbet blajin și sfătos în timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Văd că se explică, rosti Liv sec. Se întinse leneșă pe pat. — Ce fascinant e să urmărești adevărul lucrând în oameni! adăugă ea. — Adevărul, murmură Vultur-în-Zbor. — Și acum o să-ți spun adevărul despre mine. O să ți-l spun pentru că ești însetat de adevăr. Iată adevărul despre Liv: ea îl urăște pe Grimus. îl urăște pe Virgil. Urăște muntele acesta infernal. Dar ea trăiește, zise Vultur-în-Zbor. — Ura este lucrul cel mai apropiat de putere de pe pământ, spuse Liv. Nu renunți la putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
degetul arătător, pe celelalte le strânse în pumnișor, apropie degetul spre ureche, iar ochii i se deschiseră a mirare și spuse: Ia! Ce se aude? Este un greieraș, îi răspunse tatăl șoptit, să nu-l speriem. Ce spune greierașul? întrebă însetată de curiozitate, micuța blondă de doar patru anișori. Cântă o rugăciune către Doamne-Doamne. De ce cântă pentru Doamne-Doamne? Îl roagă să trimită ploaie. De ce vrea greierașul ploaie? Pentru că pământul este uscat, iar lui îi este sete și nu are de unde să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și araci pe deasupra! Florinuța se întristă de tot, ea sperase că îi va face mamei o bucurie. Ei, lasă, măi femeie! Tot a făcut fata ceva bun la ușa casei. Uite, a făcut un tuci de compot! Și cum era însetat după o zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ne un nou Capitan! Nu ne lăsa, iar, să așteptăm veacuri! „Mi-e sufletul greu și pustiu Și trupul în lanțuri, răpus O, vino! E noapte târziu Și drumul Golgotei e sus!” (Autorul ) O inimă iubitoare de Dumnezeu și neam, însetată de împliniri mărețe, are la îndemână două puteri invincibile: credința și rugăciunea. Să nu le părăsim! De 2000 de ani supraviețuim în ciuda tuturor răutăților celor care ne invidiază și ne cotropesc. Credința, lupta și rugăciunea ne-au ținut în istorie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
zece ani de temniță, a murit la Miercurea Ciuc. Am primit de la cucernicia sa, în acea noapte, împărtășanie sub formă de bucățele de prescură pe care le voi duce la Aiud și, înmulțite cu pâine, preoții de acolo vor împărtăși mulți însetați de trupul și sângele Domnului Iisus Hristos, care așteaptă să-și liniștească sufletul. Părintele Nil era încălzit de pe drum, iar în cameră era multă nădușeală și lipsă de aer, lucru pentru care și-a dezbrăcat sutana. Rămânea într-o cămașă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
om duce la treburile noastre - a vorbit Todiriță. ― Mergeți cu bine și să-i găsiți sănătoși pe cei de acasă. ― Mulțămim frumos, jupâne - au răspuns cei doi. Surul i-a întâmpinat cu un nechezat gungurit. ― Eu cred că flăcăul îi însetat. Ia să l rog pe hangiu să ne dea o găleată cu apă - a vorbit Todiriță, dând fuga în han, pentru a scăpa de ochii iscoditori ai lui Dumitru... Cei doi, așezați pe capra căruței, priveau înainte, fără să schimbe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
indiciu homo consemnat de Upshaw pe lângă mutilări. Machiat, Coleman putea să pară între două vârste. Ținând cont de șuvițele argintii găsite de doctorul Layman lângă râul L.A., era ușor de crezut că acest Coleman Masskie/ Loftis/ Healy comisese asasinatele, fiind însetat de sânge și dornic să se răzbune pe incestuosul Reynolds. Dar un singur lucru nu se potrivea: Danny îl interogase pe Coleman și îl întâlnise pe Reynolds. De ce nu reacționase la evidenta lor asemănare? Mal parcurse restul paginilor, simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ce se desprinde din această podoabă a poeziei noastre poporane: ca să fie realizată și să dăinuiască, orice operă de artă, indiferent de natura ei, trebuie să aibă la temelie sacrificiul! ― O fi apa într-adevăr sărată, cum spune legenda? Băieții, însetați de căldură și obosiți de drum, se și repeziseră să-și astâmpere setea. Am băut și eu: apa ― rece ca gheața, limpede ca cleștarul și dulce cum numai apa de munte este! "Veșnică să-i fie amintirea Meșterului Manole, că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima ciocnire de proporții cu un corp de armată otoman. Ariergarda lui Mahomed, măturată În nici două ceasuri de Vlad, care a condus atacul În stilul lui sălbatic, Însetat de sânge. Prizonierii luați au mărturisit că sultanul aleargă spre Dunăre, dar că Moldova de sud e Încă sub ocupație, iar armata turcească depășește cu mult dimensiunile armatelor conduse de Ștefan și Vlad. 20 august. Cetatea Hârlăului eliberată. Oameni ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
său să-și dezlipească privirile de pârâul jucăuș al Jijiei. Se apropia ora prânzului. Cei doi călăriseră până la malul apei, În locurile În care se jucau, toamna, când erau copii. Ajunseseră la Albești abia de două zile, iar Ștefănel era Însetat de tot ce Însemna prima lui copilărie. Ca și cum ar fi vrut să-și imagineze că ea ar fi decurs altfel. Asta putea bănui fratele său mai mare. Căci Ștefănel vorbea rar și privea mult. Tânărul pictor Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Trăirile afective pozitive provocate de drăgălășeniile, naivitățile, veselia și jocurile copiilor reprezintă pentru bătrâni un real remediu împotriva stărilor melancolice, depresive. Dintre nenumăratele dialoguri purtate cu Mălina, câteva se disting prin conținutul lor și-i pun în lumină spiritul iscoditor, însetat de cunoaștere. Iată-le: - Bunicule, de ce bătrânii au spatele încovoiat? m-a întrebat într-o zi Mălina, surprinzându-mă cu această observație a ei. - Pentru că ei poartă în spate un rucsac greu pe care noi, cei din jurul lor, nu-l
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
izbucnirea războiului l-a salvat de la ceva teribil. În minte, îi mocneau tot felul de idei, imagini din Vechiul Testament, cu sânge și răzbunare. Kaizerul a reușit să i le șteargă sau să le redirecționeze, caricatura din Illustrated News a monstrului însetat de sânge cu caschetă a făcut ceea ce oamenii din Bombay n-au reușit niciodată, să întruchipeze forțele întunericului, toate la un loc, vizibile. A început să-i urască pe nemți din toate puterile. O vreme, au devenit subiectul unic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește vântul amar și fără sens Din nori curg lacrimi, sfâșâind sufletul ființei Suflet bântuit de mareea ce inundă dens Un mister și o dinamică explosivă. Pare un Big-Bang însetat de cunoașteri Ce-i supt de vârtejul, vârtejul devenirii Dar nămolosul cer prinse a se limpezi. Măritul Soare se caută la obârșii. După multe încercări, copleșit de ambiții Apare(ca ntr-o mare pictură parfumată) Un mândru curcubeu în împrejurări neclare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de frații mei, dar acum îmi este, și încă foarte mult! Nu am plâns, în ciuda faptului că a trebui să îmi petrec zilele în singurătate, dar acum o fac. Poate că sunt egoistă, dar nu sunt un lup lacom sau însetat de sânge! Nu umblu după esența nimănui, dar sunt însetată după afecțiune! — Tu... Împăratul vine mai aproape și mă trage cu delicatețe spre el: Astea nu sunt replicile oficiale. Cine ți-a pregătit replicile? Tu? Tu singură? Mai ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]