1,055 matches
-
cu fundulețul bombat de scutece pe covor, plânge fără lacrimi, pe măsuța joasă acoperită de un macrameu complicat Aida așază tava cu paharele înalte pline cu un lichid gros galben, E de portocale! Acum l-am scos din frigider, eu însetat întind primul mâna, Theo ce face? Degetele mele abia ating paharul rece, tulburat de întrebarea Aidei îl duc la buze, E aproape orb, Aida! vine răspunsul direct al Corinei, Cum?! I-a slăbit foarte mult vederea, anul trecut a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culori aurii când a coborât spre mine pe strada inundată de lumina dulce de miere cu solie îndepărtată, acea imagine vreau s-o am întreagă sau s-o distrug o dată pentru totdeauna, la trupul ei vreau să ajung, înfometat și însetat, și ea se lasă în mâinile mele, mâini ce altădată ea mi le-a condus pe pielea primei mele femei și ea se pierde în mâinile mele, lăsându-mă să fac totul, am știut din prima clipă când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să ai clară o concepție a vederii din care să decurgă descrierea, să te introduci În interstițiile dintre concept și real, dintre oasele conceptului și carnea cuvântului, să le pipăi cu vicleană tandrețe, să le posedezi cu bărbăție de amant Însetat. Să nu descrii doar de dragul descrierii. Descrii ceva fiindcă te obsedează structura plasmatică a obiectelor, a sentimentelor sau a ideilor! Dacă te preocupă un obiect, un sentiment, o idee, te apuci să le descrii pentru a cunoaște. Descrierea asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arunci În toate fără măsură. Fii atentă, că orice hybris se pedepsește, cum spuneau, În Antichitate, acei greci nebuni!“. Îmi mai pun Încă trei felii barosane, le mănânc demonstrativ, pe când ea se uită la mine cu o admirație copilăroasă. Sug Însetat Încă o sticlă din licoarea lui Cantemir. Mă ridic. Râgâi satisfăcut. Mă bat pe burtă ca o hahaleră. Mă irită privirea ei admirativă. Aș vrea să mă insulte, să-mi spună că sunt o brută, un ins grosier, un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În laboratorul de chimie. Fetele fac patru ore de laborator, băieții, numai după ce Își termină norma În secția de sculărie. Tu ești acum la sculărie, lângă secția de forjă, unde bărbați vânjoși bat fierul roșu cu forja mare și beau Însetați sifon din țâșnitoare. De abia aștepți orele de laborator. Vei face o experienă cu bioxid de cadmiu și acid sulfuric și, când o să aprinzi gazul rezultat și el va arde cu o flacără verde roșiatică, atunci, poate, Polixenia va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aproape șase ore, băusem dintr-o înghițitură aproape toată apa. Mai rămăsese exact o picătură, imobilă pe fundul de sticlă verde. Am vărsat puțină apă pe batistă și i-am șters buzele crăpate de uscăciune. Deschise gura ca un pui însetat. — Mai... Am udat din nou batista, i-am așezat-o între buze și a supt. Totul s-a întâmplat în câteva minute, brusc a ridicat capul și l-a lăsat pe spate. Am auzit o voce care nu părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el și râsetul lor era parcă trilul a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii însetați de frumusețe asupra acelei perechi de fete și ele-i apărură ca un singur trup reduplicat. Mergeau braț la braț. Și el fu cuprins de o dorință furioasă de a le opri, de a o lua pe fiecare de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și curvă. Însă ochii ei sunt goi și gura îi pute a mort, când mai vrea să mă sărute. E clipa când mă înspăimânt de mine însumi, și când sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste ochii somnambulului de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise dragostea asociată-n ființe de fum și-n tălpi de cuvinte din când în când deschise piepturi de lacrimi să poată pleca măcar o singură dată toată bogăția infernală a iubirii peste galaxia însetată a existenței... și-n foamea ce născuse un timp de vămi cristalizat în trupuri, nimic mai statornic decât în biciuiri de nori pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea-nzăpezită a tristeții. Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor peste alt anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ce-mi transformă despărțirea-n uitare Prin gândul de secol înserat de-un mister. Iarna a venit ca un nor de tăceri, Suflet de timp despletit peste-o noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă las furată-n viață de toți letargii Și mă deprind cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
asigurat de el și a jucat rolul de personalitate simpatică, În timp ce Loew a Încercat să se dea drept un tînăr și entuziast susținător al ideii de justiție, chestie care nu i-a reușit: a lăsat impresia unui tip teatral și Însetat de voturi. Una peste alta, a fost o campanie foarte civilizată - pînă la apariția În chioșcuri a numărului din februarie al revistei Hush-Hush. Cei mai mulți cetățeni privesc cu circumspecție Hush-Hush și celelalte fițuici de scandal, dar ne aflăm În plină perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mele sub mușcăturile vântului curge durerea prin crăpături, pâna la epuizare. Fecioarele nu mai urcă poteca de sub fruntea dealului, purtând ulciorul pe umăr, iar fântâna mângâiată cu degete dantelate de ceață, adoarme în paragină, uitată la timpul trecut. Au dispărut însetații după frumos sau tânjesc ascunși în neîmpliniri, căutând printre genele înrourate, înmiresmatele pajiști de odinioară... Nu se mai încumetă nimeni să tulbure liniștea apei, după ultima sărutare pătimașă, a soarelui grăbit spre apus.
Paragina by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83314_a_84639]
-
Clara! opină Ionela, îndoită. Ne ia vântul pe sus! — Cu atât mai bine! se înverșună Clara. De ani de zile îmi do resc să mă ia vântul pe sus! Luă paharul de șampanie din fața ei și îl dădu peste cap, însetată. — Mergem, dragă, normal! o susținu domnul Ionescu, cu obrajii roșii și cu privirea tulbure. Apoi mai comandă șampanie și le făcu semn chelnerilor să dea mai tare muzica la difuzoare, ca să danseze lumea. Se sculă ceremonios de la masă, ștergându-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
descifra ușor, dintr-o narațiune, partea cu miez, pricepu că în noaptea când plantonul Marin Tărniceru alergase, de colo-colo, ca să abată din latura bostănăriei imensa cavalcadă, de fapt, fostul lui camarad de militărie legase prieteșug de ocazie, cu paznicii megahergheliei. Însetat, ca și ei, de drumul prin arșița de furnal a Baisei, se îmbătaseră toți, ca niște porci, așa că, purtându-și piedicile lor de fier, caii porniseră să cutreiere de voie, după apă, prin loturile de pepeni. Într-o vreme, Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cobora în odaie, găsindu-ne tot astfel, privire în privire, halucinați de noi înșine și de vecinătatea morții care, invocată, venea lângă noi și ne veghea parcă, prezență neputincioasă și iluzorie, căci nu ne temeam de ea... Cu atât mai însetate ne erau apoi sărutările și îmbrățișările... Nu le acceptai decât împotrivindu-te, chestie cu care nu mă obișnuiam și nu m-am obișnuit nici până azi... implorîndu-mă... strigîndu-mă în șoaptă ca și când ași fi fost departe, undeva prin secole, prin timpuri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
căruia mai că nu i se aprinseseră călcâiele după o celebră curtezană frumoasă, s-a adunat deodată o mulțime de prieteni și amici, s-au găsit chiar și rubedenii, dar mai ales puzderie de domnișoare de familie bună, doritoare și însetate să se căsătorească legitim, și chiar că nu puteau râvni la o partidă mai reușită: aristocrat, milionar, idiot - toate calitățile de-a valma, un astfel de soț nu mai găsești nici căutând cu lumânarea, nici la comandă nu ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cei mai educați au luat calea hlâstovismului 79... La o adică, de ce hlâstovismul ar fi, în acest caz, mai rău decât nihilismul, iezuitismul, ateismul? Poate că e chiar mai profund! Dar iată până unde ne-a împins plictiseala!... Arătați-le însetaților și înflăcăraților însoțitori ai lui Columb țărmul „Lumii Noi“, arătați-i rusului „Lumea“ rusească, lăsați-l să găsească acest aur, această comoară ascunsă în pământ! Arătați-i în viitor înnoirea întregii omeniri și învierea ei, care se vor înfăptui, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sângeroase între două grupuri de traficanți de heroină. Ceea ce îl va duce spre moarte este și faptul că, intrând în acest joc crud, încă își mai păstrează o doză de umanitate, întorcându-se la locul fatidic cu apă pentru desperado-ul însetat și muribund. "Câștigătorul" în această lume implacabilă este Chigurh, care își îndeplinește misiunea de ucigaș și recuperator cu precizia destinului orb. Ca și Holden la sfârșitul Meridianului sângelui, Chigurh nu ajunge pe mâna justiției reprezentate de Bell, el fiind mâna
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lui Hristos Care răspunde, prin el, rugăciunilor celor neajutorați, strâmtorați, cuprinși de boală sau de oarece suferință, care au cerut cu ardoare lui Dumnezeu să‑i ajute. Însă Același Hristos Se ascunde cum numai El știe sub chipul celui flămând, Însetat, străin, gol, bolnav, În temniță etc. (Matei 25, 34‑45). Deci, pe de o parte, Hristos Domnul este Tămăduitorul Care compătimește și vindecă și, pe de altă parte, Bolnavul care este tratat și alinat. Cu siguranță Biserica, având la bază
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Galateni 6, 2), sfătuiește În bine pe cel ce este gata să se prăvălească În noroiul patimilor, satură pe cel flămând, adapă pe cel Însetat, Îmbracă pe cel gol, cercetează pe cel bolnav (Matei 25, 35‑36) etc. Dragostea apropie suflet de suflet, inimă de inimă și pune pe om În slujba omului. Dragostea face pe cel ce o are și o dezvoltă neîncetat să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
-i suferinț], crimă, sexul ilegal sau masturbarea, înșel]toria ș.a.m.d. Protestul se încheie cu repetarea afirmației „Sunt pur!”. Într-o alt] declarație f]cut] în Holul Mă’at-ului, defunctul pretinde c] a dat pâine fl]mândului, ap] însetatului, haine celui dezbr]cât și a asigurat transportul pe ap] al celui f]r] barc] (Budge, 1913, p. 587). Evident, una dintre cele mai puternice motivații pentru respectarea valorilor sociale acceptate era teamă de Judecată de Apoi. Interzicerea cruzimii asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
arderile interne. Astfel, aerul proaspăt și abundent devine la fel de important ca exersarea Însăși. De asemenea, sunt mai multe lucruri de privit În afara casei, ceea ce sporește interesul exersării. Chinezii din vechime ne avertizau, de asemenea, Împotriva exersării atunci când suntem obosiți, flămânzi, Însetați sau cu o jumătate de oră Înainte și după masă. Exersarea când suntem obosiți ne sleiește de enegia vitală, slăbindu-ne În loc să ne Întărească. Înțelepții chinezi au mare grijă să evite acest lucru. Exersarea aproape de momentul mesei alungă sângele din
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
o consemnare a dansului călușarilor. Alte tradiții remarcate și prezentate publicului maghiar sunt așa-numitul „obicei de marți seara” („Márce Záre”); „târgul de fete” de pe Muntele Găina; obiceiul de a pune un vas cu apă la marginea drumului pentru călătorii Însetați; obiceiurile legate de Înmormântare, cum este acela de a ridica troițe În locurile unde a murit cineva, de a plăti ca bocitoare pe cea mai bătrână femeie din sat („prefika”), de a pune un ban În mâna mortului la Îngropăciune
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]