1,702 matches
-
pe banda aceea de asasini; însă deodată îi văzu mai întâi încetinind și apoi făcând o întoarcere spre stânga, către o coastă împădurită, unde, probabil, sperau să-și găsească refugiu. Observând un nor de praf la mică înălțime, pe întinderea însorită, chiar pe direcția în care alergaseră până ceva mai înainte, înțelese motivul pentru care își schimbaseră drumul: era clar că un alt detașament burgund venise să le închidă drumul, obligându-i să schimbe direcția. Le făcu semn alor săi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lipsei de hrană și se povestea despre oameni care ajunseseră să-și sugă pielea încălțărilor ori să fure lumânări din biserici. în cea de-a treia zi a lui Sebastianus în Aureliana, vremea se schimbă: după o dimineață caldă și însorită, în orele târzii ale după-amiezii cerul se acoperi în scurt timp cu nori grei, ca de cerneală, aduși de un vânt umed; obloanele caselor începură să se zbată, iar rufele întinse prin ulițe porniră să fluture ca niște stindarde, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întârziere, ca venite dintr-o altă lume. Grămezi mari de nori albi umpleau cerul, mișcate abia simțit de un vânt ușor ce părea să mângâie întinderea câmpiei. Ținându-și calul la pas, Sebastianus înainta către dușman. în aburii acelei dimineți însorite, armata hună se zărea ca o linie întunecată, ce părea că se târăște ca un șarpe de-a curmezișul șesului, îngroșându-și din clipă în clipă rândurile. între cele două armate nu mai era acum decât o fâșie de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neuitatele aprecieri moderne” care au adus un alt fel de faimă localității. Fire sensibilă la tot ceea ce este frumos și pozitiv se apleacă, din când în când, asupra datului lumii, nuanțările de clar-obscur, dar și irizările izvoarelor, pădurilor și plaiurilor însorite. Viața de familie, componentele acesteia, viața socială și religioasă conferă poetului o multitudine de aspecte față de care acesta ia atitudine cu mijloacele sale specifice. Formele și valoarea poetică se înșiră pe o gamă largă și permisivă, surprizele, în mai toate
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nimerit într-un moment când îmi tăiam o parte din rația de lemne pentru iarnă, cu o drujbă - un instrument care, după opt ani de folosință repetată, încă mă mai sperie. Era în toiul dezghețului de primăvară, o zi senină, însorită și eu mă simțeam un pic „thoreauian“ (o adevărată bucurie pentru mine, căci, după treisprezece ani de viață la țară, sunt încă un om care măsoară distanțele bucolice după criteriul străzilor din New York). Pe scurt, se anunța o după-amiază promițătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mesenii. Trupul lui Ippolit, pe lângă forța fizică, părea să nu simtă durerea. Pentru a le demonstra tovarășilor săi cât e de rezistent, Subotin Își cresta pielea cu briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
biata nu era dezmembrată pe loc...!! Covârșit de acest dezolant spectacol, privea cu mâhnire la oamenii, locuitori ai acestei moderne Metropole, ce se călcau În picioare, se Înjurau, uneori chiar se loveau...!! O fracțiune de secundă, imaginația sa călători către Însorita capitală a greciei, unde acest mijloc de locomoție Îl puteai găsi permanent. Ne având altă soluție, cumpăni situația: dacă mai rămânea aici, putea aștepta mult și bine deoarece șansele erau minime. Deci, se Îndreptă către Cișmigiu, cu ochii pironiți pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
demnă de osteneală depusă...! Vă asigur domnilor. Chiar dacă, persoana oficială m’a asigurat În numele guvernului român să stau liniștit: nu mi se poate Întâmpla nimic fără a dovedi vinovăția mea, În momentul de față sunt arestat...! Domnilor, anchetatori... Am părăsit Însorita patrie a celor mai luminoase creații a umanității veacurilor trecute, venind cu plăcere În orașul meu natal București, ca să fiu arestat fără motiv...? Cum este posibil...!? Dacă sunt acuzat de furtul acelei cantități de tablă, ce am făcut cu ea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Avea un nas lat, gravid de lacrimi. Doctorul Gruner trebuia să curteze reacții din partea ei. Chiar și de la o asemenea grozăvie de creatură. Așa cum putea să nu mai fie de prea multe ori (pentru Elya), camera era plină de lumină Însorită. În care se asumau atitudini umane familiare. De la care nu veniseră nici un fel de mari rezultate În trecut. De la care la prea puține te puteai aștepta, la așa ceas târziu. Dacă manichiurista Începea să-l placă pe doctorul Gruner? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care să ajungă primul la ușă - și și-au împărțit coate din belșug. Charlie, băiatul mai înalt și mai atletic, a câștigat. Danny și-a masat locul unde Charlie îi arsese ultimul cot. Pilotul a deschis ușa către o după-amiază însorită. Avionul a fost invadat de-o pală de aer cald și de mirosul de pini. Slavă Domnului, a răsuflat IRene. Mary stătea pe culoar în picioare, râzând amețită sau pentru că era deja beată - Irene nu era în stare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ci ca să nu mi se observe starea de bine pe care o simțeam în preajma Anei, ca pe o plajă larg desfăcută la soare. Și nimeni nu observă, în afara Anei care trăia o anume neliniște aureolată ce-o simțea dinspre plaja însorită pe care o visam, fără să-mi surprindă, cum ar fi vrut, privirea ce-mi luneca în răstimpuri imprevizibil pe ochii, pe umerii ei descoperiți. Dar în timp ce doamna Pavel vorbea despre reveriile Orientului, despre minunea portului răsăritean, Ana, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după Lima, la Santiago! De la biblioteca ministerului, am luat câteva cărți despre Chile istorie, politică, geografie, cultură... La sfârșit de noiembrie 1979, am plecat! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și fugeam de iarnă în însorita Americă de Sud! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA până la Bogota, iar până la Santiago cu compania LAN CHILE. Am aterizat la Santiago, după 14 ore
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pene ale cozii - sus în cer, în întunecimea de brazi și în aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna lui mai, s-au eliberat de zăpezi adâncurile pădurii și au început să se arare, în luminișuri însorite, dedițe și brândușe. Seva a pornit, spărgând mugurii, în pârău au săgetat păstrăvii după cele dintăi gâze. Atunci a venit domnul Ieronim Dragu de la Sibiu, ca să-l caute pe doctorul Aurel Micu și a poftit pe Ursake Nicula să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aveam o bănuială că, dacă am fi avut la dispoziție un an, stresul s-ar fi dilatat pentru a umple timpul disponibil, așa că am fi avut un an teribil de stresant în loc de trei luni. Dar a meritat. Într-o zi însorită, senină și vântoasă, într-o biserică așezată pe un deal, eu și Aidan ne-am căsătorit. Ieșiseră narcisele galbene, în pâlcuri de un galben aprins, legănându-se în briza zburdalnică. Eram înconjurați de câmpuri verzi de primăvară și marea înspumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ești atât de lipsită de importanță încât nu-și amintește nici cum te cheamă. —Mă rog. Oricum, m-a făcut să mă simt ca ultimul om așa că azi stau în pat, cu obloanele trase. — Dar e o după-amiază frumoasă și însorită. N-ar trebui să stai ascunsă în casă. A început să râdă. — Asta era replica mea. Hai să mergem în parc, am zis. — Nu. — Te rog. —OK. —Doamne, ești fantastică. Îți... recapeți așa repede buna dispoziție. —Nu chiar. Tocmai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să spună? Fusese surprins pe nedrept în casa lui, în kurta de pijama. Situația era dezastruoasă pentru o persoană cu o natură atât de sensibilă ca a lui. Mai întâi, bărbatul cu ziarele și acum individul ăsta. Privi disperat peticele însorite, de culoarea untului, de pe peluza, încă umbrită în cea mai mare parte. Era ridicol să fie inspectorul sanitar șef, când el însuși era bolnav. — Stimate prieten, spuse în cele din urmă, gândindu-se la necazurile care s-ar putea ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pompă, reparând acoperișul, cu vreo șase cuie și două pipe de măceș în gura ei umedă. Primul proiect avea să fie gata peste trei săptămâni, mi-a promis Fielding. Unde mergem? Ce e cu toată plimbarea asta? — E o duminică însorită, John. Admirăm peisajul. Spune-mi. Cum ți s-a părut Doris. La fizic mă refer, a adăugat el cu o privire atât de galeșă, încât pasul a început să-mi ezite și am spus: — Ai fost la ea, hai? Drace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
flămânzi însemna pentru ea un privilegiu și o datorie ce trebuia plătită. Zelul îi aducea la fel de mulți dușmani ca și prieteni. Nu oricui îi place să fie ajutat. Nu oricine în K răspundea bunăvoinței ei calde. Iar reversul vieții ei însorite era faptul că era într-o oarecare măsură mărginită și plină de sine. Totuși, era frumoasă chiar și prin văl, iar Vultur-în-Zbor rămase un moment vrăjit la intrarea în Elbaroom, când îl încadră - ca și pe Virgil - de lumina galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci ușile liftului s-au deschis larg. Am intrat, cuprinsă de ușurare. Urcatul parcă dura o veșnicie. La ieșirea de la metrou, nu era nimeni care să verifice biletele, ceea ce mă enerva întotdeauna, însă era unu și jumătate într-o după-amiază însorită și controlorul cu siguranță era un pic mai încolo, stând pe terasa unui pub cu mânecile suflecate și cu chelia cojindu-i-se. Nenorocitul! M-am grăbit afară și m-am uitat în jurul meu ca o nebună. Pentru un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cea mai mare politețe: — Vă pot ajuta cu ceva, doamnă? — Da, mulțumesc, i-am răspuns încercând cea mai bună imitație a tonului lui Suki Fine, scoțându-mi ochelarii de soare. Doamne, este chiar întuneric aici, nu? Este o zi foarte însorită, doamnă. Dar îndrăznesc să vă spun că după un timp ochii vi se vor obișnui cu întunericul. Am clipit, și nu din cauza semiîntunericului. Cine era această persoană, fratele geamăn al lui Jeeves? Spuneți-mi, sunteți cumva persoana care este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plitele pe care se fierb păstăile sau boabele de fasole. Așadar, dacă ar trebui să vă dau exemple de obiecte a căror frumusețe se datorează modestiei lor, aș alege pentru litera A acești câțiva araci dintr-o grădiniță de pe fața Însorită a muntelui. Ei nu sunt multifuncționali, ci frumoși. Muntele e frumos și falnic și măreț și În prezența lor. Tutorii neproductivi care se cred mai importanți decât planta ar trebui să pălească. Cu stimă, dintr-un sat românesc de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și prietenoși, după cum era și sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor care-l luase sub ocrotirea sa. În timp ce povestea, bunicul alesese o poieniță însorită, îi făcu nepotului un culcuș în iarbă și începu a cosi. Bunicule, de ce este mai bună iarba din pădure? Pentru că este descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cum o să devorez singurul remediu eficient Împotriva mahmurelii, o cafea mare și șuncă, ouă și brânză pe o felie de pâine prăjită cu unt când Elisa m-a chemat cu un semn. Îmi păstrase un loc lângă fereastra cea mai Însorită și părea destul de nerăbdătoare să vorbească cu mine. Biroul era un dreptunghi uriaș, care avea pe toate laturile canapele luxoase de piele și spații de stat. Nu erau birouri individuale la modul propriu, ci două mese uriașe, În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]