1,710 matches
-
am inițiat o campanie pentru păstrarea ei, cred că e minunată. Bărbatul dădu ochii peste cap și se îndepărtă, lăsându-l pe Ralph cu propriile gânduri. Astăzi avea o problemă pe care voia s-o lămurească. I se întâmpla ceva înspăimântător. Debutase cu pierderi sporadice de memorie. Apoi începuse să încurce lucrurile mărunte. Se ducea să ia lapte și se trezea că se întoarce cu zahăr sau voia să se-apuce de o treabă și descoperea că o făcuse deja, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cât de mult se temeau de soțiile lor, el se întreba cât din ceea ce i se spunea era adevărat. Nu făcea oare parte cuvântul „teamă“ din străvechea strategie a exagerării prin care soții căutau să-și împace soțiile? Oricât de înspăimântătoare ar fi o soție uneori, nu se poate să nu aibă o slăbiciune pentru propriul ei bărbat, nu? Și până la urmă va căuta să-l ierte. Cel puțin în această privință, o soră era cu totul altfel. Din experiența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
putea. Îi rămăsese in urechi sunetul ploii mohorâte care răpăia pe acoperiș. I se plimba ceva pe picioare... purice? păduche? Nu se poate. „Visez probabil, am un coșmar îngrozitor“, își spuse Gaston. Mai stătea la Tomoe. Avea probabil acest vis înspăimântător din pricina plapumei japoneze care i se lăsa greu pe piept. Ba nu, era chiar în cămăruța lui Higurashitei. Uite, bărbatul care respira greu lângă el era pustnicul Orientului, vlăguit, ofilit, ca o așchie. Dar bărbatul care respira lângă el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
copii cărora le curgea nasul se uitau curioși la străinul acela ciudat. Endō a făcut un gest cu mâna, apoi un semn cu trei degete. Kobayashi a dat din cap. Gaston oftă adânc. Se simți, brusc, foarte obosit. În locul scenei înspăimântătoare pe care și-o imaginase, i-a găsit pe cei doi bărbați stând de vorbă pașnic. Pe de-o parte se simțea ușurat, pe de altă parte decepționat. Conversația lor părea să se apropie de sfârșit. Endō s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să stea în respectul cronologiei, încât cititorul să judece întâmplările vieții regelui Rotari și ale vieții mele cu milă creștinească și cu indulgență. Amintindu-și că, mai devreme sau mai târziu, se va afla și el în fața lui Abbatôn cel înspăimântător. Lui Abbatôn, pe când era un înger purtând numele de Muriel și nu păcătuise încă prin trufie, Creatorul i-a cerut să-i aducă pământ neprihănit ca să-l facă pe Adam. Lui îi vom fi dați ca să ne prefacă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de baștină, drept care a găsit adăpost la Medina. Trebuie să-ți mai spun, Înălțimea Ta, că starea de lucruri în Arabia nu era deloc bună. Creștinii erau puțini la număr, și păgânii, mulți, cu multe locuri sfinte și numeroși diavoli înspăimântători. Mecca, alături de Khaiba, era locul cel mai sfânt și locul de întâlnire al caravanelor din Orient cu negustorii din Occident. Cei săraci erau mulți, și puțini cei bogați, aceștia din urmă războindu-se între ei fără răgaz. Dar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sale era complet descoperită în fața faptelor sau cel puțin a unor probe concrete. XIII După câteva săptămâni, pe nepusă masă, s-au înfățișat la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei vești înspăimântătoare. Asediul Bizanțului se soldase cu o înfrângere, și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor ca învinși. Pentru a-și reveni, regele lor, haganul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu m-a refuzat, deși oarecum uluit, dovedindu-mi cât de mult ținea la mine. Arioald, scos din fire, mi-a transmis prin cineva să mă mulțumesc că am devenit eu longobard. În schimb, Rotari și-a dat seama de înspăimântătoarea decădere a poporului său în privința natalității și m-a asigurat că intenționa să propună din nou acest lucru când vremurile aveau să fie mai favorabile. Problema îl privea și ca persoană. Căci, deși se împreuna cu Gaila zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și vândă bunurile pe care încă le avea în sat și să se mute la Bizanț cu nevasta și cu fiul lor care se numea tot Calinic. Cu puțin mai tânăr ca mine, spunea că deținea secretul unei arme înspăimântătoare. Mi-a vorbit o noapte întreagă de un amestec incendiar și imposibil de stins, care putea să fie azvârlit din niște tuburi puse la prora corăbiilor sau pe zidurile orașului. Eu am văzut o astfel de armă doar în sporovăiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și apropriindu-ne de orașul Tuscolo, unde trebuia să primim hărțile de liberă trecere pentru Roma, am văzut că pagubele cutremurului erau mult mai grave, populația mult mai deznădăjduită și gropile comune mult mai mari. La Roma, lovită și de o înspăimântătoare inundație, stricăciunile erau imense, și mulți oameni își pierduseră viața îngropați sub dărâmături sau înecați. Pe colina romană Celio ne-am întâlnit cu Adeodato, care ne aștepta. Nu aveam de gând să mai zăbovesc în orașul acela care nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mea ar fi fost doar o amendă de nouă sute de parale, plătibilă fiscului regal. El însă nu s-a mulțumit doar cu atât: m-a învinuit că aș fi acționat în scopuri necurate, pentru a provoca cu ajutorul magiei o molimă înspăimântătoare, în semn de ură față de el. Ariberto era un rege funest: nici măcar nu-și dădea seama că dincolo de mare arabii deveneau tot mai puternici și că în Neustria și în Austrasia papa își pregătea rolul de viitor rege. Când peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prinse de cravată. Și chiar dacă Elio ar fi Încercat să se sustragă acelei tentative neașteptate de strangulare, celălalt Îl privea În ochi. Adânc. Până În străfunduri. Cu o privire arzătoare ca a unui Îndrăgostit sau a unui judecător. Elio avu senzația Înspăimântătoare că barbarul acela pistruiat, cu părul roșu și privirea Încețoșată, i-ar fi cunoscut gândurile și ar fi știut totul. Elio nu mai fusese niciodată privit astfel. — Tu nu ești cu adevărat unul dintre noi, spuse necunoscutul. Acum Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cel micuț, papionul, cămașa albă brodată, chiar și pantofii. — Rămâne Îmbrăcat? Întrebă patroana privind mirată etichetele ce atârnau din costumul cel nou al lui Kevin. Da, răspunse Maja privind numerele verzi care pâlpâiau pe casa de marcat. Suma Îi păru Înspăimântătoare. Magazinul acesta era rușinos de scump. Nu se poate cheltui atât pentru o hăinuță pe care un copilaș abia dacă o va purta de trei ori. Nu mai vin pe la hoața asta care profită astfel de pe urma instinctului matern. Ce zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Copacul fermecat A fost odată ca niciodată un copac fermecat despre care se spune că ar fi îndeplinit orice dorință persoanelor care aveau intenții într-adevăr speciale. Acest copac se afla însă într-un codru ale cărui împrejurimi erau foarte înspăimântătoare, cu lacuri locuite de șerpi imenși și balauri înfricoșători. Doar frumusețea și mireasma îmbătătoare a copacului înveseleau împrejurimile acelea‚ iar lungimea crengilor lui îți mai dădea speranța că poți face față provocărilor doar pentru o singură dorință. Foarte mulți tineri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
timpul să părăsească pământul dintre cele două fluvii. Că era timpul să-și ia soțiile și fiii și averea pe care o făcuse cu mâinile lui. Iacob i-a spus Zilpei că visele lui deveniseră teribile. Noapte de noapte, voci înspăimântătoare îl chemau înapoi în Canaan, pe pământurile tatălui său. Dar chiar așa înspăimântătoare, visele aveau și ceva vesel. Rebeca strălucea în ele ca un soare, iar Isaac zâmbea, binecuvântându-l. Chiar și fratele lui era altul și îi apărea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ia soțiile și fiii și averea pe care o făcuse cu mâinile lui. Iacob i-a spus Zilpei că visele lui deveniseră teribile. Noapte de noapte, voci înspăimântătoare îl chemau înapoi în Canaan, pe pământurile tatălui său. Dar chiar așa înspăimântătoare, visele aveau și ceva vesel. Rebeca strălucea în ele ca un soare, iar Isaac zâmbea, binecuvântându-l. Chiar și fratele lui era altul și îi apărea ca un taur roșu care îl chema pe Iacob să se urce și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd. - Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care răsunau bătăile unei pulsații surde și ritmate... Lumina zilei se chinuia să iasă din ceața care se lăsase peste Lands’en În cursul nopții, cînd Marie Îl Însoți pe Lucas la plecarea primului bac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încurajă afluxul turiștilor. Lands’en, turtită sub un cer albastru uniform, plutea nemișcată pe o mare cumințită, care se mulțumea să scalde blînd picioarele vilegiaturiștilor. Pe situl de la Ty Kern, familii Întregi urmau un parcurs bine delimitat, șușotindu-și amănuntele Înspăimîntătoare ale Întîmplărilor, căutînd În van pe granitul menhirilor vreo urmă de sînge, ca să-și adauge vieții de zi cu zi un frison bine ținut În frîu. Drumeagurile erau Înțesate de biciclete, În port mirosea a pește prăjit și a atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile cetățenilor întorși de la muncă în tihna domiciliului familial, pe șoseaua Colentina. Luminile se lățesc pe zidurile de zece, douăsprezece etaje, Iliuță nu le poate număra niciodată până la capăt, și fiara deschide ochii ei de peste tot. Iliuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
așa de dornice să creadă, să-și arate colții și să urască. Atâția oameni au vrut să mă creadă! Indiferent ce s-ar spune despre dulcele miracol al credinței care nu se îndoiește, consider capacitatea pentru o astfel de credință înspăimântătoare și absolut detestabilă. Germania Răsăriteană întrebase politicos guvernul Statelor Unite dacă nu cumva s-ar fi putut să-i fiu cetățean. Nu existau dovezi nici într-un sens nici într-altul, deoarece toate datele privitoare la mine arseseră în timpul războiului. În caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ați cam întrecut cu gluma, zise Hugo cu reproș către Marie și Tabitha. — Ce naiba se întâmplă aici? Îmi luă ceva timp până să-mi dau seama că era vocea lui MM. Stătea în mijlocul încăperii, roșie de furie. Era o imagine înspăimântătoare: MM și pierduse de-adevăratelea cumpătul, chiar și numai temporar, și-i făcu pe cei din sală să tacă, temători, și să înghețe pe loc, asemenea unui mecanism muzical cu statuete. — Nu admit să se facă glume proaste în mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de mare folos. În ziua în care vor vedea primul tractor doborând copacii din selvă, în care vor auzi zgomotul asurzitor al rulourilor compresoare și vor asista la explozia unei pușcături zdrobind stâncile, panica îi va împinge la cel mai înspăimântător război pe care l-a văzut vreodată Amazonia. — E și José Correcaminos printre ei? vru să știe bucătarul-șef. — Da. El a fost cel cu care am vorbit. — E isteț tânărul ăsta, zâmbi el. Mă rog, probabil că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asistentei Harris și a nesfârșitelor ei referiri la lordul Fairbourne. Când Alice a chicotit din nou, Hugo a simțit, așa din senin, că ar fi în stare să facă orice numai ca s-o mai audă chicotind. Pare o femeie înspăimântătoare, a râs Alice, întrebându-se ce era cu senzația aia ciudată care-i invadase trupul. Câteva secunde mai târziu, și-a dat seama că era vorba de sentimentul pe care îl ai atunci când te simți bine. Sentiment cu care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce era cu senzația aia ciudată care-i invadase trupul. Câteva secunde mai târziu, și-a dat seama că era vorba de sentimentul pe care îl ai atunci când te simți bine. Sentiment cu care ea nu mai era obișnuită. —Era înspăimântătoare, a încuviințat Hugo. Dar ai dreptate. A fost o prostie din partea mea să nu învăț nimic de la ea. Hugo a oftat gândindu-se cum se așteptase ca asistenta Harris și apoi Amanda să aibă grijă de Theo, cu puțin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]