1,110 matches
-
în valul ce-ngână și curge ușor Și mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc și de nor. Te caut mereu, călător ostenit, spre o cetate ce-mi pare străină Și mă regăsesc tristă-n drum spre Damasc, înspăimântată și oarbă-n lumină. Te caut în nădejde și-n iertare, în credință, iubire milă și har, Și mă regăsesc pustiită ades, sub poale de deal, înspre tristul Calvar. Te caut și pe muntele cu maslini, confuză privesc, mi-e
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
puzderia de stele care pulsau ca niște crustacei mărunți, își mijea ochii spre luminile albe, roșii și albăstrii întinzându-se până departe peste oraș precum centuri succesive, mult dincolo de cartierul în care copilărise și în care o prinsese, ea mai înspăimântată decât oricine, războiul, și în care, mai ales, își văzuse părinții certându-se și despărțindu-se din motive socotite de ea, atunci, ca și acum, stupide și neserioase, pentru că omul, la o adică, poate să aibă o aventură dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
odată, din trupul lui și de deasupra lui izbucnind ca o forță uimitoare închisă în cercul sângeriu, o explozie de lumină care distruge interdicția, pulverizează cercul, inundă spațiul sfârtecat și purtat afară într-o orbire în fața căreia umbrele hrăpărețe fug înspăimântate, chițcăind, călcându-se în picioare și transformându-se în fum. Vasăzică așa stau lucrurile - o voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea și el înțelegând că e vocea lui -, vasăzică așa stau lucrurile, dar nimic pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la știrile de la ora 9, aifșându-se cu așa-zișii ostateci pe care propune cu ticăloșie să-i folosească drept scut uman? Una din imagini îmi va rămâne întipărită toată viața: scena în care un copil lipsit de apărare și vizibil înspăimântat era înșfăcat cu brutalitate de unul dintre cei mai crunți și nemiloși dictatori aflați la putere în lumea de azi. Dacă poate ieși ceva bun din acest circ revoltător, acela ar fi de a-i face pe așa-zișii „pacifiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se simte. Spunea că se simte obosită. Doar de asta se plângea, că e obosită. Nu voia să se miște sau să se ridice în capul oaselor: stătea întinsă pe targă, ținându-mă de mână. Mi-o strângea tare. Părea înspăimântată. — De ce durează atât? Asta era cealaltă expresie des folosită. Cu puțin timp înainte de miezul nopții am ieșit pe coridor să văd dacă se întâmplă ceva. Uitându-mă după o figură cunoscută, l-am zărit pe medicul de gardă. Se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tot eșafodajul în spatele căruia se ascundea va cădea și în scurt timp, în câteva săptămâni, dacă nu chiar zile, i se va lua viața. Ridică pistolul și o ochi pe Lucila. Lacrimi îi șiroiau pe față și în ochii ei înspăimântați citea nedumerirea: un ecou al râsetelor și intimității din camera pe care le împărtășiseră în camera de la etaj. Probabil că o fi stat așa un timp, pentru că l-a auzit pe Mark spunând: „Așteptăm, domnule Packard“; apoi îi auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu palma și am simțit că-mi ies ochii din orbite. — Emily, e ea, sigur e ea, am șuierat și am scuturat receptorul ca să-i atrag atenția. Vrea o fustă! Emily s-a Întors spre mine, mi-a văzut chipul Înspăimântat și a Închis brusc telefonul ei, fără să se obosească să spună „Te sun eu mai târziu“ sau măcar „La revedere“. A apăsat pe buton și a transferat apelul Mirandei pe telefonul ei, după care și-a lățit pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunt sigură că directorul va fi În măsură să mă ajute. Tâmpita asta pe care mi‑a trimis‑o e retardată mintal. Privirea mi s‑a Îndreptat spre fata cea tristă care se ascundea În hol, cu o Înfățișare la fel de Înspăimântată ca un hamster Încolțit, și care tremura din toate Încheieturile și se chinuia să nu izbucnească În plâns. Am presupus că Înțelege englezește, așa că i‑am aruncat privirea cea mai Încărcată de simpatie de care eram capabilă, dar ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a aruncat o privire de genul: „Ce dracu’ mai aștepți?“, după care m‑am strecurat lângă ea pe bancheta din spate a limuzinei. Din fericire, șoferul știa unde să meargă, pentru că mă apucase o adevărată paranoia de o oră Încoace, Înspăimântată că ea o să se Întoarcă spre mine și o să mă Întrebe unde are loc petrecerea de care nu avusesem habar. S‑a Întors, ce‑i drept, spre mine, dar nu a spus nimic și s‑a pus la taclale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fel ca tine din cînd În cînd. Și s-au descurcat foarte bine. Dar indivizii pe care i-ați văzut, insistă Duncan, nu aveau oare soții și copii la care să se-ntoarcă? Credeți că unii dintre ei erau Înspăimîntați? — Înspăimîntați? — Da, de ce li se va Întîmpla, de ce-o să se aleagă de ei...? — Ei, zise domnul Mundy din nou, dar mai aspru. Ce fel de vorbe sînt astea? Știi despre ce-i vorba, nu-i așa? Duncan privi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se opri În fața ei, absolut perplexă. — Fără să știm, am ajuns În Lombard Street. Își scoase șapca și Își zvîrli părul pe spate. Cum naiba am ajuns? — În ce direcție e metroul? Întrebă Helen. — Nu sînt sigură. Apoi amîndouă săriră Înspăimîntate. Apăruse o mașină, dînd colțul În goană și croindu-și drum; trecu pe lîngă ele ca fulgerul și dispăru În noapte. Continuară să meargă, apoi auziră voci, voci bărbătești, ca vocile fantomelor ieșind din bombardament, plutind, răsunînd ciudat. Erau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de scafandru, de sudor sau de pietrar. Pe un raft, În apropierea capului lui, era o jucărie, un ursuleț sau un iepuraș Îmbrăcat În haine Înflorate și cu o pălărie. Și-l imagină cum Îl vîntură prin fața băieților sau fetelor Înspăimîntate. Pe peretele din spatele lui era un afiș pe care scria Informații pentru pacienți În privința plombeleor și extracțiilor. CÎnd Îi puse masca pe gură, nu simți diferența față de aparatul de respirație obișnuit - mai puțin neplăcut decît o mască de gaze - așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se agăța de brațul ei. „Ce-i asta?“ Întrebă ea. „Zgomotul ăsta?“ „Dar nu știi?“ răspunse persoana. „E Alarma pentru Taur.“ „Taur?“ Întrebă ea. „Taurul german,“ spuse vocea. Înțelese brusc că „taur“ era o armă nouă și terifiantă. Se Întoarse Înspăimîntată, dar În direcția greșită, sau nu așa cum trebuia. „Uite-o“, zise vocea Îngrozită - și Încercă să se Întoarcă iar, dar fu lovită În stomac și Își dădu seama că fusese străpunsă prin Întuneric de cornul terifiantului taur german. Își Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că simțea loviturile prin moloz. Începu să plîngă. Își frecă fața iar praful de tencuială se Îngroșă cu lacrimi. Kay Îi atinse umărul. — Te doare? Fata scutură capul negînd. — Nu-mi dau seama. Nu cred. Doar că... SÎnt atît de Înspăimîntată. Își acoperi ochii cu palmele și, În cele din urmă, tăcu, rămînÎnd nemișcată. CÎnd Își luă mîinile și vorbi, vocea i se schimbase, părînd mai calmă și mai vîrstnică. — Probabil că dumneavoastră mă credeți lașă, zise ea. — Deloc, spuse Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părea pierdută în ruinele provocate de măcelul care în același timp cu progresul ecleziastic a adus-o pe marginea prăpastiei. Biserica a fost adînc afectată, iar credința sa abia dacă putea să o mai susțină în criza prin care trecea. Înspăimîntată, a strigat către divinul său Întemeietor, care adormise în bărcuța aflată în derivă. El s-a trezit și a poruncit vîntului și mării. Atunci experiența s-a împlinit; au fost cunoscute la prova efectele funeste ale principiului distructiv și s-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
un zîmbet și Începu să-mi examineze fața și pieptul, măturîndu-și părul pe spate ca să poată vedea mai bine.) Se pare c-o să supraviețuiești. Îmi pare rău pentru upercutul ăla. Am uitat cît de puternică poate să fie o femeie Înspăimîntată. — Doar să nu te-apuci de kickboxing. SÎnt convins că se fac cursuri și aici. Parfumul ei mi se luase pe mîini, și fără să mă gîndesc mi le-am șters de pernă. — Parfumul tău... credeam că e aftershave-ul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se așezase cu rochia de mireasă făcută zdrențe și mi-am imaginat-o punîndu-și Înregistrarea În timp ce-și injecta drogul În baie, Încercînd să elimine orice amintire a tinerei cu pielea albă care se hotărîse s-o umilească. Ochii Înspăimîntați Își plîngeau cerneala neagră a fardului, iar rujul Îi strîmba gura ca un gîfÎit. Am derulat Înapoi pînă la momentul În care intrase a doua domnișoară de onoare, iar ușa cu oglindă reflectase imaginea balconului și a străzilor În pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În Braille. Își ridică geanta de lucru pe umăr.) SÎnteți un om cumsecade, Întoarceți-vă la Londra. Duceți-vă acasă, vedeți-vă de călătorii. S-ar putea să mai fiți atacat o dată. Nimeni din Estrella de Mar nu vă vrea Înspăimîntat... Se Îndepărtă prin mulțime, un stîlp de spînzurătoare legănîndu-se pe deasupra mulțimii voioase ieșite să cineze În oraș. Am așteptat-o pe Paula la barul de la Restaurant du Cap, unde am mai șters un nume de pe lista mea de suspecți. Ascultîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dintre camionetă și mașina parcată În fața lui. Se auzi scrîșnet de metal sfîșiat cînd se Îndoi o aripă, iar un far se sfărîmă și căzu printre roți. Costumele dansară pe umerașele lor ca un șir de faraoni beți. ZÎmbindu-le turiștilor Înspăimîntați, Crawford băgă În marșarier, apoi smuci iar mașina Înainte, ridicînd mîinile cînd aripa strivită a camionetei Îi jupui vopseaua de pe portieră. Deja nu-mi mai băteam capul să mă feresc, așa că, atunci cînd Crawford reuși să scape cu Saabul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce vvrei... Dar... dde fapt... nu vrea ssă te vadă accum toc-mai ppe tine, care i-ai ppre-ves-tit în scris accidentul... Am icnit de groază, a fost un icnet aproape ca un horcăit, și mi-am dus mâna la gură, înspăimântată: cum de nu-mi dădu sem seama de la bun început? Am simțit că-mi seacă pe loc ochii, cuprinși de o fierbințeală subită. Capul a început să-mi bubuie, amenințător. Dintr odată, m-a cuprins un frig inexplicabil și am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se simțeau tremurând, într-o parte a schelelor sondei Însă atunci a ridicat privirea Manuil Fragă și i-am văzut cum ochii i se depărtează între ei și se fac mai mari și întinzându-și gâtul în sus, se arătă înspăimântat, ca de Moarte Zicând cu un strigăt mare: nea Duran, ce faci acolo, nea Duran? Bagă de seamă, că o pățești, nea Duran!... Atunci, din partea unde se afla Pamfil Duran, a dat răcnet și Cornel Braiu și Daniel Mărăcinescu Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spun... Am ridicat privirea: bolnavul ședea cu capul într-o parte, pe perna ponosită, cu privirea fixă și cu maxilarul încleștat... Doctore, doctore, am strigat din răsputeri. Să vină cineva!... Moare Sturz!...Moare, omul acesta, cu zile!... Am izbucnit, urlând înspăimântat, pe culoarul pustiu, al Spitalului cu pereții scorojiți și cu uși întredeschise din cauza broaștelor defecte. Într-un târziu, începu agitația tot mai multora din personalul de serviciu: veniră repejor și degrabă o îngrijitoare în halat de un alb-murdar, cu T
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-un râs de comă, avea să considere, mai încolo, Mircea. Atunci, pe loc, în aceeași secundă, el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada de frunze, spre a-și încropi un cuibar, bun pentru oploșire de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele lui, simți zbaterea înspăimântată a unei bâzdâganii, care protestă drăcuind împotriva celor ce-i deranjau hodina și dreptul primului ocupant. Lui Vladimir nici nu-i trecu prin cap că în culcușul de frunze, sub zăpada dindărătul zidului de piatră, nimerise peste Mesalina, cerșetoarea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Un șuier ascuțit sfâșie văzduhul și prima explozie ridică spre cer o enormă ciupercă de flăcări. Apoi altele, una după alta, într-un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile, izbește puternic pieptul, aproape oprește bătăile inimii și respirația. Dintr-o dată, în timpul unei semi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]