1,269 matches
-
era o luptă sfâșietoare. Dacă aș fi putut, m-aș fi rupt în două: o jumătate ar fi rămas cu puiul schilod care suferea de frig, iar jumătate ar fi plecat cu puii sănătoși către îndepărtatele ținuturi călduroase. Vântul se întețea zi de zi. Suflarea lui dușmănoasă ne prundea în pene și-n oase. ,,Gata! M-am hotărât: decât să-mi moară toți puii, mai bine numai unul.” Și, fără a mai privi în urmă ca să nu-mi slăbească hotărârea, am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luminos al soarelui înălțându-se la orizont. Discul roșu începea să crească ireal deasupra mării. Atunci, primele raze țâșniră biruitoare, străpungând pâcla dimineții de vară. Apa își schimba treptat culoarea, devenind întâi aurie, apoi albastră, din ce în ce mai albastră. Vântul care se întețise ridica valuri tot mai mari care veneau să moară la picioarele mele pe țărm. Lumina se răsfrânge acum în mii de curcubee aurite. Astrul zilei se ridică măreț tot mai sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
murdare, cu miros greu de tranșee, resfirați în voie, încît coada ajungea până aproape de marginea satului. Sub spânzurătoare, caporalul aștepta smirna, cu ochii tulburați, în vreme ce plutonierul îi șoptea și-l învăța cum și ce are de făcut. Vântul umed se înteți, măturând pământul, împiedicîndu-se în mormintele cimitirelor, zgâlțâind pe oamenii care se apropiau... Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osânditul care, văzând lutul galben și cleios, avu o zguduire scurtă. ― Dumnezeu e bun și mare, îi bolborosi la ureche
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sărac din Țara Moților, în a cărui familie rămăsese, ca un trofeu, amintirea strămoșului Grigore, fruntaș în răscoala lui Horia și tras pe roată, la Alba-Iulia, după potolirea țăranilor. În sufletul lui Iosif Bologa icoana străbunului erou și martir a întețit râvna de muncă și a învăpăiat un ideal. Îndată după ce și-a dobândit diploma de avocat, s-a aruncat cu toată patima în politică, izbutind să ajungă cel mai tânăr condamnat în procesul Memorandului și să petreacă vreo doi ani
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu barba impunătoare, i se părea un stăpân nespus de înțelept, căruia i se cuvine numai ascultare și supunere. Se resemnă deci să-și iubească puișorul în taină și să-și ferească mângâierile de ochii lui Bologa. În schimb, își înteți îngrijirile religioase, întreținînd mereu vie credința în sufletul lui Apostol. În privința aceasta avea toată libertatea din partea soțului care, deși nu era credincios, îngăduia religia în educație ca un mijloc pentru dezvoltarea fanteziei. Apostol, potolit și timid, fără tovarăși de jocuri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Protopopul se indignă și plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să frângă cerbicia fiului rătăcit, povățui pe doamna Bologa să-i refuze mijloacele bănești. Abiturientul se posomorî. Câteva zile de-a rândul avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse cursul de notar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la plecare că a venit doar să le strângă mâinile. După plecarea lui, directorul băncii "Parvana" obs-erbă că locotenentul n-avea decorațiile pe piept, iar contabilul, că n-a suflat nici un cuvânt despre război... Zilele următoare fierberea în orășel se înteți, mai cu seamă din pricina unor zvonuri ciudate. Pe de o parte, se spunea că lucrurile se vor împăca în curând, fiindcă cineva a văzut pe Apostol, chiar în mijlocul pieții, întîlnindu-se cu Marta și vorbind; pe de altă parte însă se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat... Căruța hurduca atât de rău, că gândurile lui Apostol se încurcară. Își dădea seama și totuși continua cu încăpățînare să povestească sublocotenentului "cazuri" și să-i explice că intenția lui... Hurducările se întețeau și Apostol era nenorocit că vor sosi în Făget înainte de a fi avut vreme să se lămurească deplin, să înțeleagă și sublocotenentul cum stau lucrurile, ca și cum ar fi fost în fața unui judecător de care atârna soarta lui. 3 Cam în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Degetul lui Apone se strânse pe trăgaci. Ceilalți doi se dați înarmați cu aruncătoare de flăcări făcură la fel. Căldura și lumina care umplură sala calcinară peretele odată cu dihania. Coconii și conținutul lor se topiră ca o melasă translucidă. Se întețea un sunet ascuțit, asurzitor, în timp ce incendiau această parte a sălii. Ceea ce nu era carbonizat se lichefia datorită căldurii intense. Peretele se scurgea, adunându-se în băltoace în jurul bocancilor lor, aidoma plasticului topit. Dar duhoarea nu era cea a plasticului, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aici, făcu Hicks până să întrerupă legătura. E îmbucurător. ― Hei, nici o chestie, făcu comtehul. Că mai rău n-are cum să fie. Androidul sosi de îndată și ajunse la unica fereastră care domina o mare parte a coloniei. Vântul se întețise din nou și alunga vălul de ceață. Vizibilitatea, departe de a fi perfectă, le îngăduia să întrevadă în depărtare stația de epurare. Erau cu toții alături de Bishop, când de la baza stației se ridică o coloană de flăcări care urcă la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
recepționez. Cam slab, însă. ― Și eu, răspunse Hicks. Va fi mai bine când vom fi mai aproape. Ne îndreptăm spre tine prin pasajele subterane ale coloniei. De-asta legătura lasă de dorit. Cum e acolo? ― Bine și rău. Vântul se întețește, dar naveta a pornit. Sulaco tocmai mi-a confirmat lansarea. Aterizarea este prevăzută peste șaisprezece minute. Nu este ușor să o pilotez de la distanță cu rafalele astea. Sfârșitul frazei fu acoperit de un muget electronic. ― Ce-a fost? Repetă, Bishop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
gâscă din cele de colo, în loc să zboare în formă de V, cum fac suratele ei, ar ieși din rând și-ar zbura în formă de Z. Episodul 94 LA PUPA în timp ce vorbeau ei astfel, Marea Neagră, prinsă între două imperii își înteți hula. Se făcură palizi, apoi galbeni și-apoi plecară mai încolo Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș, în această ordine. Spătarul Vulture și țigăncușa Cosette păreau să n-aibă nimic, ceea ce ne face să spunem că dacă pe unii oameni hula îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
este acceptată în societate. Știam regulile. În comparație cu dezastrul acela de divorț, cu Alain care s-ar fi zbătut până la capăt, cu Richard citat drept complice la adulter... A închis ochii și a dat din cap hotărâtă. — În nici un caz. Se întețise puțin vântul, iar vasul se mișca ușor înainte și înapoi. Ne-am ținut imediat de bară, briza ridicându-mi părul de pe gât de parcă ar fi fost mâna cuiva. În plus, Richard a fost minunat cu mine, a spus Geneviève, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de brad și de rășină se răspândește atunci când muzica asta ciudată se întețește. "Oare sunt tot eu ?", se întreabă Dora. " Și dacă sunt tot eu, oare unde mă aflu ?" O încearcă senzația stranie că începe să plutească într-un spațiu imponderal. I se pare că a dobândit inconsistența unui abur. Nu o doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri galbene și cafenii. Ai venit în căutarea altor vremuri, nu-i așa ? În căutarea urmelor lui Simion, care nu a fost un trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii prea coapte, din care încep să se degaje arome de plante și flori. Locul ăsta, la câțiva kilometri de Hliboca, în care sălășluiește doar o bătrână vrăjitoare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aveau bun simț, datorită lor am avut ce mânca și mai ales cu ce s-o hrănesc pe Minodora în zilele acelea grele. Pământul era în paragină și începea din nou să se vorbească despre colhoz. Tot atunci s-au întețit ridicările de familii de români. Peste noapte câinii lătrau și se auzeau tușituri înfundate de motor iar a doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care se vehiculau din ce în ce mai des, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu o puteai defini, atât era de năpădit de barbă și de eczeme. Picioarele umflate erau protejate doar cu niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu am fost îngrozită în fața rănilor vii care îi acopereau corpul. Văzusem deja destule plăgi, abcese, degerături, dar nimic nu se putea compara cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o cercetă printre pleoape ca printre două pliuri. Rosti insinuant: Deci, mai fusese cineva în cofetărie. Probabil, mai fusese, n-am reținut. Nu mi se părea deloc important să observ cine este în cofetărie. Deci, cine fusese? Ritmul întrebărilor, se întețea, era clar, începea din nou tangajul. Vâltoarea indignării îi luă din nou suflul. Cu ce drept o chestiona? El o privea intens, cu nările dilatate. Cu degetele bătea darabana pe marginea fotoliului. Cred că fuseseră doi liceeni la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încercat să mă învețe cum să o acompaniez, dar când a văzut cât sunt de afon, a renunțat și a cântat singură, după placul inimii ei. Mi-am văzut mai departe de bere, ascultând-o și privind focul. Ba se întețea, ba se domolea. Lumea țipa și se dădeau tot felul de comenzi. S-a auzit și un helicopter... probabil al presei. S-a învârtit de câteva ori deasupra locului cu pricina, a făcut fotografii și a plecat. Bine-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de ani? Indiferent ce spuneam noi, ceilalți credeau tot ce vroiau ei să creadă și cu cât luptam mai mult, cu atât deveneam mai vulnerabili. Nu ne rămânea decât să ne mutăm. Dacă mai stăteam în zona aceea, încordarea se întețea și iar îmi zbura șurubelul. Deja simțeam că se apropie criza. Trebuia să plecăm undeva departe, unde nu mă cunoștea nimeni. Soțul meu nu era totuși pregătit de plecare și nu a realizat cât de critică devenise situația. Momentul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunteți agresate pe stradă, nu vă pierdeți cumpătul, fiindcă o femeie care-și pierde cumpătul În fața agresiunii nu face decât să-și Înrăutățească situația! Taximetristul a izbucnit În râs, claxonul Toyotei din spate a urlat din nou, ploaia s-a Întețit, câțiva trecători și-au manifestat zgomotos dezaprobarea, deși era greu de spus spre ce anume erau Îndreptate reproșurile lor. În mijlocul acelei agitații, Zeliha a zărit un autocolant fluorescent ce strălucea pe apărătoarea roților din spate ale taxiului: NU-MI SPUNE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
singura fată a familiei, micuța Shushan. Nu-ți fie temă, micuță pasăre, a zâmbit rodiul și și-a scuturat zăpada de pe crengi. Povestea pe care am să ți-o spun e una fericită. În holul de jos pașii s-au Întețit Îngrijorător. Acum sunau ca și când ar fi fost acolo zeci de Yervant care alergau neascultători de la un capăt la altul, bătând și strivind podelele sub pașii lor. Însă dintr-odată, În mijlocul goanei, i s-a părut că a auzit sunetul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
propriului său templu. Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști pentru a-i aduce bucurie mâniosului; ispititoarele argumente invocate de Madame Hsin nu ogoiau discordia nelămurită, ba chiar aș Îndrăzni să zic că o Întețeau. Împrejurarea a trasat pe planul orașului Buenos Aires o figură interesantă, care părea să fie preponderent triunghiulară. Tai An și Madame Hsin au onorat cu prezența un apartament din strada Cerrito; Nemirovsky, cu Compania Focurilor de Artificii pe care o fondase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
biograf, ba În localuri, rusnacul se lefterise. Atunci s-a Întors În istoria antică și a dat foc dughenei de mobilă, ca să pună mâna pe asigurare; Tai An era Înțeles cu el: l-a ajutat să facă lampioanele care au Întețit pârjolul; apoi doctorul, cramponat de salcie mai ceva ca salamandra, i-a surprins ațâțând focul cu jurnale vechi și talaș. Dar stai să vezi ce făcea fiecare În timpul nenorocirii. Dama l-a urmărit pe Tai An ca o umbră; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Închipuiez acu că-l văz, cu bicicletele beznite ca două nopți, barba dă cioban și pelea ca mezu de bulcă, da iera totuș c-un cap mai nalt. Io Îi repetam fără istov: „Don Alejandro, patroane, dă câte ori se Întețește vipia, pune-ți panamaua“, da ăl mai sigur ie că purta caschet dă velur, care nu-l omitea nici când se dăștepta. țiu bine minte, avea un ghiul d-ălea cu piatră mare ca ou și lustruită, și io Îmi bărbeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]