1,437 matches
-
exact la patul pe care se afla trupul racordat la mai multe aparate medicale, care, după toate probabilitățile, îi întrețineau viața. Doctorul Tomescu, ca și Ofelia, de altfel, o priveau impresionați, nu atât de frumusețea ei evidentă, cât de suferința întipărită pe chipul femeii. Când privirea ei se oprise pentru o clipă asupra lui, cu semn discret al brațului și bărbiei, Eugen a salutat-o și a invitat-o să meargă la patul bolnavului. Tainicele cărări ale iubirii Ochii acestei femei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care reușise să obțină aprobarea de a-l însoți pe Iustin la București, era o salvare. Eugen și Iuliana o priveau nedumeriți și și-au strâns mâinile ușor speriați. Mare le-a fost surpriza să vadă coborând, cu mare bucurie întipărită pe chipuri, pe doctorul Emilian Grigore și pe asistenta-șefă Ofelia Bălan. - Ce credeați, dragii mei, că o să vă lăsăm de izbeliște în momente de cumpănă? îi întâmpină Emilian cu brațele deschise pentru a-i îmbrățișa. Uite că mai sunt
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dar se și temea să nu se trezească. Nici n-a știut cât de repede a închis și ea ochii. Oboseala acumulată în ultimele săptămâni își spunea cuvântul... * Acea zi de 14 august a anului în curs avea să rămână întipărită pe viață în amintirea lui Iustin și a multor persoane apropiate lui prin dragostea ce-i purtau. A fost o zi de succes pentru Laura și echipa de medici care au contribuit la realizarea transplantului. Salonul devenise aproape neîncăpător, contrar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
istoria nu este natură. Toate culturile sânt predeterminate, în sensul că au un destin germinal; soarta le e scrisă în sâmbure. Dar în sâmbure le e scrisă unora posibilitatea saltului. Culturile mici, atinse de grația terestră de care vorbeam, au întipărit în menirea lor accesul la salt. La un moment dat al somnolenței lor evoluții, se întîmplă o ruptură fecundă, care le ridică la nivelul - dacă nu în creații, în tensiune - marilor culturi. Nu se poate face un salt când îl
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la străfundurile sufletului francez. Scepticismul românesc - superficial în întinderea și natura cuprinderii sale - este totuși adânc prin înrădăcinarea în sufletul popular. Mult mai organic decât cel francez, el ne-a fost și mai fatal. În premisele ființei noastre și-au întipărit îndoielile cangrena. Nu este adevărat că împrejurările defavorabile ale trecutului nostru au adăugat condiției noastre acest doliu permanent - scepticismul. Ele l-au adâncit numai; căci este imposibil ca împrejurările exterioare să fi creat ele însele dispoziții atât de esențiale. Destinul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
elanurile și eflorescențele culturii, nu s-a detașat de viață în dualitatea caracteristică apusurilor,ci se înmlădie pe ondulațiile vieții. Nu se poate crea cu conștiința universalității, fiindcă orice creație este un act nemijlocit al spiritului. Când în tine se întipăresc caracterele epocii și cu ele dai expresie unui conținut interior, realizezi o obiectivare ce n-are aderență teoretică și conștientă la însușirile vremii tale. Marii creatori n-au cunoscut poziția lor în timp. Creația presupune un infinit fond psihologic, dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
comună. La fel, persoanele care trăiesc mult timp împreuă accentuează ceea ce-i apropie și elimină ceea ce-i desparte. Unitatea mentală a mulțimilor ce rezultă de aici nu este altceva și nu are acest conținut intelectual și afectiv decît inconștientul însuși, întipărit în creierul și trupul indivizilor. Asta înseamnă: credințe, tradiții moștenite, dorințe comune, "cuvintele tribului" cele dragi lui Mallarmé, și așa mai departe. Dar mai bine să-l lăsăm pe Le Bon să facă bilanțul acestei disoluții a conștiințelor și personalităților
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
doua a postulatului îi revine lui Freud. El a formulat-o drept o evidență, prin răsturnarea unei întrebări retorice: "Oare conținutul inconștientului nu este, în toate cazurile, colectiv? Nu constituie el o proprietate generală a umanității?"141 Trebuie să ne întipărim bine în minte acest postulat. Căci el este cheia vieții mentale a mulțimilor, la fel cum principiul conservării este cheia naturii. Evident, pe noi ne interesează toate laturile acestei vieți mentale. Dar faptul de a afla cum gîndesc mulțimile, cum
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se lasă duse de oricine pretinde că le poate conduce. Printre altele, le hipnotizează prin prestigiu. Societatea însăși constituie un mediu hipnotic, un spațiu al imaginilor și automatismelor eliberate. Ea se scaldă în atmosfera iluziilor pe care istoria le-a întipărit în memoria sa. Starea socială, afirmă Tarde rezumîndu-și concepția, este, ca și starea hipnotică, o formă a visului, un vis de comandă și un vis de acțiune. Atît iluzia unui somnambul, cît și aceea a individului social este următoarea: a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
privite lucrurile și explicate fenomenele despotice și autoritare ale epocii noastre. Aserțiunea lui Reich conform căreia "fascismul trebuie considerat drept o problemă ce ține de psihologia maselor, nicidecum de personalitatea lui Hitler sau de politica partidului național-socialist"366, a rămas întipărită în spiritul mai multor generații, pînă în zilele noastre. Parcă mai pîlpîie încă flăcările rugurilor și se mai aude zgomotul sumbrelor ceremonii la care autorul nostru a asistat. De fapt, majoritatea elevilor apropiați ai lui Freud considerau represiunea sexuală ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vol. 2, Editura Porto-Franco, Galați, 1992, p. 62. footnote> Nevoile apar, mai întâi, sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau indirect ca fiindu-le necesar pentru existența, formarea și dezvoltarea personalității lor. Aceasta constituie latura subiectivă a nevoilor umane. Întipărite în conștiința oamenilor și intrate în obiceiurile lor, ca și în tradițiile de consum, nevoile umane dobândesc un caracter obiectiv<footnote Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Ion Imbrescu, op. cit., p. 15. footnote>. Nevoile sunt acele resorturi care, peste un anumit prag
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
vol. 2, Editura Porto-Franco, Galați, 1992, p. 62. footnote> Nevoile apar, mai întâi, sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau indirect ca fiindu-le necesar pentru existența, formarea și dezvoltarea personalității lor. Aceasta constituie latura subiectivă a nevoilor umane. Întipărite în conștiința oamenilor și intrate în obiceiurile lor, ca și în tradițiile de consum, nevoile umane dobândesc un caracter obiectiv<footnote Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Ion Imbrescu, op. cit., p. 15. footnote>. Nevoile sunt acele resorturi care, peste un anumit prag
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
Părea ceva imposibil! Arhiepiscopul urma să oficieze liturghia în Catedrală! Dar Telesio nu era oare considerat un Anticrist? Atunci când la mânăstire era văzut cu De rerum natura în mână, se făcea gol în jurul lui ca în jurul unui ciumat, cu spaima întipărită pe față, cu teama de a se compromite; acum Biserica însăși îl copleșea cu onoare pe filosoful din Cosenza. Nu izbutea să priceapă și pace; nu era vorba pur și simplu de o contradicție, căci veniseră la el stareți și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cât mai aproape de oficierea slujbei. Răsfrângerea lui Dumnezeu plutește deasupra naturii... Omilia Arhiepiscopului dură mai bine de un ceas, mulțimea nu sufla și acele cuvinte "Răsfrângerea lui Dumnezeu plutește deasupra naturii" repetate din când în când în timpul predicii, i se întipăreau parcă în piept lui Tommaso, simțndu-le ca și cum i-ai fi fost adresate direct lui. Ridică pe furiș capul ca să-și dea seama cine este, dar mai curând să-și dea seama dacă ordinele religioase ar fi arătat vreun comportament suspect
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tommaso își amintea mereu de acele femei torturate de tarantule. Simțea el însuși mușcăturile acelor animăluțe. Când i se îngăduia, citea cartea lui Iov și rătăcea cu mintea când prin satul lui, Stilo, când asupra unor detalii ce i se întipăriseră de-a lungul fugii de la Altomonte și, mai cu seamă, în timpul acelei călătorii în Puglia: părăsind locul unde le văzuse pe acele femei rănite, întinse pe jos, se oprise cu privirea pe un zid, ce nu cu mult timp înainte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lor, în așternuturi, cu brațele în lături și ochii holbați, ci și pe la răscruci, aruncați peste uluci, ca niște rufe puse la uscat, ori pe treptele catedralei. Morții aveau cu toții ceva în comun, ochii larg deschiși, o spaimă fără margini întipărită pe față și gâtul sfâșiat. Zvonurile mergeau chiar mai departe, îngrozindu-i și mai tare. Din rănile victimelor nu curgea niciun strop de sânge, de parcă fuseseră atârnate cu capul în jos și niște animale lacome și ciudate le lipăiseră sângele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu gravitația să fie definitiv pierdută. Maca rândui paharele de o parte și de alta a potcapului care se rostogolise. Capul popii căzuse pe masă, cu nasul și gura lipite de pata rubinie lățită pe mușama. Pe față i se întipărise un zâmbet de o mulțumire nostalgică. — Uite, îi arătă Jenică, în curtea aia stătea gagica. Avea niște gambe așa de lungi și călca de parcă avea trei picioare. Tânji : Te gândești că și pe ea o ține în brațe cineva... — Sau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
suflete, spuse sentențios ofițerul. - Nu pot, copii, decise Hagienuș, nu sunt păgân. Avem un Dumnezeu deasupra noastră, care vede. Nevastă-mea, săraca, să aibă și ea colțul ei liniștit acolo, pîn-oi veni și eu alături. Pe fața lui Hagienuș se întipări o mare jale, și ochii, de multă clipire, parcă lăcrimau. Sentimentul, cu toate că sincer, era totuși exagerat, pentru privitor, de masca facială. - De ce vezi dumneata lucrurile în negru, tată? reveni laatac Petrișor. Ce? Iubirea stă într-o piatră, în niște pereți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerliu, Aurora debută cam așa, adoptând o sfială foarte bine condusă și schițând, ca din ignorare a ceremonialului just, o reverență: - Doamnă prințesă, sunt emoționată și nu știu dacă n-amfost cam îndrăzneață să vă importunez. Numele dumneavoastră istoric îl am întipărit în minte din școală, de când învățam despre marele voievod Hangerliu... Cine dă ființelor mediocre atâta instinct de adaptare? În-tr-adevăr, prințesa Hangerliu, persoană bonomă și caritabilă, de înfățișarea cea mai modestă în relațiile diurne, nutrea un amor propriu voievodal cu totul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
realizate cu ajutorul singurului lucru mai dur decât simpla, banală ilustrare a ființei umane, cu ajutorul efortului. Fără a citi nu poți învăța lucruri noi. Fără a încerca să faci legături între noțiunile deja citite și aflate în memorie, nu le poți întipări pentru eternitate. Uitarea este tot o formă de gândire, una esențială pentru a ne putea stimula intelectul, ceea ce ne dovedește că omul cult este într-o continuă învățare pe întregul parcurs al vieții. Însă și omul deștept învăța pe tot
Statutul de om cult se dobȃndeşte prin efort propriu. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Radu Stoichiţoiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2308]
-
decalaj de internalizare" în timpul căruia instituțiile interne se adaptează la presiunile de socializare și internalizează schimbarea culturală. Potrivit acestei descrieri, variația internă este o reflectare directă a presiunilor de socializare și a dialecticii produse atunci când aceste presiuni interacționează cu coaliții întipărite din interiorul statelor. Într-adevăr, una dintre contribuțiile la lucrarea Unipolar Politics explorează conexiunile dintre ipotezele realiste clasice și cele liberale. Deudney și Ikenberry sunt autorii singurei contribuții la colecția de eseuri, care se inspiră din teoria liberală, și nu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
logica funcțională poate genera efecte de selective, în care formele organizaționale ce supraviețuiesc sunt produsul unei istorii eficiente. În mod similar, argumentele instituționaliste prevăd un rol pentru transformarea identității pentru că opțiunea oricărui actor ce-și urmărește propriul interes este întotdeauna întipărită într-un set mai vast de practici și identități sociale. Actele succesive de cooperare pot, prin retroacțiune, să creeze efecte care ar fi inexplicabile dacă interesele ar rămâne constante. În loc să traseze o demarcație rigidă între cele două logici, opțiunea "constă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ei în CSCE și în integrarea vest-europeană în domeniul apărării" (Schlor, 1993, p. 47). În general, abordarea Germaniei față de dezvoltarea guvernanței securității internaționale în Europa poate fi privită ca reflectând o cultură aparte a securității naționale și o preferință națională întipărită pentru multilateralism. Mulți comentatori afirmă că poziția Germaniei în chestiunea recursului la forță în activități în afara regiunii poate fi privită în termenii culturii politicii sale externe (Berger, 1998; Banchoff, 1999; Duffield, 1999). Acești comentatori îi urmează pe Maull și Meiers
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sfârșitul Războiului Rece au însemnat eșecuri majore ale majorității analiștilor și comentatorilor, din punct de vedere predictiv, chestiunea mai profundă și mai interesantă este dacă aceste evoluții intră în seriile mai vaste de comportament ce pot fi asociate cu concepțiile întipărite despre sistemul internațional. În cazul primului eveniment, există precedente clare în dezbateri consacrate din domeniu. Această afirmație nu este valabilă și pentru al doilea eveniment. Așadar, este mai convingător să se afirme că sfârșitul Războiului Rece, și nu 11 septembrie
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
temeiu, că țăranii noștri sunt sănătoși și bogați și știutori de carte nevoie mare! - Robia economică a noastră și a Orientului întreg, supremația culturei extrafine din Buda-Pesta și Viena poate fi visul diplomaților de la "Post", dar exemplul României ar trebui întipărit în mintea popoarelor de preste Dunăre, ar trebui să li se spuie că protectoratul Austriei este ecuivalent cu sărăcirea, cu stoarcerea populațiunelor prin agenți economici fără patrie și că acelea n-ar forma decât terenul de nutrițiune al dezvoltatelor sisteme
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]