1,754 matches
-
2.3.3. Implicații ale rH-ului în fiziologia animală Faptul că agenții redox pot modula aproape orice proces fiziologic a mai fost subliniat [58], ca și existența unui caracter redox optim al mediului, caracteristic fiecărui organism [35]. Noțiunea este întrucâtva deosebită față de cazul plantelor sau microorganismelor, care întrețin relații strânse, directe cu mediul (apă sau sol), o parte a metabolismului, în special bacterian, decurgând inclusiv în mediu. În cazul animalelor, noțiunea se aplică, cel puțin în stadiul actual de cunoaștere
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
lirismului fie prin rotirea - pe urmele „parnasianului” Ion Barbu - în jurul unor simboluri sau alegorii (Vulcanul, Icar, Două ape, Din fundul mării), fie prin focalizarea asupra peisajului, afină cu modul propriu lui G. Bacovia (Groază, Toamnă, Deznădejde), apoi într-altul, emancipat întrucâtva, în care se mizează pe verbalizarea cât mai exactă a impresiei vizuale (Amiază, Dimineață, Pe Bărăgan, Stanțe nocturne). Bunei stăpâniri a unei sintaxe destul de simple și a unui lexic nu foarte bogat, precum și unei anume dexterități în versificație li se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
clasificarea obiectelor făcută de Aristotel (în Fizică, ÎI, 2, 194a-b) în obiecte formale/matematice, obiecte naturale și obiecte culturale prin luarea în considerație a raportului dintre formă (morphe) și substanță/materie (hyle), dar este de subliniat faptul că rezultatul este întrucâtva asemănător. Pornind de la clasificarea Stagiritului, conjugata și cu contribuțiile unor filozofi că Giambattista Vico (apreciat și de Hașdeu) sau John Dewey, Eugeniu Coșeriu are meritul de a fi operat o clasificare a științelor mult mai adecvată, în funcție de tipurile de problematizări
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
comparativa) corespunde, în bună măsură, lingvisticii generale, GLOSOLOGIA corespunde, în general, filozofiei limbajului, iar GLOSOGRAFIA corespunde, mai mult sau mai putin, teoriei limbajului. După cum vom vedea, aceasta corespondență este relativă, fiindcă, la rigoare, teoria limbajului pare a-și găsi locul, întrucâtva, și în primele două discipline deosebite de Hașdeu (de vreme ce el nu plecase de la aceleași criterii că și Coșeriu). În orice caz, Hașdeu imaginase, pesemne, ansamblul științelor filologice asemeni unei structuri arborescente, cu multe ramificații (după cum Schleicher, specialist în botanica înainte de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
îngrijita cu atenție de către Livia Vasiluță, care declara că a confruntat citatele cu fragmentele din lucrările originale) mai găsim unele locuri în care, la finalul citatului, lipsesc ghilimelele 34. În rest, se observă că aceste "reprezentări latențe" i-au suscitat întrucâtva interesul și profesorului german, deși el nu le acordă o importanță deosebită în comparație cu primele contribuții semantice ale lui Bréal. 3.3.4. Indiferent de modul în care au catalogat clasificarea în cauză (ca fiind utilă, interesantă, frumoasa sau, din contră
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
situația oarecum contradictorie a frazeologismului, ca unitate lingvistică (comparabilă cu cea a ornitorincului în zoologie), a produs o anumita deruta printre lingviștii vremii, care vor fi ezitat să-i determine locul și specificul. Printre compartimentele limbii, nivelul frazeologic ar arăta, întrucâtva, ca în figură de mai jos (care imi aparține; face parte dintr-un material publicat în 2007). După cum se observă, fără să mă fi gândit atunci vreun moment la felul în care Hașdeu punea, în general, problema unităților lingvistice, am
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
1825) și Ode à la Patrie, dédiée à M. Garraud, fils, l'un des jeunes héros des mémorables journées des 27, 28 et 29 juillet (Dijon, 1830)2. * * * Constatarea pe care am făcut-o cu această ocazie ne-a contrariat întrucâtva, căci noi știam din multe alte referințe 3 că autorul volumului în discuție a fost un anume Guy (sau Gui) Le Cler, intendent (ori subintendent, după unii) al misiunii militare franceze din Principatele Unite desfășurată în anii '60 ai veacului
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
decât a lăsa să creadă că ea este demnă de acest lucru. Pentru a obține gratitudine de la această țară trebuie să o constrângi."14 Cititori ai lui Le Cler de-a lungul timpului Volumul lui G. Le Cler a fost întrucâtva cunoscut francezilor (și nu numai lor!); în bibliografia articolului "Roumanie" dintr-un dicționar enciclopedic publicat de Pierre Larousse în 187515, el se regăsea alături de nume precum Jean A. Vaillant, Saint-Marc Girardin, Elias Regnault, Jean Henri Abdolonyme Ubicini, Edgar Quinet, Ion
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Dumnezeu, cunoașterea existențială în rugăciune. De aceea cuvântul liturgie trebuie înțeles aici în‑ tr‑un sens mai larg decât de obicei, cuprinzând sacramentele și rugăciunea comună în biserică, precum și rugăciunea în particular, în sensul de la Mt 6,695. Acest sens întrucâtva extins al funcției liturgice, își are aici importanța sa căci atunci când ne rugăm nu suntem niciodată singuri. Ne rugăm întot‑ deauna ca membri ai trupului bisericii, iar unul dintre aspectele funcției litur‑ gice a icoanei este tocmai de a face
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
munca altora, cum a fost acuzat, graba cu care erau transpuse mii de pagini s-a repercutat asupra calității. S-a adăugat și alegerea unor cărți de mare succes la public, dar fără o valoare artistică deosebită, ceea ce a coborât întrucâtva gustul public. Edițiile repetate și tirajele foarte mari au dus, după opinia lui G. Călinescu, la o „criză” a cărții românești în anii de dinainte și de după cel de-al doilea război mondial. În ansamblu activitatea de traducător a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
, revistă care a apărut la Turnu Măgurele, lunar, în ianuarie și în februarie 1936, având ca subtitlu „Literară. Critică. Artistică.”. Redactori: Florea Călin și Dan Mureș. Este o publicație de orientare social-democrată. Cu un format liliputan, ușor extravagant, asemănător, întrucâtva, cu arghezienele „Bilete de papagal”, revista se vrea, după simbolul ales ca titlu, o expresie a înțelepciunii, a echilibrului. Ideile marxiste din articolul-program (Preliminarii, unde este citat Ilya Ehrenburg) nu sunt suficient cristalizate. Mai vizibile par accentele polemice la adresa curentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285919_a_287248]
-
i-a reproșat lui T. manierismul, superficialitatea, inflația metaforică, imixtiunile licențioase, melodramatismul. Doar Lorelei, cu un epic de structură poematică idilică, are un sunet autentic, recuperând pentru proza românească un gen de roman consacrat în faza postromantică de Al. Dumas-fiul. Întrucâtva diferit este romanul, apărut postum, Să vie Bazarcă! (1971), al cărui motiv central este prietenia între bărbați, tulburată de apariția unei femei. T. dă bune pagini de analiză psihologică în definirea personajului principal, ale cărui porniri spre acțiune și faptă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
dependentă de noțiuni, respectiv de cuvinte. Ele sunt ușor de înțeles pentru că înapoia lor se află un "exercițiu" de milioane de ani. Dar, tocmai datorită numeroaselor semnificații pe care le pot avea gesturile, interpretarea lor în scopul cunoașterii oamenilor este întrucâtva dificilă. Gesturile reactive sunt constituite din acele mișcări ale corpului și membrelor efectuate ca răspuns la diferite solicitări sau situații neașteptate cu care este confruntat individul. Spre deosebire de mișcările efectuate ca răspuns la solicitările sau situațiile așteptate, care, putând fi gândite
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
când individul aparține tipului constituțional picnic, ar denota predominarea în cadrul vieții psihice a laturii instinctual-emoționale. Expresivitatea feței este asigurată însă în special de elementele mobile: ochii, sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele etc. În cadrul mimicii, un rol esențial revine privirii, aceasta reprezentând întrucâtva "cheia expresiei feței". Astfel, dacă pe fotografia unui actor interpretând un personaj într-un film sau o piesă de teatru se așează o mică bucată de hârtie astfel încât să mascheze ochii, expresia feței lui devine aproape imposibil de descifrat. Expresiile
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
TV sau pe scenele teatrelor din capitală și din provincie: Frunze galbene pe acoperișul ud, Ploaia și anchetatorul (Teatrul „Constantin I. Nottara”), Cine a fost Adam? (Teatrul Național din București), Fortul (Teatrul „Ion Vasilescu”) ș.a. E un teatru de atmosferă, întrucâtva în genul teatrului absurdului, scris în stil poetic. Volumul Podul fără felinar (1974) cuprinde piesele Evadarea, Dialog nocturn, Alex, Podul fără felinar, altă culegere, masivă, Excelsior (1981), include piese noi, între care Cabana, Excelsior, Cina cea de taină. În 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
primului bruion se regăsesc în varianta finală, precum incidentul legat de carafa cu apă sau experiența cu oglinda. Faptul că medicul însuși nu știe dacă pacientul tratat de el și bântuit de inamicul invizibil este sau nu bolnav psihic salvează, întrucâtva, deznodământul redactat în cheie pozitivistă și perceput, evident, ca insuficient dezvoltat sau precar la nivelul tensiunii estetice de către autor însuși, care procedează la o revizuire radicală a proiectului nuvelei. A doua versiune, din 1887, cea pe care o voi analiza
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului; atinge fața lui; o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se așeză pe pat lângă dânsul, postelnicul scoase un gemet. Un fulger aruncă lumină
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ralea și pe D.I. Suchianu. În sectorul literar se întâlnesc nume familiare pentru cititorii revistei: prozatorii Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu, F. Aderca, Geo Bogza, Cella Serghi, Ioana Postelnicu și poeții Al. A. Philippide, Demostene Botez, Mihai Codreanu, dar și altele întrucâtva mai noi: Mihai Beniuc, Maria Banuș, Cicerone Theodorescu, Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Nina Cassian, Eusebiu Camilar, Olimpia Filitti-Borănescu, Ovidiu Constantinescu. Aceeași situație se observă în celelalte compartimente, unde sunt prezenți Mihai Ralea ( Ceea ce e nobil, Arta ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
punct de vedere este de asemenea reflectat în teoria evenimentelor de viață, care sugerează că individul răspunde la evenimentele de viață cu un răspuns de stres care este în consecință legat de starea sa de sănătate. Un punct de vedere întrucâtva diferit sugerează că individul nu răspunde pasiv la stresori, ci interacționază cu ei (Lazarus și Cohen, 1973, 1977; Lazarus, 1975Ă. Lazarus susține că individul apreciază situația poențial stresantă ca fiind stresantă sau nu, ceea ce implică evaluarea punctelor pro și contra
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
nepotului? De ce acest refuz obstinat de a vedea lucrurile prin prisma realității și a raționalității? Deși Claudius îi vorbește atent și politicos lui Hamlet în primele scene, prințul îi răspunde cu o anumită agresivitate. Bineînțeles, la suprafață, există o motivație întrucîtva legitimă pentru nemulțumirea tînărului student (la Filozofie). Mariajul celor doi foști cumnați i se pare incestuos și excesiv de grăbit pentru o perioadă firească de doliu (își acuză, de altfel, mama, pe Gertrude, de frivolitate). Totuși, chiar și așa, e nefiresc
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tortură cu artă" se încheie cu asasinarea inevitabilă a femeii (prin sugrumare). Bosola, vechiul intrigant, decepționat de ipocrizia Ducilor, se transformă subit (episodul lasă mai curînd impresia că piesa a fost elaborată pe parcursul unui interval mare de timp, personajele pierzîndu-și, întrucîtva, organicitatea și focalizarea de caracter) și vrea să răzbune nedreapta moarte. Îi ucide pe cei doi frați (fiind însă, la rîndul lui, rănit mortal de Ferdinand), după ce, anterior, într-un moment de confuzie, omorîse și pe Antonio, soțul secret și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
izbucnire îl stabilește cu tot ceea ce el a deprins empiric, într-o viață de succes profesional pe Wall Street, îl determină să comită primul gest imprudent din întreaga sa carieră acela de a nu-l concedia pe Bartleby. Datorită curiozității întrucîtva perverse, avocatul îi acordă o a doua șansă. Expectativa lui generoasă nu aduce însă revelații semnificative. Relația cu Bartleby ajunge, inevitabil, o încordare patetică, tensiunea dintre cobai și experimentator. Copistul repetă la infinit, asemenea unei mașinării stricate, propoziția "aș prefera
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asume" limitările libertății, Miller nici nu le "observă", expe rimentînd bucuria eliberării ca pe o lacaniană jouissance. Cele zece episoade ale cărții sînt treptele ieșirii (franceze) din "corsetul" (american) al apartenenței culturale. De aceea, voi spune că acest artefact textual întrucîtva de pionierat al lui Miller își clarifică (și la acest nivel stru ctural!) natura inițiatic-formativă. Autorul-personaj trece gradual, în "trepte", cum ar veni prin "depersonalizare" și "repersonalizare". La sfîrșitul procesului, el e un intelectual (american), poate, înstrăinat, dar, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sinucidere (prin tăierea venelor), impresiile macabre ale comunității se precipită, luînd proporții apocaliptice. Cu toții vorbesc despre enigmatice ritualuri ce s-ar petrece în casa Lisbon, despre o teroare domestică de neimaginat. Sub presiune psihologică, domnul și doamna Lisbon își diminuează întrucîtva atitudinea eremitică, oraganizînd o petrecere pentru copiii din cartier, odată cu revenirea Ceciliei de la spital. Deși lucrurile creează, inițial, ideea normalității absolute (fetele interacționează cu ceilalți copii, părinții sînt amabili cu musafirii, arătîndu-se deosebit de comuni cativi), spre sfîrșitul serii, ele degenerează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Paris. Peste tot a ținut cursuri și seminarii cu tematici incitante (de teoria culturii ori istoria ideilor filozofice și literare), materializate în volume cu impact major în zona intelectuală euro-americană: Tolstoy or Dostoievsky/Tolstoi sau Dostoievski (1958), o monografie critică întrucîtva comparativă asupra celor doi romancieri ruși, The Death of Tragedy/Moartea tragediei (1961), o replică teoretică dată filozofiei asupra tragicului, articulate anterior de către Nietzsche, In Bluebeard's Castle: Some Notes Towards the Redefinition of Culture/În castelul lui Barbă Albastră
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]