1,988 matches
-
galerii cu arcade. Era de ajuns să dai la o parte o draperie ca să intri în bârlogul ei. O slujnică negresă ne-a poftit să luăm loc într-o încăpere micuță, după care ne-a condus, la capătul unui culoar întunecos, într-o sală ceva mai mare. Um-Bassar stătea așezată pe o uriașă pernă verde, cu părul acoperit cu un batic de aceeași culoare, împodobit cu fir de aur, în spatele ei aflându-se o tapiserie care înfățișa cele douăzeci și opt de lăcașuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
musulman prin voia lui Dumnezeu, dar m-am născut creștin și sunt și botezat, la fel ca sultanul, la fel ca toți mamelucii. Acestea fiind zise, sări în picioare și își luă rămas-bun, mulțumindu-ne iarăși. Așezată într-un ungher întunecos al încăperii, Nur nu luase parte la discuție. Dar se arătă mulțumită: — Fie numai și pentru întâlnirea asta și tot nu regret că am bătut atâta drum până aici. Evenimentele au părut să-i dea dreptate destul de repede. Am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu era ea omul care să se bosumfle și să se plângă. Rugându-se să nu fie văzută de nici una din cunoștințele sale sau din celelalte fete de la Politehnică, Pinky o târî pe Ammaji printr-o rețea de străzi lăturalnice, întunecoase și murdare, insistând să meargă pe drumul din spate către bazar ca să fie văzută de cât mai puțini oameni posibil; era cu nervii încordați și cu ochii în patru la eventuale incidente care ar putea face-o de rușine în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de restul orașului. De asemenea, îndrumase o gloată de vizitatori regulați ai livezii să lege o rețea de țevi de apă ce ducea de la o gaură din apropiere, pe care o făcuseră într-una din conductele principale într-o noapte întunecoasă, la un rezervor privat de apă. Provizii precum kerosenul, chibriturile, lumânările sau săpunul îi erau livrate de la magazinul din oraș ca un favor excepțional, deși locuiau în afara razei obișnuite de livrare. Domnul Chawla era extrem de mândru de aceste realizări. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așa că lucrurile se potoleau încet-încet. Eu, totuși, nu eram câtuși de puțin liniștit. Era încă devreme pentru întâlnirea cu Martina, așa că mă plimbam prin Times Square de pe la începutul numerelor cu patruzeci, până la capătul celor cu treizeci. Pe o străduță perpendiculară întunecoasă am văzut o copertină neagră de forma unei marchize, pe care picioarele mele și-au amintit-o înaintea mea, pentru că la început m-am clătinat, după care am luat-o drept înainte, cu umerii strânși, ca un soldat rănit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ossie atunci când v-am pus față-n față. A fost extraordinar. Am putut să verificăm toate mișcările voastre. A fost îngrozit de întorsătura pe care o luaseră lucrurile. Amândoi am fost îngroziți. — Fiecare în felul lui. Chelnerițele din locul ăsta întunecos fuseseră obligate să se înghesuie în echipamente tare tinerești - bavete, șosete. Studiul pieții a stabilit fără nici o îndoială că acesta este fetișul cel mai des întâlnit la bărbați. Și tot timpul spuneau poftă bună și vă dorim o zi plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și demnă de ură. Chiar și o asemenea descriere e prea elogioasă. Sculptorul avusese mai puțin talent chiar și decât Vultur-în-Zbor, care nu era artist. Sculpturile îi priveau insistent de sus, de pe pereți, și făceau ca încăperea să pară mai întunecoasă. — Camera lui Liv, le-a spus Virgil Jones. N-a mai fost folosită de atunci, știi, de când a plecat cuă ăăă, cu mine. Sculpturile lui Liv. Sper că nu vă deranjează. Le-am adus înapoi cândă ăăă, am stat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sta dinainte, ca să-i cânte slava cu înfrângerea lor, fauni, făpturi cu sex dublu, (...) gorgone, harpii, coșmare, dragontopozi, minotauri, (...) șerpi cu păr, salamandre, vipere cu coarne (...) întreaga populație a iadului părea să-și fi dat întâlnire ca să fie vestibul, pădure întunecoasă, landă fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui plin de făgăduială și de amenințare ...”. Îndeosebi Judecata de Apoi a fost obsesia lumii medievale, tratată în consecință cu o fantezie inepuizabilă în ceea ce privește chinurile damnaților și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
oameni. Se aud plesnituri mici și dese ale unui aparat electric de sudură și ghicești ușor, după fereastra care se luminează alb, În care dintre barăci se Întâmplă asta. Câteva fetișcane durdulii ies să-și facă nevoile Într-un colț Întunecos al curții. Se păzesc una pe alta, astfel că Popescu se duce decis la cea care-i „de gardă“ și o Întreabă cum să ajungă la cazanul de țuică. Între timp vin și celelalte și-și dau cu părerea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
insistat, atâta lucru pot să Înțeleagă și ei. Neîncrederea povestitorului și a celor de o vârstă cu el este Însă foarte mare. El continuă să povestească tocmai pentru că nu crede că ceilalți vor Înțelege totul. Popescu surâde În colțul lui Întunecos; nu vei convinge niciodată pe nimeni cu o poveste care să fie simplă descriere și nu narațiune cu Întâmplări atractive și semnificative. Cel așezat În fața focului, concentrat asupra ritmului În care acesta trebuie Întreținut, făcând pauze pentru a-și relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de suportat așa ceva. Bărbații tineri nu se vedeau În acea mulțime și probabil că nici nu existau acolo. Erau Înrolați În Armata Roșie sau deveniseră partizani, adică erau și mai periculoși: datorită lor Întreg drumul camioanelor trecea printr-un loc Întunecos chiar și În timpul zilei, un loc plin de obiecte aducătoare de moarte. Femeile mai tinere nu priveau decât cu dispreț și Încercau să-i retragă pe copiii care strigau după camioane. Erați cu toții așezați pe podelele de lemn ale canioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bată un covor și mai mulți copii jucau tenis cu piciorul. Ana o văzu și ea pe femeie, dar nu zise nimic, doar Îl luă de mână pe Popescu și-l obligă s-o urmeze. Au urcat pe o scară Întunecoasă vreo șase sau șapte etaje, au ocolit apoi Întreaga clădire printr-un coridor strâmt, au traversat o mică terasă pe care erau așezate rufe la uscat, au intrat pe un alt coridor, ceva mai Înalt și mai larg decât primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mersi. Mi-ai fost de mare ajutor, am spus, trecând pe lângă silueta masivă a paznicului și prin cordonul de catifea pe care-l dăduse la o parte. Am deschis ușa de sticlă uriașă și m-am pomenit Într-un foaier Întunecos, unde Avery vorbea foarte aproape cu o fată foarte frumoasă, cu sâni foarte mari. —Salut, Bette, unde ai umblat toată seara? spuse el, venind imediat spre mine, oferindu-se să-mi ia haina. În aceeași secundă, apăru și Penelope țopăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai ținu cam șapte sau zece minute, după care totul Începu s-o ia la vale cu viteza luminii, amenințând să mă ia și pe mine. Umblam bezmetică prin salonul VIP, căutându-l pe Philip când, Înghesuit În cel mai Întunecos colț al sălii Împrejmuite cu cordon, am remarcat un cap blond foarte familiar ițindu-se dintre niște sâni demni de Iepurași. M-am uitat În jur frenetic după un aparat foto, sperând, rugându-mă ca cineva să-i facă o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
luă mâna și Îmi zâmbi, apoi Își privi picioarele. Înseamnă dragoste În turcește. Am crezut că o să leșin de fericire. Totuși, m-am concentrat ca să-mi pun cu precizie un picior Înaintea celuilalt. L-am urmat În sala de mese Întunecoasă și am Încercat să-mi obișnuiesc ochii, dar după câteva clipe a aprins lumina și am văzut totul. Sau, mai bine zis, pe toată lumea. —Surpriză! se auziră strigăte din toate părțile. Urmă un cor cacofonic de „La mulți ani“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noroc și tot binele din lume! - a ridicat plosca omul cu mustața uitată de Dumnezeu. ― Să ai grijă, însă, s-o faci pe femeie să fie mielușel. Și știi cum. Nu? - l-a făcut atent unul dintr-un colț mai întunecos al vagonului. ― Cred că tu deții „piatra filozofală”, prietene, de dai asemenea sfaturi - l-a contrat căciula țurcană. ― Nu prea știu eu ce-i aceea „piatră filozofală”, da’ mă pricep oleacă la nevoile femeilor, ca să nu sară pârleazul... ― Dar nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu uita, prietene, că e greu să-ți păzești femeia. ― Uite, domnule, câte învață omul dacă mai pleacă de acasă! - s-a mirat altul... ― Da’ voi știți că femeia l-a întrecut și pe dracu’? - a întrebat același din colțul întunecos. ― Cum, mă frate? - și-a exprimat curiozitatea omul cu mustața cât măturoiul. ― L-a pus pe dracu’ la încercare. ― Cum ? - au întrebat mai mulți deodată. ― Păi, i-a cerut dracului să facă un fir de păr luat de la... să stea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cât doi hulubi, ridicând plosca îmbietor... De data asta l-au urmat și alții, trăgând câte o dușcă bună. ― Eu zic să ne spună unul din noi care are har o întâmplare de când era „răcute” - a propus cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui de ce ne zicea sergentul „răcute”? - a sărit cu întrebarea mustăciosul. ― Că se plictisise să ne tot numească „răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a început să cânte: „Vai sărmanu’ ifanteriu’, Cum îl strânge moliteriu’”... Întâmplarea despre care vreau să vă povestesc s-a petrecut mult mai târziu. Eram ditai artileriștii deja. ― Da’ ce funcție aveai dumneata? - s-a auzit întrebarea cârcotașului din colțul întunecos al vagonului. ― Eram ditai servantul. Nu mă vezi cât sunt de mare? a răspuns mustăciosul, desfăcându-și sumanul la piept. ― Eu eram un amărât de ochitor - și-a declinat calitatea omul din „umbră”. ― Și cum spuneam, am ieșit într-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În scurtă vreme, am ajuns în marginea pădurii, dar și norii au pornit să treacă pe deasupra noastră. ― Nu te supăra, vere, da’ de unde v-ați dat voi seama - noaptea - că norii au ajuns deasupra voastră? - a răsunat întrebarea din colțul întunecos. ― Păi, până atunci de sus ne privea o lună mare cât roata carului. Cum să nu-ți dai seama, când vezi cum norii se reped asupra ei ca o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins bezna. Doar eram în mijlocul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și a prins-o de mijloc. În clipa următoare, cele două trupuri au devenit unul singur, iar focul din suflet l-au liniștit cu un sărut disperat... Când strânsoarea s-a mai domolit, hangița s-a tras într-un loc întunecos: ― Doamne, bădie! Ești nebun, nu alta! Cum să vii noaptea și să mă aștepți aici? Dacă ieșea bărbatul meu? Și amu’ dacă întârzii la fântână ar putea să iasă și, Doamne ferește!... Ne împușcă!. Am venit fiindcă nu ai mai trimis
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ne-o scos de sub pământ... Unuia - acela era servant - i-o luat mâna de tot. Din umăr. Mie mi-o rupt numai carnea de pe piciorul stâng, mai gios de genunchi. Da’ doctorii - săracii de ei - m-o lecuit...” ... O locomotivă întunecoasă ca un tăciune ofta din când în când în capul unei garnituri de vagoane-platformă pe care erau ancorate tunurile. Înghesuiți într-un vagon de clasa a treia încât abia răsuflau, ședeau tunarii... Așteptau plecarea... „Către care colț al Infernului?” ― Vezi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ar putea fi făcută și mai tare de rușine, ceea ce i-ar putea strica întâlnirea cu un polițist sub acoperire, care căuta s-o acuze de trădare. Ușa se închise. Danny simți cum se cocoșează de teamă și cum localul întunecos, plăcut și sigur se transformă într-un spațiu malefic, populat cu negrotei smintiți din junglă, gata să-l mănânce de viu, ca să-i răzbune pe toți negroteii pe care îi strânsese el cu ușa. — Claire, hai să plecăm, bine? propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am auzit acest glas venind din cer, cînd eram cu El pe muntele cel sfînt. 19. Și avem cuvîntul proorociei făcut și mai tare; la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. 20. Fiindcă mai întîi de toate, să știți că nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuiește singură. 21. Căci nici o proorocie n-a fost adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar fi acoperit tot cuprinsul subțire, străveziu. Mini o auzi. "Ce bine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]