3,639 matches
-
prin apropierea degetelor astfel ca acestea să întruchipeze o inimă. După o vreme, de Ziua Mamei, Lavinia și colegele ei, aveau să-i dăruiască acestei învățătoare, 25 de inimi din degețele unite în chip miraculos, precum și zâmbetele lor fericite. Ambele învățătoare sunt foarte emoționate, alături de acești copii minunați care au ajutat-o pe Lavinia să se apropie de oameni și să-și depășească boala care o izolează de lume. Poveștile Mariei Doina Leonte au darul de a te emoționa puternic și
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
omul, înduioșat sau aflat sub imperiul milei, deși nici el nu are decât un coltuc de pâine, o împarte totuși cu pasărea. Șotron in curte - doamna invatatoare din nou copila (Gabriela Beldie) Haiku-ul atrage prin naturalețe, eleganță. Bătrâna doamna învățătoare, lucrând cu elevii, are posibilitatea să-și procure permanent șanse de autoiluzionare. Astfel, jucând șotron împreună cu bobocii ei, doamna face permanent salturi vremelnice într-o altă vârstă de care e mult mai aproape decât alții prin natura nobilei profesii. Cezar
HAIKU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356545_a_357874]
-
între-bă-rile lui fără rost și cu prostiile pe care le făcea cu regularitate. Mai nou, începuse să se bată cu băieții la școală și să tragă fetele de păr. Fără un motiv anume. La nici două luni de când începuse școala, învățătoarea i‑a chemat părinții la școală. Ioana nu a avut timp să se ducă. Vasile a aflat mai târziu, într‑o duminică, pe când se întorcea de la biserică. L‑a oprit învățătoarea pe ulița principală. - Îmi pare rău, nea Vasile, dar
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
motiv anume. La nici două luni de când începuse școala, învățătoarea i‑a chemat părinții la școală. Ioana nu a avut timp să se ducă. Vasile a aflat mai târziu, într‑o duminică, pe când se întorcea de la biserică. L‑a oprit învățătoarea pe ulița principală. - Îmi pare rău, nea Vasile, dar trebuie să stăm serios de vorbă. - Apăi, dacă trebuie, să stăm, tovarășa! Despre ce‑i vorba? - Nu v‑a spus băiatul să veniți la școală? a întrebat neîncrezătoare învățătoarea. - Păi o
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
a oprit învățătoarea pe ulița principală. - Îmi pare rău, nea Vasile, dar trebuie să stăm serios de vorbă. - Apăi, dacă trebuie, să stăm, tovarășa! Despre ce‑i vorba? - Nu v‑a spus băiatul să veniți la școală? a întrebat neîncrezătoare învățătoarea. - Păi o fi spus Ioanei, dar dacă ea a fost cu treabă, ca toate muierile... Da’ce? Face copilu’ prostii, ori nu învață? a întrebat Vasile bănuitor și încrâncenat. - Ar fi bine să vă arăt catalogul, să‑i vedeți notele
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
tovarășa? De aia sunt băieți. Se mai lovesc, mai sar gardu’, mai aleargă. Sunt și ei niște copii, nu? Nici noi nu am fost altfel la vârsta asta a lor, a încercat Vasile să reducă din gravitatea faptelor pe care învățătoarea le relatase cu nemulțumire vădită. - Nu vă contrazic, dar Gavrilă al dumneavoastră depășește orice limită, nea Vasile. Este cel mai rău din clasă. Bate până și fetele și au început părinții să vină la mine pentru a... - Trimite‑i și
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
cap și a plecat glonț pe ulița pustie. A convocat toată familia și a interzis de la bun început ca cineva să ia apărarea celui pe care‑l va arăta că a făcut neamul de râs. A povestit cele spuse de învățătoare. Au amuțit toți. Numai Gavrilă, în acea liniște mormântală pe care el a socotit‑o ca fiindu‑i favorabilă, a rostit cu nevinovăția întipărită pe chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
arăta că a făcut neamul de râs. A povestit cele spuse de învățătoare. Au amuțit toți. Numai Gavrilă, în acea liniște mormântală pe care el a socotit‑o ca fiindu‑i favorabilă, a rostit cu nevinovăția întipărită pe chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă plâng de nimic, tată. Nu este adevărat că... - Îți dau eu motiv să plângi, de îndată, băiete, l‑a întrerupt Vasile cu vocea‑i mânioasă și puternică
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
iar noi pe uliță scăpăram cu două pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapără mai bine și mai frumos.(...) (...) Clasa întâi am făcut-o la Școala „Frații Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Școala din Piață”. Prima învățătoare, doamna Rădulescu, omorâtă de ruși mai târziu! Apoi, părinții m-au transferat la Școala „Nicolae Bălcescu” unde l-am avut învățător pe domnul Moreanu. În clasa întâi am avut tăbliță de gresie pe care scriam. O am și acum ca
TAINA SCRISULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355022_a_356351]
-
facultății, am fost repartizat profesor la Tarna Mare, comună situată la granița cu Ucraina, pe atunci parte intergtantă a a Uniunii Sovietice. Acolo am stat doi ani. Este locul unde m-am căsătorit cu poeta Titina Nica Țene, care era învățătoare acolo... la școala condusă de fratele ei Ion. Ca o coincidență, soția mea își trăgea rădăcinile din Ușurei, un sat de lângă Drăgășani. Ne-am căsătorit în acea localitate maramureșeană... având verighete câte un fir de iarbă... pe deget! De unde aur
TAINA SCRISULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355022_a_356351]
-
când strigătul primului copil al familiei Ion Țene și al Ecaterinei, născută Roșianu, ce atunci se năștea, dădea semnalul începerii unei vieți. Clasa întâi am făcut-o la Școala „Frații Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Școala din Piață”. Prima învățătoare, doamna Rădulescu, omorâtă de ruși mai târziu! Apoi, părinții m-au transferat la Școala „Nicolae Bălcescu” unde l-am avut învățător pe domnul Moreanu. În clasa întâi am avut tăbliță de gresie pe care scriam. O am și acum ca
TAINA SCRISULUI (21) – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355033_a_356362]
-
facultății, am fost repartizat profesor la Tarna Mare, comună situată la granița cu Ucraina, pe atunci parte intergtantă a a Uniunii Sovietice. Acolo am stat doi ani. Este locul unde m-am căsătorit cu poeta Titina Nica (Țene), care era învățătoare acolo... la școala condusă de fratele ei Ion. Ca o coincidență, soția mea își trăgea rădăcinile din Ușurei, un sat de lângă Drăgășani. Ne-am căsătorit în acea localitate maramureșeană... având verighete câte un fir de iarbă... pe deget! De unde aur
TAINA SCRISULUI (21) – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355033_a_356362]
-
adevăr! Ca orice om, am avut în viață necazuri, dar simțeam mâna lui Dumnezeu, care mă purta pe o scară în urcare. Îmi amintesc de primul ghiozdan, de degetele pline de cerneală și nu o pot uita pe prima mea învățătoare, cea care mi-a pus creionul în mână, al cărei scris l-am moștenit, și nici pe frumoasa mea dirigintă, pe care de mică am admirat-o și o admir, ea mi-a fost primul model, ea și interesantele ore
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
între 1927 și până în 1930, apoi se transferă, la cerere, la școala din Lăicăi-Piatra, jud. Muscel. Pe data de 1 septembrie 1937 îl afăm la școala de băieți Rucăr, după un transfer de la școala Ciocanu, com. Dâmbovicioara. Căsătoria cu tânăra învățătoare din Rucăr, Virginia Băjan îi va marca destinul și-i va pecetlui statutul de învățător de-al locului, popular, bun profesionist și plin de abnegație pentru activitatea social-obștească și culturală locală. A condus în calitate de dirijor corul Căminului cultural Rucăr. Rucărenii
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355157_a_356486]
-
etc. Virginia Șerboiu (1909 - 2000) S-a născut la 18 iunie 1909 și a făcut școala primară la Rucăr. A absolvit Scoala normală din Câmpulung - promoția 1927, fiind clasificată prima între cei 45 de absolvenți ai școlii. A fost întâi învățătoare provizorie și ulterior titulară la Școala primară de fete din Rucăr, iar la sfârșitul perioadei interbelice a fost directoare a acestei școli. După război și-a dovedit polivalența aptitudinilor fiind și profesoară provizorie pe catedrele de limba română și limba
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355157_a_356486]
-
apoi Vasile Ganea în 1905, iar mai târziu Toma Ștefănescu și Dan Rădescu. Școala de fete a luat ființă la Rucăr în octombrie 1869, la propunerea lui Ion N. Rudeanu, prefectul județului. Comuna avea atunci peste 450 de familii. Prima învățătoare suplinitoare, numită la 17 octombrie 1869 cu 40 de lei pe lună, a fost Marița Solomonescu. Școala de fete a funcționat atunci în casele unui fruntaș de-al locului cu ascendență boierească, Alexandru Cotârleț. În septembrie 1870, se organizează concurs
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355549_a_356878]
-
octombrie 1869 cu 40 de lei pe lună, a fost Marița Solomonescu. Școala de fete a funcționat atunci în casele unui fruntaș de-al locului cu ascendență boierească, Alexandru Cotârleț. În septembrie 1870, se organizează concurs pentru ocuparea postului de învățătoare la școala de fete din Rucăr. Ecaterina Stoenescu, probabil reușită la concurs, fu numită la Rucăr învățătoare la școala de fete, la 16 decembrie 1870. În noiembrie 1873 se organizează un nou concurs pentru școala de fete din Rucăr. Ecaterina
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355549_a_356878]
-
atunci în casele unui fruntaș de-al locului cu ascendență boierească, Alexandru Cotârleț. În septembrie 1870, se organizează concurs pentru ocuparea postului de învățătoare la școala de fete din Rucăr. Ecaterina Stoenescu, probabil reușită la concurs, fu numită la Rucăr învățătoare la școala de fete, la 16 decembrie 1870. În noiembrie 1873 se organizează un nou concurs pentru școala de fete din Rucăr. Ecaterina Stoenescu se mută la altă școală. Au participat la concurs Rosa Braun și Ecaterina Popovici. A reușit
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355549_a_356878]
-
10. În același an, Ecaterina Popovici demisionase. În anul școlar 1891-1892 au funcționat la școala de fete din Rucăr Irina Anastasescu, la clasele I și II și Olga Arifeanu, la clasele III și IV. În anul 1896, școala avea trei învățătoare: Olga Arifeanu, Maria Gh. Mardare și Virginia Gh. Mardare (Irina Anastasescu, în 1892 se găsea internată în Spitalul Brâncovenesc, iar pe la 1901 era încă suplinită de Toma Silvestru din Galați). La școala de fete funcționa în acel timp și Ecaterina
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355549_a_356878]
-
colegii m-au ales comandată de detașament. Acela a fost momentul când am știut că trebuie să încep să tac. Am devenit comandantă de detașament la începutul anului școlar, în luna septembrie, iar în luna ianuarie a anului următor, 1978, învățătoarea a decis că trebuie să numească un alt comandat de detașament în locul meu, pentru că eu nu îmi făceam datoria. Avea dreptate tovarășa învățătoare, nu prea mă preocupa să păstrez șefia. Principala sarcină pe care nu am dus-o la îndeplinire
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
de detașament la începutul anului școlar, în luna septembrie, iar în luna ianuarie a anului următor, 1978, învățătoarea a decis că trebuie să numească un alt comandat de detașament în locul meu, pentru că eu nu îmi făceam datoria. Avea dreptate tovarășa învățătoare, nu prea mă preocupa să păstrez șefia. Principala sarcină pe care nu am dus-o la îndeplinire a fost aceea de a completa jurnalul clasei. Acesta era un caiet în care eu trebuia sa descriu detaliat acțiunile detașamentului nostru. Că
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
să scrie, mintea - să încropească frazele. Aceasta a fost forma mea de rezistență, modul meu naiv de a protesta față de lipsa de comunicare de la școală, față de faptul că dacă încercam să exprim ceea ce simțeam, eram pusă imediat la punct. Când învățătoarea mă întreba dacă sunt la zi cu jurnalul clasei, îi răspundeam invariabil, „Da”. Când tovarășa îmi cerea să îi arăt jurnalul, îi spuneam: „Îl aduc mâine, azi l-am uitat acasă.” Și astfel, am mai deprins un lucru: că e
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
îmi cerea să îi arăt jurnalul, îi spuneam: „Îl aduc mâine, azi l-am uitat acasă.” Și astfel, am mai deprins un lucru: că e important să știi să duci cu vorba. Până la urmă, n-a mai ținut nici asta. Învățătoarea s-a înfuriat, m-a obligat să îi prezint jurnalul și când a dat de paginile lui albe, nescrise, lucrurile s-au încheiat abrupt: un coleg a preluat conducerea detașamentului de pionieri. Într-o zi, la ora de rusă, profesoara
POVESTE DESPRE UN JURNAL ŞI CÂTEVA COJI DE PORTOCALĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355666_a_356995]
-
Cârdea. Născută în Avrig, la 30 ianuarie 1906, Eudochia face clasele primare în satul natal, după care urmează cursurile Școlii Normale din Cluj. După căsătorie, își urmează soțul care slujește ca preot în Sebeșul de Sus și lucrează aici ca învățătoare. Era o modă a vremii ca tinerii preoți să se însoțească cu învățătoare, mai ales în mediul rural, fenomen arhicunoscut în tradiția satului românesc: o combinație fericită, școala și biserica făcuseră dintotdeauna casă bună împreună! Nea Mitică Sinu și-a
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355682_a_357011]
-
satul natal, după care urmează cursurile Școlii Normale din Cluj. După căsătorie, își urmează soțul care slujește ca preot în Sebeșul de Sus și lucrează aici ca învățătoare. Era o modă a vremii ca tinerii preoți să se însoțească cu învățătoare, mai ales în mediul rural, fenomen arhicunoscut în tradiția satului românesc: o combinație fericită, școala și biserica făcuseră dintotdeauna casă bună împreună! Nea Mitică Sinu și-a adus aminte, la un moment dat, de sărbătoarea Floriilor. Mi-a povestit atunci
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355682_a_357011]