3,864 matches
-
poate fi decât spiritul ales, fără de care nu poate fi nici frumusețe răpitoare, nici iubire dezlănțuită! Doar pare că este, dar dacă femeia nu-și înveșmântează cu spirit mintea, nici frumusețea nu-i îmbracă trupul și nici iubirea nu-i învelește de cald inima. Multe femei sunt pradă iluziei că banii acoperă și descoperă totul la ele, dar portofelul nu poate fi descărcat în spirit, nici spiritul în portofel. În „portofoliul” (nu portofelul, de această dată), de sublimitate a femeii există
VIORICA MACOVEI. TRANDAFIRUL ŢĂRII DE SUS ŞI MOLDOVEI DE LA RĂSĂRIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364756_a_366085]
-
Autorului Dacă nu echilibrul desăvârșit poate coordona absolutist viața, fără îndoială interrelaționarea factorului emoție și factorului certitudine este condiția generală a armoniei...! Educația și efectul ei - distincția -, inteligența și agoniseala ei - cultura - dezvăluie adevărul faptului că un fruct nu trebuie învelit cu poleială de aur ca să fie dulce și aromat; în acest mod poate fi analizată actrița Bianca Brad, fostă Miss România, cândva considerată „Prințesa frumuseții”, pentru frumusețea totală, afară de cea a „învelirii cu poleială”. Esența de valoare luată în considerare
BIANCA BRAD. STATORNICIE FĂRĂ JURĂMINTE, DEZAMĂGIRI CU JURĂMÂNT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364762_a_366091]
-
pumnii strânși de parcă o poteră s-ar fi luat după mine îmi erau îngăduite doar o inimă de așteptare alta de izbândă și ceva mai încolo două meridiane de gală pe acelea mizam nu mai era mult până când brațul tău învelea dealul cu aripi rupestre astfel ți-ar fi pierdut urma ai fi rămas liliacul de la fereastra mea până la a nouăzeci și noua vară odată ți-am spus nu rupe toate crengile ți-era frig un dans violet curgea în hohote
PÂNĂ LA A NOUĂZECI ŞI NOUA VARĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349475_a_350804]
-
-o oglindă cu ochi căprui sau verde-ntunecat am inima în carne foc în tindă rigoarea-mi curge-n trup bătrân soldat mănânc din mămăliga poeziei felie cu felie timp blocat mă-nfrupt în vis în patul amneziei și mă-nvelesc cu cerul deportat aș vrea să-mi fac seppuku de mă doare cu nemurirea să mă iau la sfadă de ce să fiu o umbră-ntr-o vâltoare un trup bezmetic să mă prindă-n nadă mai bine ies din mine
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
pasăre cât să încapă În căușul unei palme de copil. Fariseilor Pedepsele sunt multe și n-am să le enumăr, Degustători de sânge erați nemulțumiți, Că nu purtase încă nimeni crucea pe umăr, Cu umbra grindei sale și astăzi ne-nveliți. Era de dimineață și locuiam sub soare, Iar voi făceați istorii din viețile omenești, V-ati numit chiar rude și fii de dumnezei, Și prindeți de milenii mintea lumii-n clești. De-atunci taiați din aripi fiecărui zbor, Și-arătând
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
se teamă, mai ales că informatorii raportau acea nemulțumire crescândă nu doar a unei mari părți a pelerinilor, ci și printre locuitorii de alt neam decât cel evreu: grecii, egiptenii, edomiții. Mulțimea dormise în acea noapte și pe străzi, unii înveliți în pături de lână sau haine sărăcăcioase, ori în afara zidurilor cetății, în corturi sau bivuacuri improvizate alături de animalele cu care veniseră. Pe alocuri în afara cetății se vedeau focuri aproape stinse ori care mai pâlpâiau puțin și care înălțău către cer
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
boare. Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare, verde-i primăvara când glia prinde viață, și este galben vara când Soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de Soare, de Lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
mișcătoare, care ard. Cânt cu patimă crescândă, din privire nu mi-o scap; Ea, ca frunza tremurândă... mișcă ritmic al ei cap. „Tei bătrân, cu frunza rară, Dragei mele, te rog, lasă O ghirlandă princiară... și îmbracă-mi-o-n mireasă! Mi-o-nvelește în petale, și la soare mi-o arată, Urc-o-n ramurile tale,... vreau să fie legănată: Ca o zână să plutească, părul blond să se resfire; Blestemata de fereastră să n-o mai poată reține! Tei bătrân, dă într-
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
tăcerea, Piticii adormiseră trudiți Pe preșuri, care-unde risipiți, Știind că-n daruri germina plăcerea. Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc, Tablou în care liniștea-i stăpână, Cu pătura aflată la-ndemână, Genunchii m-am gândit să-i învelesc. Povestea mea despre ”a fost odată ...” Adoarme năzdrăvanii nepoței. Vor auzi prin vise clopoței, La fel ca mine, poate, altă dată. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: În vizită la Moș Crăciun / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349709_a_351038]
-
aripi ce zburau deasupra sa, a stat ore întregi, a ieșit în afara timpului... ...Îi era frig. Aiko tremura din tot trupul și nu înțelegea de ce nu își mai face apariția acel astru incandescent, luna vernil. Ar fi vrut să se învelească cu ceva, dar nu avea cu ce. Într-un târziu, a înțeles. Luna nu se mai vedea pe cer pentru că se făcuse deja dimineață. Brusc, și-a adus aminte de avertismentul ce-i fusese adresat, că trebuie să se întoarcă
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
noapte în iatac. În iatacul cu jar și saltimbanci pe pereți ochii plecați - Un șarpe dulce-amar Gură de femeie răscoaptă - Bărbați goi ademeniți fermecați de copaci Ploua cu poame de fulger - Nimfe cu copite se scăldau în izvoare halucinante Femei învelite în crini Șerpi întârziați la mijloc de drum aproape zâmbind printre cute Lemne pluteau zăpăcite pe râuri de palavre Țesători dirijau întețit șoapte de iubire sau pradă La războiul de țesut din iatac chinul suprafeței doinea plângerea firului in ochii
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
arbustul se umplea cu flori roze puternic parfumate. Spera să mai facă rost de una cu florile albe. Acum în grădiniță totul era încremenit. Trandafirii cu tulpinile scurtate din toamnă erau acoperiți cu pământ, iar plantele mai sensibile la ger, învelite cu folii protectoare. Pentru living room cumpărase din piață o orhidee albă înflorită, pe care o instalase în mijlocul mesei ovale din cameră. Meritase banii dați pe floarea care-l încânta prin gingășia sa. Petalele albe, cu inserții de culoare mov
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Viață? Nepăsători față de frumusețile care ne înconjoară și pe care le-am putea descoperi dacă am fi mai atenți... Am vedea fluturi minunați cu aripi dantelate, pictate de o mînă nevăzută în culori care ne farmecă privirea; flori cu petale învelite în cea mai fină catifea și care întrec prin mireasma lor, cel mai scump parfum pe care l-am putea cumpăra vreodată; am privi soarele, păsările, iarba, gîzele, valurile melancolice ale mării, norii... Toate acestea trebuiesc simțite, privite, admirate! Ați
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
om, fiindcă acum îi vine foarte greu, la anii bătrâneții, să se descurce de unul singur. Și-a răsucit o țigară din foile de tutun agățate după sobă. A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
se serveau băuturi alcoolice (la fel cum se proceda și în cofetării), dar cum la raionul de dulciuri se vindeau și lichioruri (iar cu timpul gama s-a diversificat, lărgindu-se de la whisky românesc, până la...coniac albanez „Skanderbeg” - cu sticla învelită în împletitură de paie), cănile de cafea se umpleau adeseori cu astfel de licori. În aparență, se consuma numai cafea... Locanta, care la început a fost un spațiu elitist în care se întâlneau intelectualii urbei (era frecventat, cu precădere, de
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
că-ți sunt pământ și îmi ești apă.., Că setea doar cu greu mi-o potolești, Că spinul trandafirul înțeapă... Și plâng apoi cu lacrimi îngerești...! Tu le știi toate...și le dai lumină, Și-n rugi cu nard le învelești... Pui inima să cânte în surdină, Tropar la praznice împărătești. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Tu știi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1281, Anul IV, 04 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate
TU ŞTII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349164_a_350493]
-
altă dată, nu are riduri pronunțate cum au alte femei de vârsta ei. Mâinile, afară din pătură, păreau ale unei sfinte; subțiri, cu degete lungi, pielea transparentă, încât i se vedeau venele pronunțate, vineții. O sărut pe frunte și o învelesc cu pătura așa cum făcea ea când eram copil. Îi iau mâinile amândouă și i le sărut. Tresare. Îi simt mâinile reci și picioarele, de asemenea. I le iau și i le masez așa cum făcea ea cu mâinile și picioarele mele
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
mine o pasare, Dramă mea, tot pasăre. Nu face ouă de aur Ci țipă, doar țipă Țipă prelung... Pasăre din lăuntrul meu, Cine te-a legat de picior? APARENTE De multe zile ochii mei întreabă Când îi las să se-nvelească în pleoape. Prin ierburile mari, În jur, numai lupi tăcuți Nici urma de miei. Ce frumoasă era copilăria! Adolescență, cu siropul ei... Am trecut de lupi Alerg printre șacali și hiene Pe lună înghețată bocna... Departe se văd mieii! Nu
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
la încondeiat ouă. Klesch ieșise zgribulit din apa rece și se freca înnebunit pe picioare. - Uuuh, făcea el, parcă te frige apa asta. Uuuh!... Își îmbrăcase pantalonii peste picioarele încă ude și tot se mai văita de frig. Peștii îi învelise într-un ziar, laolaltă cu mai multe fire de urzică. Apoi ne întinsese fiecăruia câte o țigară. Le fura de la bunicul său, care își cumpăra țigări, apoi le desfăcea, ca să prizeze tutun. - Nu-i fur decât puține, ca să nu se
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Ca un păianjen în brațe mă cuprinzi Aprinzi în suflet focurile de noapte Și-ntre cearceafuri ardem suferinzi. * Sunt florile de apă înecate Nici luna nu mai râde la ferești Că aburite-s geamurile toate Când în cearceafuri ude mă-nvelești. * Nici gândul nu mai are coerență Doar inima, mai bate ca nebuna În noaptea când cu-atâta consecvență Își varsă cerul ploile într-una... de Gabriela Mimi Boroianu ................ Ireal * Se prelingea condensul pe fereastră și de invidie ploaia s-a
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
dezlegare. Conform obiceiului, Narcisa nu ieșise din conac. Urmă slujba sfântului botez în numele Domnului. Primul născut fu botezat „Mircea” și când preotul îl introduse de trei ori în vasul cu apă, acesta doar scânci de câteva ori, iar când îl înveliră în scutece începu să zâmbească. În schimb al doilea, botezat „Vlad”, de cum pătrunseră cu el în sfânta biserică, dădu semne de nervozitate. Când vrură să-l bage în vasul cu apă sfințită pentru botez, țipă ca din gură de șarpe
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
dădu semne de nervozitate. Când vrură să-l bage în vasul cu apă sfințită pentru botez, țipă ca din gură de șarpe și dădu din mânuțe și piciorușe de-l udă pe preot din cap până în picioare. Abia după ce-l înveliră în scutece, se mai potoli. Prezicătoarele presupuseră că poartă vreun blestem al vreunui strămoș, dar după botez se va liniști. Când ieșiră din biserică, gemenii dormeau liniștiți. La conac urmă o masă bogată în acompaniamentul unei formații de lăutari, joc
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
lumea prin ochii mei semiînchiși semiexilați semi...tu atâtea riduri pe un continent de ceară stalagmitele îți simt pașii noaptea e perfidă trimite-o peste toate vernisajele tăcerii știi poți trebuie doar s-o presezi între privirile mele să te învelești cu ultimul fir destrămat spre miezul nopții în el sunt tu de dincolo de mine secvențele pe care le-ai aruncat au spart fereastra câțiva fanatici stropeau luna cu vin dimineață în locul nostru se vor trezi două lebede anesteziate de dor
ÎN EL SUNT TU DE DINCOLO DE MINE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349411_a_350740]
-
fiu broscuță, o să am tot șaisprezece ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
interpretă de muzică folclorică românească. Ea cântă pădurea înaltă și legănată sub coapsele cerului, livezile lungi dăruitoare de roadele îndulcirii sau înveselirii, câmpurile ca fețe de pernă îmbibate cu aromele ierbii și florilor; ea cântă peisajele argeșene înfrunzite, arămite sau învelite în mantii de hermină, petrecând argeșeanul pe plaiuri, de la intrarea până la ieșirea din fiecare anotimp. Și mai cântă viața sufletească a argeșeanului, aninată între bucurie și supărare, răzbătută de luciul dragostei sau de pâraiele lacrimilor. Reprezintă zona etnofolclorică a broderiilor
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]