1,232 matches
-
prima oară după aproape douăzeci de ani. Îmi amintesc că am felicitat-o cu o formulă nu prea fericită, dar ea mi-a tăiat elanul. Sunt sigură că va fi ceva temporar. Fratele meu Lawrence continuă să se opună cu înverșunare eliberării mele definitive. Pentru că este un mincinos și un criminal.“ „Sunt cuvinte dure“, am spus. „E purul adevăr“, a replicat. „Vedeți, eu am consemnat dovada perfidiei lui și acum vreau să vă încredințez spre păstrare această dovadă.“ Am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Erau mai frumoase decât Treptele Spaniole sau decât cele de la biblioteca Universității Columbia, chiar mai ceva decât cele timorante de la clădirea Capitoliului din Washington. Abia după ce am urcat cam o zecime din splendorile acelea, am Început să le urăsc cu Înverșunare. Ce individ crud și sadic putuse condamna o femeie În rochie lungă până la pământ, mulată pe corp și cu tocuri cui să urce un asemenea deal infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din ea, în cele din urmă, ca pe o buruiană nevrednică. — E clar, îi spun. E foarte clar! Totul e cât se poate de clar! La revedere! Ne privim în ochi. Suntem amândoi foarte gravi și ne studiem cu o înverșunare mută, aproape cu ostilitate, timp de câte va clipe. Apoi Eduard se apleacă, din senin, și mă sărută pe buzele uscate de asprimea vorbelor lui. Un sărut abia schițat. Nici nu am timp să mă dezmeticesc. Mă mângâie apoi pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe pardoseală. Clara privi cu mâna la gură dezastrul din bucătărie. Frumoasa ei gresie portocalie, pătată ieri de cafea, era acum acoperită (și cu siguranță zgâriată sau chiar zdrelită) de resturile de geam. Pe gura știrbă a ferestrei pătrundeau cu înverșunare apă și vânt. Apă cu miros de vânt turbat și vânt cu miros de apă rece de ploaie. Frumoasa ei bucătărie nu mai era frumoasa ei bucătărie! Era ceva străin și vrăjmaș, care o pândea cu zeci de ochi de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
blana, în hohotele de râs ale gloatei și îndepărtând-o într-un final. Nenorocitul animal se aruncă cu capul înainte încotro vedea cu ochii, urlând sfâșietor de durere și oprindu-se, din când în când, pentru a-și mușca cu înverșunare locurile care o usturau cumplit. Simțind nevoia de a-și mai amâna îmbuibarea, Vladimir se depărtă de epicentrul incandescent al chefului și, luând cu el o carafă plină, porni la întâmplare prin încăperile mărețe de la Sans-Souci. Trecu dintr-un imobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cușma din blană de iepure dădu să se echipeze de drum: Mulțumesc pentru ospeție, zise el grăbit. Făcând unele plecăciuni către întreg vălmășagul de cheflii, izbuti să redreseze dintr-un incipient plonjon, făcând câțiva pași repezi înainte, adăugând, apoi, cu înverșunare: Plec la București. Se pare că au survenit, acolo, niscaiva urgențe... Sughițând sonor, de mai multe ori, își recuperă maleta-diplomat din camera pe care o ținuse asigurată cu yala, extrăgând-o dintr-o văgăună a patului cu baldachin. Purcese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vechime ale roților aparatului de zbor. În mașina societății comerciale, trimisă de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l prelua de la aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă cu înverșunare, luând hotărârea fundamentală: Gata, stop cu băutura! Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe ce să fie găsit de Zoe cum se ținea de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cealaltă a străzii, face pe amândoi să tresară. Neamțul întoarce capul și în clipa înfiorător de lungă înainte să cadă sub greutatea trupului vânjos, întrezărește privirea unor ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doar ca să apară în altă parte, haotic, într-un carusel delirant al imaginilor, peste care se întinde un întuneric amenințător ca o mlaștină, gata să-l înghită și pe el. Disperat că poate să o piardă, întinde mâna. Strânge cu înverșunare din pleoape, dar un corb uriaș, croncănind isteric, se prăvale peste pieptul lui. Lovește cu ciocul de fier, orbindu-i ochii sufletului, lăsându-l într-un neant amar, golit de vise. "Smaranda! Smarandaaaa! Tresare scurt, cu un spasm al trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este adevărat, de a lipsi pe Franța de fericirea nespusă ca d-lor s-o reprezinte. Se înțelege că aceeași radicali, când sânt la putere, nu se sfiesc câtuși de puțin de a combate alegerea adversarilor lor politici cu o înverșunare mult mai mare și prin arme încă mai neleale. Așa în 1871 prefecții guvernului revoluționar s-au prezentat pretutindinea ca candidați în însuși județul pe care-l administrau. Astfel, în ancheta asupra revoluțiunii de la 4 septemvrie s-au publicat depeși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
numeau reacționară. Ziarele roșii scriu de ex[emplu] contra evreilor. Oare se poate o dezmințire mai flagrantă a libertății, egalității, fraternității etc.? Desigur că nu. Cu toate astea campionii acelor idei a devenit reacționari și combat în acest caz cu înverșunare principiile acelea cari, după evangelia Revoluției franceze, sânt mântuirea popoarelor și culmea tuturor fericirilor. Cum se-ntîmplă dar că ceea ce ieri în toate cazurile era bun, mare, frumos și folositor, așa deodată să devie periculos? Iată dar că în acest caz
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu un câștig însemnat asupra sumei ce ar fi să plătească statul până la espirarea situației actuale. În privința acuzațiilor ce oficioșii aduc organelor opoziției n-avem decât două vorbe să zicem: nimic adevărat. Opoziția luptă sincer, plină de convingere și fără înverșunare în cestiunea răscumpărării contra proiectului guvernului, și aceasta nu pentru că opoziția ar fi contra răscumpărării în principiu, ci pentru că guvernul nu-i mai poate inspira nici o încredere. Laudelor și reclamelor ce foile guvernului fac asupra proiectului s-a răspuns și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu-i mai poate inspira nici o încredere. Laudelor și reclamelor ce foile guvernului fac asupra proiectului s-a răspuns și se răspunde îndestul de clar și de onest prin seria studielor noastre asupra acestei mari cestiuni. Noi arătăm, nu cu înverșunarea de care numai radicalii ignoranți sânt capabili, ci cu sângele rece al omului ce stăpânește pe deplin obiectul studiului său și caută sincer adevărul, arătăm că prin proiectul guvernului statul nu devine stăpân al căilor ferate, nu câștigă, ci pierde
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
purtare, pe de alta și prin efectele calomniei, trebuie să înnumărăm în frunte pe d. Cogălniceanu, ministrul de interne. Aceasta nu este o părere a noastră, ci credința absolut generală și foarte întemeiată a publicului. Între aceia cari, cu toată înverșunarea calomniei, cu tot pesimismul exagerat al publicului, se bucură de o reputație de onestitate cu desăvârșire nepătată, este fără îndoială onor. d. Lascar Catargiu. Onorabilitatea acestui bărbat nu o afirmăm noi ca organ al partidului ce se onorează a avea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
amintire? Amestecul de bărbat și copil, când indignat de oameni, și atunci vorbea mult și te pasionau ideile, gândurile lui, puritatea spre care nu numai că aspira, dar o și avea și îți cucerea sufletul, când duios, renunțind la orice înverșunare, retras între cărțile și manuscrisele lui, și atunci era blând, tăcut, generos, gata de dăruire, cu acel farmec al ființei neatinsă de orgoliu și care nu știe ce dăruiește, asemeni florilor... (<Gata, Petrică, iată-te floare, pesemne asta numește ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scaun pe care îl ridică în aer. "Îți crăp capul dacă te-apropii, îi spuse Vintilă, bețiv ordinar!" Era însă un joc, căci toți erau prieteni unii cu alții, cum aflai mai târziu. În acest timp Bacaloglu urmărea cu o înverșunare calmă șobolanul cu care încercase el un dialog: pe ceilalți îi ignora. "Copilule, îi spunea cu o ironie tărăgănată și semeață, ai vrut să mă muști, te-ai dat la mine, a? Păi nu-ți merge, băiatule! Cine se dă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai mai multe și s-o iei de la cap... În cazul de față cel vizat era I.C. care nu putea fi numit, dar care, la rigoare, putea fi... Președintele Consiliului de Miniștri, care îl simpatiza și nu înțelegea nimic din înverșunarea crescândă a celebrului prozator, îl întrerupse mirat și vesel: maestre, îi zise, nu vreau să vă întrerup, dar ca să vă pot urmări v-ași ruga să spuneți direct la cine vă referiți... sîntem între noi, putem vorbi deschis, văd că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și arta se îmbină într-un tot armonios. Și când sîntem criticați că n-avem nivel politic, trebuie să răspundem și să discutăm chestiuni politice. I.C. tăcu, se făcu că n-a auzit, continuă să scrie în carnetul lui cu înverșunare. Scria repede, umplea filă după filă. Dar și prozatorul renunță la atacul său politic împotriva secretarului Uniunii. Se grăbi să încheie. Nu vroia să abuzeze, nu atât a avut de spus, are multe de spus, dar poate că și alți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sânt departe de a înclina balanța justiției în favoarea lui, fără ele ar fi putut fi achitat sau să scape cu doi, trei ani..." "N-au fost invocate", i-am răspuns: "N-au fost, dar i se cunoșteau! Cum vă explicați înverșunarea procurorului? Iar noi a trebuit să ținem seama de asta." Așa deci! Reaua soartă îl urmărea pe prietenul meu, de aceea fusese el atât de sigur că n-o să scape. Cu un total eșec s-a soldat ideea mea că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sună. Breemeg păru să nu fi auzit comentariile lui Gosseyn. Continuau să meargă, în timp ce Gosseyn se gândea că numele avea în el, o frumusețe feminină. A doua idee consta dintr-o serie de amintiri fragmentate care-i produseseră o subită înverșunare. Amintirile erau despre Gosseyn Doi în acțiune pe planeta Prezicătorilor, pe planeta Gorgzid, cea mai importantă din Imperiul lui Enro. Această conștientizare îi aduse acel început de înverșunare care era atât de nouă pentru el. Erau lucruri pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
consta dintr-o serie de amintiri fragmentate care-i produseseră o subită înverșunare. Amintirile erau despre Gosseyn Doi în acțiune pe planeta Prezicătorilor, pe planeta Gorgzid, cea mai importantă din Imperiul lui Enro. Această conștientizare îi aduse acel început de înverșunare care era atât de nouă pentru el. Erau lucruri pe care trebuia să le facă. Unde se afla, oare băiatul acela? Trebuia salvat, și imediat. Următoarele cuvinte ale lui Breemeg aproape că-i întrerupseră șirul gândurilor - sentimente. - Evident, spuse omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Hanul cu Tei“ mirosind a trabuc și lemn vechi, cu o jumătate de cartier care ar fi sărit s-o apere și la patru dimineața, și, mai ales, cu un „dom’ profesor“ numai al ei, pe care îl proteja cu înverșunare și de care nu lăsa pe nimeni să se-apropie. Așa arăta femeia de lângă mine. Eram topit după ea. Îi iubeam paradoxurile și nebuniile la fel cum mă iubeam pe mine. Copilăria Mariei fusese curioasă, blândă și violentă, populată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că familiile fochiștilor și mecanicilor care își făceau veacul în subsolul Literelor aveau paturi, aragaz, veioze și apă caldă (ar fi fost și culmea să le lipsească tocmai lor, care dădeau căldura în toată clădirea), iar bărbații își apărau cu înverșunare confortul și spațiul teritorial al instituției în care eu doar lucram, iar ei locuiau. Unul mă și amenințase că-mi zgârie mașina, pentru că o parcasem în curtea interioară, în dreptul ușii „lui“. Dar nu-mi trecuse prin cap că oamenii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dintre acei lideri din ultimul timp, cinstiți, modești, care în mod sincer și conștient doresc să facă ceva util, care lucrează întotdeauna și au rara și fericita calitate că-și găsesc întotdeauna de lucru. Neexpunându-se în văzul tuturor, evitând înverșunarea și vorbăria partidelor, neconsiderându-se printre primii, prințul, totuși, înțelesese foarte temeinic multe lucruri din ceea ce se întâmpla în ultimul timp. Mai înainte avusese un serviciu, apoi începu să ia parte la activitatea administrației locale. Pe deasupra, era un util corespondent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe nimeni“! S-o creadă el că n-o să deranjeze pe nimeni, că o să coboare scara și o să înainteze trei pași în parc. — Domnilor... dădu prințul să înceapă. Nu, rogu-vă, dați-mi voie, mult stimate prinț, se burzului cu înverșunare Lebedev, deoarece ați binevoit să vedeți cu ochii dumneavoastră că asta nu-i o glumă și, întrucât cel puțin jumătate dintre oaspeții dumneavoastră au aceeași părere și sunt convinși că acum, după cuvintele spuse aici, el trebuie să se împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]