1,459 matches
-
A recunoaște. Învingătorii câștigau bijuteriile spectatorilor. În schimb, învinșii erau sacrificați. Decapitați. Basoreliefurile din zidurile care mărginesc arena înfățișează cele două echipe separate de discul morții. Apoi, cum căpitanul echipei învingătoare decapitează cu o secure de obsidian pe căpitanul echipei învinse. Sângele țâșnește, transformîndu-se în șerpi care fecundează pământul. Din gâtul fiecărui decapitat câte șapte șerpi. Căci, în realitate, jocul era un ritual religios, o ceremonie care recrea lupta dintre Quetzalcoatl și Tezcatlipoca. Totdeauna lângă arenele ce i-au fost consacrate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
acel tzompantli teribil pe care Savonarola l-ar fi transformat în amvon dacă l-ar fi văzut. În ce măsură mai putem înțelege noi ce s-a petrecut aici? Judecăm cu alte criterii și rezultatele nu pot fi decât altele. Căpitanul echipei învinse își așteaptă moartea mai liniștit decât regii care au vrut să impresioneze pe eșafod. Această liniște ascunde ceva. Dar ce? Compasiunea e, poate, la fel de inutilă aici ca și ipoteza curajului, singurele idei la care suntem obișnuiți să facem apel într-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și se pricepea să calculeze mișcarea pe cer a luceafărului pe o perioadă de secole. Ce cunoștințe avem noi despre ea? Cucerirea Yucatanului i-a costat pe spanioli mai mult decât înfrîngerea aztecilor și incașilor la un loc. Și chiar învinși, mayașii și-au păstrat mândria și spiritul independent. Ei au refuzat multă vreme să învețe spaniola. Cuceritorii lor s-au văzut nevoiți să învețe ei limba maya. În Yucatan se vorbește și azi un idiom rămas din vechea limbă maya
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fie în primul rând reținut. Sau că sfinții catolici nu sunt uneori decât pseudonime pentru zeii primitivi. Mai important e altceva, că vocația mitului a rămas aproape intactă. Într-o arenă de sport, învingătorul se transformă cu ușurință în zeu. Învins, va fi apoi uitat, dar să nu-i reproșăm mexicanului această infidelitate. Foamea lui de mit trebuie hrănită mereu cu sânge proaspăt, ca odinioară zeii de care depindea universul. Mexicul mi-a sporit, deci, credința că, simplificând, trebuie să simplificăm
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
doar ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de groază și fascinație, avea să fie batjocorit, înțepat, supt, sodomizat, torturat, supus altor grozăvii pentru care oroarea nu are cuvinte, și asta etern, fără milă, fără speranță, fără sfârșit. Acolo, ochi în ochi cu călăul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
celălalt. —Dar... — Nu la bărbați, spuse ea cât de ferm a putut. —Dar... — Nu. Era destul de rău că o spăla Jack Devine pe păr, dacă mai punea și imaginea băii masculilor la socoteală - era prea mult. —Bine atunci, oftă el, învins. — Nu seamănă deloc cu a noastră. Jack stătea în prag, privind în baia fetelor de parcă era ceva extraordinar și în același timp înspăimântător. Haide, spuse Ashling grăbită, încercând să ascundă faptul că se simțea ciudat. A luat furtunul din cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fac dans sportiv. Dar deși îmi place matematica, eu vreau să devin avocat sau judecător. Fiind o fire puțin mai agitată și cam neatent, uneori iau note de care nu pot fi chiar mândru. Cu toate acestea, nu mă las învins și tot timpul știu să o iau de la capăt muncind și mai mult. Familia mă susține în tot ceea ce fac, fiindu-mi alături atât la bucurii, dar și la necazurile cu care mă mai confrunt. Am o soră mai mică
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
polițist din Los Angeles neînvins, cu treizeci și șase de victorii consecutive. Șiretul Bucky Bleichert! M-am îmbătat de ovații și mi-am imprimat în minte fețele spectatorilor din jurul ringului, prefăcându-mă că n-aveam de gând să mă las învins. Zgomotul din sală se diminuă. M-am îndreptat spre centrul ringului. Blanchard se apropie, arbitrul mormăi niște cuvinte pe care nu le-am auzit, Domnul Foc și cu mine ne atinserăm mănușile. A-nghețat rahatu-n mine de spaimă și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-se cu Tatius Sabinus, murmură: — Am înțeles de ce tace Tiberius. Și mi-e teamă. Înțelegea limpede, spuse el, că Germanicus - acel dux care, cu un gest, dezlănțuia sau oprea opt legiuni puternice, stăpânul războiului și al păcii, în fața căruia cei învinși cădeau în genunchi - fusese deposedat de putere. — Fără vreun cuvânt, fără vreo lovitură, Tiberius i-a îndepărtat de el pe cei care, într-o singură zi, l-ar fi putut urca pe tron. Vorbea de parcă și-ar fi scris deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
multele scări din palatul puterii romane. Fiecare dintre ei, cu micul lui cortegiu, se făcea ecoul sufletelor pline de neliniște, de teamă, al sufletelor răzvrătite a sute de mii de oameni. Erau suverani, principi, mici seniori, generali de armată, dușmani învinși sau aflați încă în război, vasali, aliați nesiguri. Iar Zaleucos - care, datorită cine știe căror experiențe, cunoștea bine țările acelea - se străduia să găsească răspunsuri la șuvoiul de întrebări ale lui Gajus. Toate aceste personaje erau înghițite de sălile interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scrie cărți; vor să cunoască zeii celorlalte popoare și să-și atragă bunăvoința lor ca să le dea victoria. Pesemne că trăise cu tristețe toate zilele războiului, dar spunea adevărul: Roma primea printre ai săi innumerabiles dei divinitățile popoarelor dușmane sau învinse, iar un rit arhaic, apărut în timpul luptelor grele ce se dăduseră la porțile ei, evocatio, trebuia să le convingă, prin ofrande și sacrificii bogate, să-i părăsească pe protejații lor nenorociți și să se alăture puternicei armate romane. Sacerdotul clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse. Gajus se plimbă prin grădini, coborî până la râu. Zgomotul apei era la fel cu cel făcut de fluviul Orontes în jurul palatului din Epidafne. Bietul Zaleucos se uita la el de departe; se simțea inutil, înzestrat cu o cultură antică, învinsă și aflată în agonie în lumea aceea crudă. Nu mai îndrăznea să-l urmeze pe iubitul lui Caligula, dacă nu era chemat. Procesul împotriva lui Creticus a durat, într-adevăr, o zi; dată fiind faima lui ca soldat, senatorii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
protejat cu grijă? De ce oare, după atâtea crime, aveau nevoie să-și îmbunătățească imaginea? Apoi își spuse că era doar un ostatic aflat la mila lui Tiberius, „ultimul dintre ai voștri e aici, în mâna mea“, asemenea fiilor regilor străini învinși, asemenea lui Dareus din Parthia, lui Herodes Agrippa din Judaea. Poate că trăia fiindcă era un pion în tratativele lui Tiberius cu senatorii ce i se opuneau. Poate că îi asigura lui Tiberius o succesiune îndepărtată și liniștită, împiedicând alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
feței, să-și înfrâneze dorința de a ucide, să se ascundă, să aștepte lăsarea noapții. Când murise Drusus, noaptea îi fusese de folos pentru că plânsese. Acum, fiecare mână strângea cu putere brațul opus, învinețindu-l; mintea plăsmuia imagini ale dușmanilor învinși, care strigau în zadar. Se ascunse în bibliotecă, într-un colț unde nu era suficientă lumină ca să citească. Însă nu-și dădu seama. Întinse mâna la întâmplare, luă un volumen, se întoarse, ajunse sub portic și se lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de comerț. Acum e ca și cum n-ar mai fi ale lor. Senatorii nu sunt liniștiți; eu nu le-am promis că se vor întâmpla toate acestea. Împăratul privea harta. Dincolo de granițe se întindea imperiul parților, vechiul dușman al Romei, niciodată învins. — Trebuie să-l eliberăm pe principele Dareus, care e ținut ostatic de ani de zile; trebuie să căutăm o înțelegere. În ciuda războaielor, Dareus îi era prieten. — Fluviul Euphrates nu va mai fi traversat de armate, ci de ambasadori. Macro îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de coardă În toate turele lui alpine. Ce-mi pot dori mai frumos În viață, decât primejdia de a Înfrunta asprimea stâncii și grozăvia prăpăstiilor? În fiecare clipă, cu fiecare nou pisc Învins, aș urca spre adevărata viață, așa cum mi-am dorit-o mereu, așa cum niciodată n-am avut-o. Voi avea prilejul să văd dacă o merit. Știu că nu voi renunța. Oricât de Înspăimântător va fi traseul acela alpin, voi porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vibreze ca o orgă profundă. Muzica „babacului“ (vorba lui Caragiale) mă limpezește și mă purifică. (azi) În ochi e toată puterea. Când vrei să cunoști pe cineva, razele privirii, lasere Încrucișate, se luptă Încordat până ce voința unuia dintre adversari e Învinsă. E acesta un joc doar aparent, pe care copiii și adolescenții Îl practică Însă cu necruțare; de cele mai multe ori, mă Încercam cu fetele de vârsta mea. Totdeauna ele sunt mai Îndrăznețe, au o perioadă când se maturizează mai rapid, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singură la părinți, iar ai mei sunt afectuoși ca niște statui de ceramică. Încerc să mă obișnuiesc, dar n-am ce face, când cineva stă prea aproape sau mă atinge mă scoate din minți. Adriana ridică o mână declarându-se învinsă. — Corect, atâta timp cât recunoști problema. Leigh încuviință clătinând din cap. — Sunt perfect conștientă. Conștientă permanent, la modul nevrotic și dureros. Dar mă străduiesc, pe cuvânt. Emmy se trânti pe banchetă lângă Adriana; perna din vinilin se ridică puțin din pricina celor cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
S-a făcut un an de la înțelegerea noastră și ar trebui să vedem în weekendul ăsta care sunt rezultatele. Declară câștigătorul, spuse Leigh. Adriana dădu din mână cu nonșalanță. — Pactul? Zău! Mi-a trecut demult. Emmy râse. — Deci te recunoști învinsă? — Absolut, sută la sută, nu, nici măcar o secundă, spuse Adriana sorbind din martini și lingându-și buzele cu delicatețe. De acord, nu există nicio verighetă — flutură mâna stângă cu degetele desfăcute — dar ar fi putut să fie. Și încă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Spui În gând, ca de fiecare dată când vrei să instaurezi dreptatea, dar, precum ai zis așa ai să și uiți. Înainte Însă de a uita, duci lupta crâncenă cu umbrele rele ale acestor gânduri. Greutățile de orice fel trebuie Învinse! Uite de pildă În China! Câte greutăți nu a reușit să Învingă marele popor chinez În lupta cu trupele trădătorului Cian Kai-șek! Cum naiba se face că apropó de China tu nu știai decât ceva despre praful de pușcă, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că normal ar fi să fug mâncând pământul de chestii de genul ăsta, spuse ea. Dar sunt Înnebunită după bebeluși și copii și să mă ia naiba dacă am să mă feresc din calea lor și am să mă las Învinsă de probleme. Știu sigur că Craig și cu mine trebuie s-o ținem tot așa cu fertilizarea in vitro și că Într-o bună zi va veni rândul meu să stau pe partea cealaltă a tejghelei Încercând să mă hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ea, despăturind foaia cu instrucțiuni și aruncând o privire pe ele. Hai, Phil, prefă-te că faci infarct. Nigel făcu observația că sigur e periculos să supui la șocuri electrice o inimă sănătoasă. — Ai dreptate, aprobă mătușa Sylvia, pe moment Învinsă. A, dar e aici ceva ce am putea Încerca să resuscităm, adăugă și se ridică. Bine, toată lumea. Încărcăm două sute, la o parte. Peste o secundă, lipise deja plăcile de ceea ce mai rămăsese din piciorul de miel. După o pauză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
corpul ei stins se aprindea de viață. Dar poate că așa era cu toți. Cine eram eu să merit ceva în plus? Am ridicat brațul care mă durea și am bătut din nou. Nu era acasă. Curva nu era acasă. Învins, am întors spatele ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani, se îmbată în rulota lor, pune să i se ghicească mizerabilul ei destin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
obrajii plini de pete roșii și buzele strânse. Când prindeai tu, îți priveai partenera și părea că o implori să se lase doborâtă, să nu reziste. Când erai prinsă, îți dădeai drumul ca un sac. Câte lovituri ai încasat! Transpirată, învinsă, cu costumul sucit, salutai, treceai la o altă centură. — Ești mulțumită? te întrebam în mașină. Nu erai mulțumită, erai extenuată. — Când cazi pe tatami, nu doare, nu-i așa? Nu era adevărat, pe tine te durea. Mă priveai roșie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]