4,741 matches
-
aparatul bibliografic al filosofiei academice, compus în siajul limbajului heideggerian. Traducerile din Platon și Heidegger (acestea din urmă realizate în colaborare) sunt de o importanță excepțională pentru cultura română. Scris cu un talent literar remarcabil, ce dubla în chip fericit înzestrarea filosofică a autorului său, Jurnalul reușise să contureze o imagine foarte vie a micii comunități de „ucenici” într-ale culturii constituită în jurul lui Constantin Noica, gânditor a cărui vitalitate creatoare reînnoită se voia manifestată și pe tărâmul unei pedagogii aparte
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
un viitor mai bun copiilor ei; există și modalitatea ca zestrea oferită miresei să provină integral sau parțial de la familia mirelui. De obicei, tatăl bărbatului oferă tatălui fetei (în sudul Iranului, de exemplu) bani pentru ca acesta să se ocupe de înzestrarea viitoarei gospodării a tinerilor. Această formă de aranjament economic marital se numește zestre indirectă. A. Schlegel și R. Eloul (1988) au realizat un studiu privind frecvența diferitelor forme de negociere economică a mariajului. Cu precizarea că 25% dintre culturile planetei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și calitatea copilului, resursele familiei și transferurile intergeneraționale, o serie de studii au dezvoltat și testat modele prin care să răspundă unor întrebări, precum: în ce măsură deciziile parentale de alocare a resurselor determină succesele economice ale copiilor? Cum răspund copiii cu înzestrări genetice diferite (abilități intelectuale) investițiilor familiale în capitalul lor uman? Ce legături există între investițiile școlare și nonșcolare (sănătate, sport, călătorii etc.) în calitatea copilului? În ce măsură investițiile școlare și cele nonșcolare sunt determinate de numărul de copii, ordinea nașterii, genul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dintre broșurile lui politice, Partidul liberal progresist și viitorul său (1867), este o traducere după Édouard Laboulaye. A colaborat, uneori fără să semneze, la „Muzeu național”, „Foaie pentru mine, inimă și literatură”, „Poporul”, „Tipograful român”, „Gazeta Severinului”, „Trompeta Carpaților”, „Românul”. Înzestrarea de scriitor i-a lipsit lui R. O carte, Impresiuni d-un viagiu la Constantinopole și înapoi (1886), presărată de cugetările politice ale autorului, nu e decât un prolix jurnal de călătorie, alternând comentariile surescitate cu descrierile incolore. În versuri
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
la numitorul comun, pregătit pentru existența ștearsă și poltronă ce i se rezervă și pe care o va surprinde mai târziu romanul Gorila. Pe fundalul dezastrului social sfârșește și căsnicia nefericită a moșierului Grigore Iuga, ca și proiectele lui reformiste. Înzestrarea specială de romancier a lui R. iese la iveală și în arta de a dirija și comprima, după nevoile compoziției, timpul. Momente din preajma izbucnirii mâniei țărănești acoperă porțiuni întinse de narațiune, ca și cum ar fi filmate cu încetinitorul. În schimb, perioade
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
își conturează treptat un mod propriu de interpretare, un stil burlesc, șarjat, din specia comicului naiv. A jucat în toate comediile și vodevilurile lui V. Alecsandri, fiind, printre altele, creatorul rolurilor Clevetici și Sandu Napoilă. A făcut, fără pic de înzestrare, multe traduceri (între care Avarul de Molière) și prelucrări de farse și vodeviluri din repertoriul francez al vremii - Émile Boyer, Victorien Sardou, Eugène Labiche, Paul de Kock, Ludovic Halévy, Victor Bernard, Henri Murger și foarte mulți alții. - rămase în manuscris
LUCHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287877_a_289206]
-
în care eul și personalitatea se dizolvă oarecum în colectivitate, atentează la valorile umane adevărate. Scoțând omul din universul simbolic al valorilor înalte, îl aducem în stadiul de bestie umană, „făcându-l astfel infinit mai periculos decât orice bestie, datorită înzestrării speciei umane cu inteligență. Este bine să recunoaștem cât de delicată este distincția cesepară omul de bestie; or, tocmai de aceea noi trebuie să nu contribuim la distrugerea ei” (ibidem, p. 46). Recunoașterea universului simbolico-axiologic ca fiind propriu ființei umane
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ținta agresivității, pe lângă faptul că nu cunoaște autorul acelor fapte, nici nu știe că este în pericol. Să ne întoarcem, așadar, la observația că sexul frumos, fiind indubitabil mai empatic și mai puțin înclinat spre violență, foarte probabil și ca înzestrare naturală, nu promovează agresivitatea, și mai ales pe cea directă, pe față și pentru că are în vedere consecințele ripostei din partea celor agresați. 4. Prevenirea și reducerea violențeitc " 4. Prevenirea și reducerea violenței" 4.1. Efectul catharsisuluitc "4.1. Efectul catharsisului
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Aderca, Camil Baltazar, Sergiu Dan, A. Dominic, Scarlat Froda, Virgil Monda, I. Peltz, Mihail Sebastian, Leopold Stern, A. Toma și Ilarie Voronca. A fost obligat, de asemenea, să renunțe la construirea Palatului Scriitorilor, fondul fiind subscris la împrumutul intern „pentru înzestrarea armatei”. Dar „bonurile” își vor pierde valabilitatea în urma naționalizării băncilor din 11 iunie 1948. Diminuarea subvențiilor și a celorlalte venituri, creșterea cuantumului ajutoarelor și împrumuturilor au făcut să se reducă numărul premiilor acordate. Astfel au fost distinși doar Nicolae Ottescu
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
contemporani (1988) sau din scrierile lui Nichita Stănescu (1999). O amplă sinteză, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), se află în pregătire la propria editură, Mașina de Scris. Volumul Preludiu, panoramă selectivă a literaturii române actuale, e alcătuit de Ș. cu înzestrare de comentator și de gazetar: notații fulgurante, spontane și trasate cu o mână sigură, ce se remarcă mai degrabă prin acuitatea percepției și dezinvoltură decât prin rigoarea construcției sau prin deschidere teoretică. Dacă sinteza finală, oarecum didactică, este mai puțin
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
STANCA, Dominic (31.I.1926, Cluj - 26.VII.1976, București), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Corneliei Stanca (n. Vlad) și al lui Dominic Stanca, medici. Părinții aveau notabile înzestrări artistice: mama, absolventă și a Conservatorului din Budapesta, era o bună pianistă, tatăl a publicat romanul memorialistic Între două fronturi (1935). S. urmează primele clase de liceu la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj (1936-1940), iar ciclul superior la Liceul
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
20.III.1959, Mălin, j. Bistrița-Năsăud), prozator și memorialist. Dintr-o familie de țărani de sub Piatra Craiului, S. este fiul Mariei și al lui Gheorghe Stoica. Frecventează cursul primar în localitatea natală, apoi gimnaziul și Școala Comercială la Brașov. Cu înzestrare pentru declamație, cutreieră Transilvania, luând parte la turneele lui Zaharia Bârsan. Își urmează chemarea și se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică din București, dar abandonează curând studiile teatrale. Intră în gazetărie, semnând articole cu caracter naționalist în ,,Tribuna” (Arad
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
și, discret sugerate, posibile modele de împlinire umană. De o curiozitate enciclopedică, instruit în multe domenii, spirit generos și colocvial, dispus la confesiune și aplecat spre persuasiune, B. ar fi fost un profesor de excepție. În compensație, și-a cheltuit înzestrarea pedagogică în conferințe și cărți, în egală măsură instructive și fermecătoare, ca Alcoolismul (1966), Arta de a trăi (1970), Argonauții viitorului (1971), Arta de a scrie și de a vorbi în public (1972), Eros (1974), dând genului de popularizare o
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
a oamenilor cu lumea înconjurătoare și schițe despre experiența traumatizantă a singurătății. Fără să se ridice deasupra convenționalului și fără să depășească întotdeauna mizele minore, prozatoarea lucrează textul cu fantezie și inteligență, precum și cu o bună observare a faptului cotidian, înzestrare care o apropie întrucâtva de modalitatea de expresie a Gabrielei Adameșteanu. Bună analistă a meandrelor psihologice, capabilă să configureze scene memorabile, în care atmosfera este recompusă prin înregistrarea și acumularea detaliilor semnificative, S. se înscrie în tradiția fertilă a prozei
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
sălile de întruniri politice. Profund înduioșat când evocă urmele de odinioară, cu un umor indulgent față de reminiscențele unei civilizații specifice, S. e ironic și sarcastic cu politicienii și edilii indiferenți față de tradiție, preocupați doar de imitarea Occidentului. Puțin întrebuințată aici, înzestrarea de portretist a autorului se reliefează în galeria de crochiuri din Schițe parlamentare. Sunt de reținut, de asemenea, cele aproape două sute cincizeci de „caracterizări” cuprinse în lucrarea Grafologia..., întrucâtva „mecanice” (G. Călinescu), de o exactitate adeseori greu de controlat, dar
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
culmea răutăților, la invidie, zic, mama omorului, invidia care rănește de cele bune, invidia care nu caută ce vorbește, ci numai vorbește”125) și a setei de putere, nutrite tocmai de cei pe care îi înconjurase magnificent (Cantacuzinii) cu generoase înzestrări, i-a cutremurat pe contemporani, pe conaționalii Voievodului ucis și pe străini. în privința ordinii în care au fost descăpățânați Brâncovenii, autorul necunoscut al Istoriei oștirei ce s-au făcut asupra Moreii la anul 7223 [1715] ( Nicolae Iorga îl identifică în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Saftei, redactată pe 12 mai 1700. în același an, ea se va mărita cu Iordache Crețulescu, cel care va ajunge mare vornic. împreună vor zidi biserica Crețulescu din București. Straiele primite de ea de la părinți arată grija acelora pentru o înzestrare aproximativ egală a tuturor fetelor: „1 ișlic cu o floare și în mijloc cu un diamant mai mare și cu 24 mai mici și cu 20 flori de mărgăritar câte cu o cășuță cu zmaragd, za taleri 350; 1000 de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ed. cit., vol. I, p. 452. III „ANUL JALII” Vii și morții Necropolele. Bărbații își pregăteau locurile de veci Actul pios al ridicării unui lăcaș de rugăciune (mă voi opri mai jos asupra edificării; ctitorie însemna însă, și opera de înzestrare, donarea unor bunuri materiale, dăruirea obiectelor de cult și chiar așezarea unei mănăstiri sub ascultarea unui complex monastic din țara Sfântă, de la Athos, din Sinai etc.1) includea întotdeauna și o componentă ce aparținea ansamblului numit îndeobște praeparatio mortis. Mormântul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gândul mai înalt, elementele (ctitorii, danii, ajutoare) ce putem asigura dăinuirea „numelui bun” și „pomeana” erau semănate pe un spațiu mai întins, echivalent cu zonele esențiale ale Ortodoxiei. Este lung șirul domnilor români dăruitori la Locurile Sfinte. Donațiile generoase, ajutoarele, înzestrările trimise la Athos sau în țara Sfântă de un Alexandru Lăpușneanu, de Matei Basarab, ori Vasile Lupu (voievodul cu „hire mai mult împărătească” - Miron Costin), de Constantin Brâncoveanu au consolidat în Ortodoxie autoritatea micilor monarhi români (putem înțelege astfel gestul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anume Trescaviță o au îmbogățit. Și în Machedoniia, mănăstirea ce să chiamă Cusniță, o au miluit. Iar în măgura Cathescu, care se chiamă Cucenia, multe lucruri au făcut. Și alte biserici de acolo toate [...]”. Zidurile („den temelie”sau refaceri) milosteniile, înzestrările, donațiile, subsidiile consistente anuale (înnoite de Domnii în succesiune) asigurau includerea în pomelnic. Adică instalarea în eternitate. Dăruind un sat Mănăstirii Govora, Vlad Vodă Călugărul arată că face acest lucru pentru pomenirea părinților săi, a sa și a „adormitului fiu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văduve își înstrăinau părți din avere pentru a face față dificultăților (în unele acte se arată că înstrăinările au fost făcute „încă de când am fost pribegi”, „pe vremea foametei”, „în timpul lipsei”), pentru a-și procura valori utilizabile în viitor în înzestrarea fetelor și a băieților. Femeia era obișnuită să figureze în „întreprinderi” comerciale. Pe când îi trăia soțul, cei doi vindeau și cumpărau în devălmășie (mai ales pământ), utilizând resurse comune (plățile se făceau în bani, cel mai des, dar și în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dramaturgului” (Figuranta). Într-o manieră ironică ce tinde spre grotesc și absurd, Picasso e imaginat a-și alege modelele asemenea unui zeu atotputernic și rău: „Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește îndeosebi în câteva miniaturi lirice, unde detaliul își impune tenta insolită. SCRIERI: Poeme
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
și Mărășești, în 1919 făcând parte din armata care eliberează Budapesta. La întoarcerea de pe front se reangajează ca ofițer și face carieră militară, din 1941 fiind profesor la Școala de Război, iar din 1945 șef al Secției muniții din Ministerul Înzestrării Armatei. Debutează în „Revista istorică română” în 1933 cu Contribuțiuni la studiul portretelor lui Mihai Viteazul, iar editorial cu Ceramica românească (1938), pentru care va fi distins cu Premiul Academiei Române. Va colabora la „Convorbiri literare”, „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, „Revista
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
același timp, are vreme destulă pentru scris și lecturi. Începe să compună devreme și, în 1851, îi apărea în „Foiletonul Zimbrului” poezia Moldova. Tot atunci scotea primul volumaș, Fabule alcătuite în limba moldovinească. Dacă se îndeamnă la scris, cu puținătatea înzestrării sale, este pentru că îl însuflețește dorința de a îmbogăți limba și literatura română cu o carte, fie ea și de traduceri. În fabulele tălmăcite de S. (din I. A. Krâlov mai ales, dar și din I. I. Dmitriev și I.
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
organizării rețelei instituționalizate afectată acesteia. În sensul acesta, el distinge recuperarea prin regimul de internare intraspitalicească și recuperarea prin regimul ambulator. Recuperarea bolnavilor psihic prin regimul de internare intraspitalicească privește următoarele aspecte: terapia administrativă, legată de organizarea vieții bolnavului, organizarea, înzestrarea și programul de funcționare ale spitalului, modul de conducere a acestuia; comunitatea terapeutică, care constituie o formă adaptată de recuperare prin antrenarea bolnavilor la viața de grup; terapia industrială, reprezentată prin serviciile de psihiatrie anexate unor unități industriale în care
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]