6,513 matches
-
tot Villa-Lobos, cumplita de memorie nu era destul... Undeva sus, luminile se amestecă, e ciudat, miros culorile, casa veche, mașina se apropie, mama se apropie, ma-ma... Oprește muzica aia divină, nu mai vrea, e destul. Intră pe podețul de peste șanțul din fața porții mari. Bătrâna e lângă el. — Sărut-mâna! — Să te pupe mama. Îl ia de gât, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe un obraz, apoi pe celălalt, îi mângâie fața, ți-ai lăsat barbă?, pentru piesă îmi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vineție. Conte Del Monte a mâncat o dată o cutie de albăstreală, dar n-a pățit nimic. Totuși, după câtva timp a sărit de pe fix și s-a pornit să gonească nebunește pe stradă, izbindu-se de garduri, tăvălindu-se În șanțuri și urmând un traseu excentric care l-a scos din viața lui Amory. Amory s-a trântit pe pat și a plâns. — Sărmanul Conte! striga el. O, sămanul Conte mic! După câteva luni, a Început să-l bănuiască pe Conte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
enerva pe sine fiindcă era egoist, ceva Îi șoptea liniștitor: „Nu. Geniu“. Tocmai asta era o manifestare a fricii, acea voce ce-i șoptea că nu putea fi În același timp magnific și bun, că geniul Însemna exact combinarea acelor șanțuri și răsuciri inexplicabile din creierul său, că orice fel de disciplină l-ar reduce la mediocritate. Probabil mai mult decât orice viciu sau defect concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a dus spre est, de-a lungul lui Frauentorgraben și paralel cu zidurile orașului vechi. Acestea sunt înalte de șapte sau opt metri, iar pe ele se ridică din loc în loc mari turnuri pătrate. Acest imens zid medieval și un șanț mare secat, plin de iarbă, lat de treizeci de metri, ajută la delimitarea vechiului Nürnberg de cel nou care, cu excepția unei singure posibilități de intrare, îl înconjoară complet. Noi stăteam la hotelul Deutscher Hof, unul dintre cele mai vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pun pe mine însumi și informațiile mele în albele-i mâini ucigașe. Micul clopot de biserică din turnul cu ceas bătea miezul nopții când am condus Mercedesul până la marginea esplanadei și, dincolo de ea, pe podul care se curba în stânga peste șanțul gol dinspre poarta castelului. Un soldat SS ieși dintr-o gheretă de pază din piatră pentru a se uita la documentele mele și a-mi face semn să merg mai departe. În fața porții din lemn m-am oprit și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
împărțită în două și măcelul a început. Cei din sud furau de rupeau de la cei din nord și invers. Cine era prins, vai de mama lui! Cine nu, nu! În mijlocul capitalei apăru un fel de linie Maginot autohtonă, adică un șanț cu niște metereze făcute din scânduri de pat. Bătălia era, în primul rând, una psihologică și ce era la gura combatanților, să te ferească Sfântul! Bărbații răcneau cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor, care susțineau conflictul cu
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor, care susțineau conflictul cu blesteme și înjurături foarte reușite, dar mai ales cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul șanțului, tot în deplin respect pentru tradiții. Oricum, toate faptele de arme erau puse în frumoase cântece și balade de vestiții lăutari ai cetății și aveau să dureze ceva mai mult decât unele scrise cu mii de ani în urmă de
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
lui Homer, despre care acum nu mai știa nimeni. Operele erau exclusiv orale, deoarece un vechi decret imperial scosese scrisul de pe nomenclatorul de servicii onorabile. Oribilul război continua de câteva luni ... Într-o dimineață, spre groaza și uimirea tuturor, în șanț căzu un obiect sferic de culoare aurie. Un răcnet de bucurie se ridică în slavă și aprigii luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
Peste trei zile, timp în care omul acela de lumină tot vorbise, desigur în zadar (era prin cărțile necitite de milenii ceva cu o propovăduire în deșert!), forțele întrunite ale celor două imperii aruncară toate dejecțiile colectate din imperiu în șanțul cu pricina. Bila aurie dispăru cu toată lumina ei, iar oamenii aruncară și câteva tone de cărămizi peste ispravă și se puseră iar pe caft, dar numai așa, din obișnuință. *** Uriașul cuirasat intergalactic plutea în spațiu pe o orbită circumteriană
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
mine, anii. Izvoare reci și-nvolburate brăzdară fața mea curată luând cu ele tinerețea ce nu se-ntoarce niciodată. Drumul vieții ce am parcurs e mult mai lung că cel din față și nici nu pot că să-nțeleg că șanț la margine de viață. Mă străduiesc din răsputeri ca să gândesc mai pozitiv dar cum pot, Doamne, să fac asta îmbătrânind definitiv? Titina Nica ȚENE Referință Bibliografica: Întrebare , poezie de TITINA NICA ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
INTREBARE , POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361317_a_362646]
-
ca o gură de clopot. Am luat-o la fugă și nu m-am oprit decât la intrarea în sat. Sofinca îmi ieșise înainte și striga cât o ținea gura: -Ilonaaaaaaaa! Uite că fug și aud! M-am prăbușit în șanț peste iarba necosită, mirosind a primăvară; cerul era albastru , și parcă se coborâse peste mine ca o învelitoare de puf; doar undeva, aproape de inima mea fața Sfintei îmi zâmbea complice... Referință Bibliografică: Minuni / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
am întrebat pe tata ce televizor avea în pușcărie. Să-i scoată la muncă, că n-au cu cine face autostrăzile! Eu, care umblu în toată țara, observ că nimeni nu muncește pe drumurile patriei. Se fac poduri, se fac șanțuri și trec pe lângă ei. Sunt câte zece inși, iar trei stau în lopeți. Ce-ar fi să nu le mai dea lopeți cu cozi din astea? Să le dea lopeți cu cozi mai lungi ca să nu mai poată sta în
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
Acasa > Impact > Scrieri > MĂRIMEA CONTEAZĂ Autor: Borchin Ovidiu Publicat în: Ediția nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Nepotul către bunic: -Bunicule uite, vreau să sar peste șanțul ăsta ! Bunicul gandi " dacă îi spun că nu poate îl deprim și îi înfranez spiritul de aventură, în viață va deveni temător pesimist și limitat" pe de altă parte "dacă îi spun că poate și nu reușește, îmi va reproșa
MĂRIMEA CONTEAZĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363836_a_365165]
-
ăsta ? Ințelpciunea își făcu apariția în omul ce trecuse prin multe. Hai la mine un pic, îi zise în timp ce se așeza. -Ia loc aici langa mine și dă-mi să iți văd eu pantofii ! -Da ... bunicule eu vreau să sar șanțul ! -Bine, bine lasă că nu fuge niciunde șantul tău, tot acolo va fi și mâine. Cel mic se așeză plin de nerăbdare și începu sa-și desfacă șireturile. Bunicul luă atent pantofii, rând pe rând, se uită lung la ei
MĂRIMEA CONTEAZĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363836_a_365165]
-
îți dea cheițele, Să deschidă porțile, Să sloboade ploile, Și să ude fetele, Să curgă cu găleata, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele. Caloiene, iene, Caloiene, iene, Cum ne curg lacrimile, Să curgă și ploile, Zilele și nopțile, Să umple șanțurile, Să crească legumele Și toate ierburile. Caloiene, iene, Deschide portițele, Să curgă ploițele, Că de când n-a mai plouat, Arătura s-a uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
orice limită. De la decesul regizorului-actor, Sergiu Nicolaescu, nu am mai asistat la o asemenea prostituare/ prostituție a canalelor și canaliilor ce le dirijează din umbră. S-a ajuns la concurență neloială cu babele analfabete, cu experiență. Ani grei, pe marginea șanțului din dotarea uliței natale. Nu se face bine dimineață și apocalipticii încep să infesteze atmosfera cu știri alarmiste pe voci isterico-paranoide. La posturile de știri străine prezentarea știrilor se face pe un ton calm, cald, neutru. La noi, tonul agresiv
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
dorea să refacă traseul efectuat de Constantin Brăiloiu, în 1939, când s-a realizat o mare culegere de Folclor din Năsăud, Tudor Jarda i-a ajutat pe acești culegători de folclor să găsească interpreți din Ilva Mică, Nepos, Leșu și Șanț, iar în 1952 a fost la Leșu împreună cu Sigismund Toduță și Dariu Pop și au realizat prima culegere de folclor muzical. Acolo au auzit-o pe Maria Precup, o talentată interpretă, cunoscută și sub numele de ,, privighetoarea din Leșu'', dar
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
cu sângele său pe cătușă, cu puritatea sufletului dalb de copil, iar în bruma de pe pereți, de pe ușă, și-a înfășurat sufletul-înger tiptil. A-ncrustat slove sublime în lanțuri și-a cântat Dorul Iubirilor pe strune ș-adunând țărâna sfântă de pe șanțuri, a închinat-o Neamului în rugăciune. Cu fiecare strop și picături de sânge a pus doinita Doină pe strunele de liră, în lăcașul inimii cu sufletul său plânge, suferințe caste, pe trupul-frânt se-nșiră... Cu degetele zdrobite a ctitorit poeme
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
lipsite de posibili votanți. Oare noul președinte va putea introduce în conștiința omului dorința de a munci, a munci bine și eficient, a realiza un lucru bine făcut? Se întrezăresc perspective îmbucurătoare constatate tocmai acolo unde te așteptai mai puțin. Șanțul colmatat care a prilejuit inundații repetate într-o comună din Sud-ul țării a fost desfundat prin acțiunea solidară a populației în care primarul venetic dar „membru” a rămas ca de obicei indiferent. Aviz tuturor comunelor care sunt conduse de
VALENTIN VOICILĂ EROUL REVOLUŢIEI LA ARAD de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363271_a_364600]
-
dezinvolt. Poți să-l joci singur sau în grup. În orice caz, tabletele-poeme oferite de Melania Cuc în „Mersul pe apă” - aduc un suflu nou în poezia de azi, sufocată de trivialități, de vulg, de limbajul de gang și de șanț, prea puțin muzicală. Ignorând faptul că poezia înseamnă și eufonie, ritm, muzicalitate, chiar dacă e scrisă în vers alb. Ipostazele surprinse de autoare sunt de domeniul fanteziei, o fantezie debordantă, densă, cu inserții onirice, dar cu rădăcinile în realul acesta acerb
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
curge; e pentru toți o mană! Și ea tot șlefuiește în albia-i prundișul... Pe când apa din mine filtrează învelișul Și, cu timpul ajung să fiu asanat, Iar, în final, ca toți, îmi perfectez un blat. Pe drumul mărginit de șanțuri Mă simt grăbit de cineva și-n lanțuri; Pășesc cu luare-aminte mai departe; Pe apă, paralel, zâmbește o umbră albă de moarte. Ce vreme ! Ce atmosferă toridă ! Nehidratați ne privim moartea-n oglindă. Apa, energie, învălmășită-n vapori S-a
UN ALBUM DE SUFLET ȘI UN FEL DE... APĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363366_a_364695]
-
culegem rodul din recolte, Al clipelor și-al zilelor trăite Din viața cu mistere negrăite, Monotoniei să-i pornim revolte. Să rupem iarăși lacăte și lanțuri Și ochii plânși să-i îndreptăm spre lume, Să trecem peste gropi și peste șanțuri Și să găsim acel ceva anume, Ce vine din vechime de bizanțuri: Frumos și adevăr - un singur nume. PEȘTERĂ A fost prea greu urcușul spre lumină, Din hrube am ieșit târâș, pe brânci, Ne-am tot rănit prin steiuri și
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
pe chip, Știind că sunt acum cea mai tristă povară. Fără să văd, din scorburi, copacii turnau prin noapte Urme de smoala,-n care topeau aburi de ceață, Iar umerii reci aruncau peste ceafa și spate Tămâie, scrum, busuioc, în șanțuri de gheață. Lumină din ochi cernea infinit, prezentul tăcea - Timpul torcea din fuiorul cu ceasuri oprite, Iar luna pe crengi și pește frunzele ude zăcea - Cu fata de ceară, ochii-nfundați în orbite. Doar mai lasă-mi minutul să zbărnăie-n
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
În rândurile care urmează vă prezint un tratament naturist cu ajutorul căruia m-am vindecat, după lungi suferințe, de discopatie cervicală. Se ia o frunză de brusture (captalan, lipan) lat. Petasites officinalis, care crește din primăvară și până toamnă pe toate șanțurile, pe maluri de râuri și de pâraie, pe sub umbra umedă, de păduri. Frunza proaspăt culeasă se pune seară înainte de culcare să stea 10-15 minute în spirt medicinal (albastru), până când se impregnează bine. Se pune pe ceafa o pânză subțire, peste
DISCOPATIA CERVICALĂ SE VINDECĂ TOTAL CU FRUNZA DE BRUSTURE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361172_a_362501]
-
ca într-un legământ / săpând în umbră, cu lumina înăuntru” (III). Citându-și misteriosul personaj, Rosa Lentini creează cadrul desfășurării experienței cruciale prin care trece, nu fără a-și lua măsuri de precauție: Tăcerea ți-a luat în stăpânire poarta / șanțul și golul. Cineva trece / ca un lup cenușiu în noapte / cu puii săi jupuiți / în timp ce moartea îi cioplește oasele / ca pe niște sculpturi, ca pe niște flaute. / Tăcerea-i de argint, muzica / de diamant și moartea nu e / un pumnal
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]