2,811 matches
-
detectivului cade asupra unei picturi ce arată că nu ne mai aflăm în lumea stăpânilor, ci a servitorilor: La capătul aleii, pe un bloc de beton, era un mic negru pictat în pantaloni de călărie albi, cu jachetă verde și șapcă roșie. În mână ținea un bici, iar la picioarele lui, în blocul de beton, se găsea o verigă de fier. Părea cam trist, de parcă aștepta de mult timp acolo și începuse să-și cam piardă răbdarea. M-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cititorului, dintr-o perspectivă nouă, lăuntrică, priveliști de o nebănuită bogăție de nuanțe (...). În scena aceasta scurtă sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit să se umilească («jupâne, ostenește-te, spune el cu șapca în mână» (...). Tot atât de precis este redat și exploatatorul. Prăpastia ce-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre acea lume a lui. De asemenea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ofere imaginea complexă, neretușată, deloc complezentă, a unui scriitor de excepție, marcat de-a lungul întregii sale existențe de „boli, eșecuri, vicii, mizerie fiziologică și scăderi morale”. SCRIERI: Dosarul Bacovia, vol. I: Eseuri despre om și epocă, Bacău, 1999; Despre șapcă și alte lucruri demodate, Bacău, 2001. Ediții: Calistrat Hogaș, Amintiri dintr-o călătorie, postfața edit., București, 1974; Eusebiu Camilar, Călărețul orb, pref. edit., București, 1975; B. Delavrancea, Discursuri, postfața edit., București, 1977. Repere bibliografice: Cioculescu, Itinerar, IV, 409; Dan Zamfirescu
CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]
-
sara cam trudit. M-am lăsat oleacă pe cuptor și, după ceam ațipit, parcă îmi trece prin gând să mă duc la grâul din bahnă, că parcă era vară. Mă duc eu și numai ce văd pe zonă unul cu șapcă și cu halat alb. Călca mărunțel pe cărare. I-am dat bonjur și odată el mă întreabă : „Ce mai faci tu, măi, Vică Gheorghiță ?” Eu am rămas cu gura ca crapul. „Te cunosc, zice el, n-ai luptat tu, soldat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai vârstnic dintre frați, de la moartea moșului Pitulice, rămăsese șeful clanului. obicei, se puseseră din timp la cale toate încât în tot satul se știa că nea Sandu e socru mare. Nașul, Auraș Cireașă, comandase costum nou în carouri, cu șapcă de jocheu care-i strângea țeasta. Cu fălcile lui sângeroase și priviri înguste, se pozase lângă nașa, naltă, frumoasă, în rochie violetă cu aripioare de fluture. La casa veche a Pitulicilor se ridicase în curte un umbrar, cu două șiruri
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu zăpadă de la Rose Terrace, reședința familiei Dodge, tronează un pom de Crăciun de doisprezece metri, adus cu remorca din nordul peninsulei. În jurul bradului roiesc spiriduși la volanul unor limuzine Dodge miniaturale. Moș Crăciun are ca șofer un ren cu șapcă. (Rudolf n-a fost creat Încă, așa că nasul renului e negru.) În afara porților reședinței trece un Packard negru cu maro. Șoferul se uită drept Înainte. Pasagerul se holbează la imensa vilă. Jimmy Zizmo conduce cu viteză mică din cauza lanțurilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nevoie, sau cel puțin să-i spun să vină acasă. Făcându-mi cruce În stil ortodox, m-am furișat În jos pe scările de la pod, Închizând ușa după mine. La mine În dormitor mi-am pus bascheții În picioare și șapca de aviator Amelia Earhart pe cap. Fără să trezesc pe nimeni, am ieșit pe ușa principală, am alergat până la bicicleta parcată lângă casă și am plecat, pedalând. După două străzi am zărit tancul: se oprise la un semafor. Soldații dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lângă casă și am plecat, pedalând. După două străzi am zărit tancul: se oprise la un semafor. Soldații dinăuntru erau ocupați cu studiul hărților, Încercând să identifice calea cea mai bună spre revolte. N-au observat-o pe fetița cu șapcă de aviator care se fofilase pe bicicleta ei În formă de banană. Afară Încă era Întuneric. Păsărelele Începeau să cânte. Mirosurile văratice de iarbă și frunze uscate erau peste tot prin aer și dintr-o dată mi-am pierdut cumpătul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar apoi cursa a luat sfârșit. M-am trezit mai târziu, pe bancheta din spate a unui automobil ciudat. O rablă cu pături pe banchete. Pe lunetă era lipit un abțibild cu un păstrăv prins În cârlig. Șoferul purta o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul moale, de parcă ar fi fost Înfășurat În tifon. Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bancheta din spate a unui automobil ciudat. O rablă cu pături pe banchete. Pe lunetă era lipit un abțibild cu un păstrăv prins În cârlig. Șoferul purta o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul moale, de parcă ar fi fost Înfășurat În tifon. Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mână și a scris o primă ciornă a unei scrisori de intenție. O fotografie, se întrebă el, de unde pot să iau eu una decentă? Ben are numai fotografii decente, dar o poză de-a lui cu ochelari de soare și șapcă de baseball nu ar fi cea mai potrivită și, după cum bine știe Ben, e esențial să prezinte o imagine ca la televizor. Scoase o cutie de sub pat și se uită prin sutele de fotografii de acolo. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din industria filmului se adună aici în weekenduri. Fiind în timpul săptămânii, locul este liniștit, mesele și scaunele verzi de fier împrăștiate afară pe stradă sunt aproape goale; la singura masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele lui stă nefericit sub scaun, cu botul pe labe și ochii închiși, visând fără îndoială la reclamele la mâncare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tine. De fapt, ăsta e motivul, pentru care ne deranjăm noi acum să-ți luăm interviu: pentru că ești tu atât de obișnuită. ― Te recunoaște lumea pe stradă? ― Câteodată, spune ea, dar crede-mă că atunci când ies nemachiată și cu o șapcă de baseball pe cap, arăt foarte diferit. E minunat când oamenii vin la tine și-ți spun că-ți admiră munca, dar uneori poate fi neplăcut și dacă vor doar să te atingă sau să stea în preajma ta. ― Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt să aud asta. ― Cum te mai simți acum? Tocmai ne-am întors acasă după o doză mare de terapie cu reduceri. Pentru Lauren, vreau să zic. Nici nu mai e nevoie să spun că nu-mi permit nici măcar o șapcă de baseball acum și cu toate că Lauren s-a oferit să-mi cumpere un pulover de care m-am îndrăgostit, am refuzat. S-a purtat deja prea frumos cu mine. ― Lauren, crezi că poți să încetezi să mă întrebi la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Qunet, nr 9, tel. 0213110646 CLUJ Librăria Logos, Republicii nr. 11A, tel. 0264590297 Libraria Universității, str. Universității nr. 1, tel. 0264593127 CONSTANȚA Librăria Cărturești, B-dul Al. Lăpușneanu, nr. 116C, City Park Mall, parter, tel. 0341462879 CRAIOVA Librăria Școlii, str. Popa Șapcă, bl. 7-14, tel. 0251412588: 0746033712 DEVA Librăria Prescom Divers, str. Ana Ipătescu nr. 11, tel. 0254213782 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232270610 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232412712 Librăria Esculap, B-dul. Independenței
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se poate, zise Macomber. — Uite-l că ne-a și ajuns din urmă. Și e Întreg, n-a pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le era deloc greu să-și aleagă opțiunile politice. Știau cine le Împușcaseră tații, rudele, frații, prietenii, atunci când trupele din Versailles au ocupat orașul după căderea Comunei, și-i executaseră pe toți cei cu bătături la mâini sau care purtau șapcă sau arătau prin ceva a muncitori. Și În sărăcia aia, În cartierul ăla, peste drum de o Bucherie Chevaline și o cooperativă de vinuri, scrisese el Începutul a tot ce avea să facă după aia. Nici un alt loc din Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fața bărbatului era ciudată și mutilată. Pielea avea o culoare galben-verzuie. Părea mort, În lumina focului. — Nu-ți place fața mea? Întrebă bărbatul. Nick fu cuprins de jenă. — Ba cum să nu, spuse. Ia uite-aici, spuse bărbatul scoțându-și șapca. Avea doar o ureche. Era Îngroșată și lipită de cap. În locul celeilalte nu era decât un ciot. — Ai mai văzut așa ceva? — Nu, spuse Nick. I se făcuse puțină greață. — Da’ țineam la bătaie. Crezi că nu țineam, puștiule? Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uită la Nick. Stai jos, spuse. Vrei să mănânci ceva? Nu vă deranjați, spuse Nick, mă duceam spre oraș. — Știi ceva, spune-mi Ad. — Sigur! Știi, spuse omulețul, eu nu-s prea Întreg. — Da’ ce ai? — Sunt nebun. Își puse șapca Înapoi pe cap. Lui Nick Îi veni să râdă. — Hai că n-ai nimic, spuse. — Ba da, am. Sunt nebun. Ai fost nebun vreodată? — Nu. Cum te-apucă? Nu știu, spuse Ad. Nu-ți dai seama că te-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Se uita la Nick. — Domnu’ Francis? se auzi vocea calmă a negrului. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — V-am pus o-ntrebare, domnu’ Francis, spuse negrul cu blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu să te porți așa? se auzi de sub șapcă o voce agresivă. Cine dracu’ te-oi crede. Nu ești decât o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uita la Nick. — V-am pus o-ntrebare, domnu’ Francis, spuse negrul cu blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu să te porți așa? se auzi de sub șapcă o voce agresivă. Cine dracu’ te-oi crede. Nu ești decât o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea omului și pe urmă, când te roagă să-i dai cuțitu’, te porți ca un mucos. Alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea omului și pe urmă, când te roagă să-i dai cuțitu’, te porți ca un mucos. Alb la față, bărbatul Îl privea furios, cu ochii abia vizibili sub șapcă. — Da’ știu că ești tare. Cine dracu’ te-a chemat aici? Nimeni. — Păi fii sigur că nimeni. Și nici să rămâi nu te-a invitat nimeni. Vii aicea și te holbezi ca un mucos la fața mea, Îmi fumezi țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deschise și un grup de tăietori de lemne care lucrau mai sus pe drum intrară bătând din bocanci și scoțând aburi pe gură. Chelnerița aduse trei litri de vin nou și se așezară la două mese, fumând În tăcere, cu șepcile scoase, sprijinindu-se de peretele din spate sau de masa din față. De afară se auzea uneori un clinchet de clopoțel când caii rămași acolo cu săniile Își scuturau capetele. George și Nick erau ferciți. Țineau unul la celălalt. Știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo și la un moment dat rupse și coarda, dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe Gilford. Cu un salt, porniră și se pierdură după niște copaci, iar gongul suna Întruna și obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot. Dumnezeule, eram așa de nervos că mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se desprinse și zațul se scurse pe marginea ibricului. Îl luă de pe grătar. Hopkins triumfase. Puse niște zahăr În cana goală din care mâncase caisele și-și turnă cafeaua, așteptând să se răcească. Era prea fierbinte - apucă mânerul ibricului cu șapca. Nu voia s-o lase să zacă În ibric. Cel puțin nu prima ceașcă. Trebuia să procedeze exact ca Hopkins. Hop merita treaba asta. Era un cafegiu serios. Cel mai serios tip pe care-l cunoscuse. Nu Încruntat, serios doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]